ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 22 mai 2003, reclamanta L.N. a chemat în judecată Guvernul României,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să-i fie recunoscute drepturile
legitime de pensie, în baza Legii nr. 19/2000, cu modificările aplicate prin H.G.
nr. 642/2002.
În motivarea acțiunii,
reclamanta arată că la data deschiderii dreptului său la pensie, 1 februarie
1999, calculul inițial al pensiei s-a făcut, avându-se în vedere perioada 1985 -
1990, întrucât în perioada 1 aprilie 1992 - 1 septembrie 1992 a fost în șomaj.
Reclamanta susține că a fost
prejudiciată, întrucât nu a beneficiat de prima recorelare a pensiilor,
acordată prin H.G. nr. 332/2000, având deschis dreptul la pensie în anul 1999.
În aceste condiții, precizează reclamanta, la sancțiunea calculului inițial al
pensiei se adaugă trimestrial și semestrial, noi sancțiuni, datorate
decalajului dintre raportarea la anul înscrierii la pensie și anii bazei de
calcul.
Curtea de Apel Constanța, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 167 din 6 noiembrie 2003,
a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamanta L.N., susținând în esență că aceasta este lipsită
de temei legal și a fost dată cu încălcarea constituției și a legii, întrucât
nu i-a fost aplicată recorelarea pensiei stabilite inițial.
Recursul este nefondat.
H.G. nr. 642/2002 privind
aplicarea în luna iulie 2002, a celei de a doua etape de recorelare a pensiilor
din sistemul public, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 107 din
Constituția României, precum și ale art. 168 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr.
19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În vederea corelării pensiilor
stabilite anterior anului 1999, cu pensiile ce se stabilesc potrivit Legii nr. 19/2000,
au fost avute în vedere măsuri de protecție socială, menite să asigure
refacerea proporțiilor firești între categorii de pensii stabilite în perioade
diferite, prin recorelarea și indexarea diferențiată a pensiilor în funcție de
data înscrierii la pensie.
Astfel, art. 168 alin. (1)
din Legea nr. 19/2000, prevede că Guvernul va lua măsuri de recorelare a
tuturor categoriilor de pensii, având în vedere schimbările produse în baza de
calcul a acestora, începând cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii
individuale brute, a luării în considerare a sporurilor cu caracter permanent,
precum și a majorării salariilor în sectorul bugetar, urmând ca metodologia de
recorelare a pensiilor să fie stabilită prin hotărâre a Guvernului.
În baza acestor dispoziții,
a fost adoptată H.G. nr. 1315/2001 privind măsuri suplimentare de recorelare a
pensiilor din sistemul public de pensii, care la art. 1 dispune că pensiile din
sistemul public de pensii se recorelează în 6 etape, semestrial, în perioada
anilor 2002 - 2004.
Având în vedere aceste
prevederi, în luna iulie 2002 s-a efectuat cea de a doua etapă de recorelare a
pensiilor, reglementată prin H.G. nr. 642/2002.
Art. 2 din hotărâre,
contestat de recurenta-reclamantă, menționează categoriile de pensionari care
beneficiază de această a doua etapă de recorelare, respectiv pensionarii pentru
limită de vârstă cu vechime integrală și pensionarii urmași ale căror drepturi
de pensii s-au deschis până la data de 1 ianuarie 1998 și al căror punctaj
mediu anual este mai mare de 3 puncte.
Prin caracterul său
normativ, hotărârea conține dispoziții generale și impersonale, cu caracter
obligatoriu pentru o întreagă categorie de persoane, astfel că anularea unui
asemenea act administrativ într-un caz particular ar însemna afectarea tuturor
acelor persoane.
Având în vedere cele mai sus
expuse, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta L.N. împotriva sentinței civile nr. 167/CA din 6 noiembrie 2003,
a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 martie 2005.