ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2003

HOTĂRÂRE
11.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile

nr.480 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal, părțile în cauză, respectiv recurentul-reclamant

I.I. și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Caraș

Severin, nu s-au prezentat.

Procedura

completă.

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâții Casa

Județeană de Pensii Caraș-Severin și Ministerul Muncii

și Solidarității Sociale București pentru ca instanța,

prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea

deciziei nr.55672/2000 și să o oblige pe pârâta Casa de Pensii

Caraș-Severin să emită o nouă decizie de pensie, luându-se

în calcul perioada 1947 – 1958, ca fiind lucrată în grupa I de muncă.

În

motivarea acțiunii reclamantul a susținut că deși a lucrat

în grupa I de muncă timp de 25 ani, creșterea pensiei cu doar 90.000

lei este nesemnificativă. S-a susținut de asemeni că la calculul

pensiei nu i s-a aplicat recorelarea prevăzută de Hotărârea

Guvernului nr.332/2000.

Curtea

de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.480/2001 a respins

acțiunea ca neîntemeiată obligându-l pe reclamant la 601.725 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că pârâta, la cererea reclamantului, a procedat la

recalcularea pensiei acesteia prin aplicarea corectă  H.G. nr.332/2000,

nefăcându-se nici o probă în sensul aplicării greșite a

dispozițiilor legale aplicabile.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.I.

În

motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că:

-

renunțarea la expertiza contabilă încuviințată de

instanță s-a datorat faptului că nu a putut achita onorariul de

expert;

-

nu este de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată

deoarece reprezentantul pârâtei nu a fost prezent la toate termenele de

judecată.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și față de

dispozițiile art.304-304

1

Cod procedură civilă,

Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Decizia

contestată de recurent, a fost emisă ca urmare a cererii formulate de

acesta privind recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.13-I din

30.03.2000 prin care se atestă că a lucrat în grupa I de muncă

pe perioada 18.03.1969 – 11.10.1982.

La

emiterea acestei decizii a fost luată în calcul o vechime în grupa I de

muncă de 25 de ani, 2 luni și 7 zile, așa cum a solicitat chiar

recurentul-reclamant și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.11

și 12 din Legea nr.3/1997 și H.G. nr.332/2000 în ceea ce

privește recorelarea.

Deși

recurentului i-a fost încuviințată de instanță, ca

probă, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească

dacă într-adevăr s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor privind recorelarea pensiei, acesta a renunțat la

efectuarea expertizei, nefăcând nici o altă probă care să

confirme susținerile  sale. Drept urmare, instanța în mod corect, pe

baza actelor depuse la dosar, a reținut că decizia contestată a

fost emisă în condiții legale, nefiind încălcat vreun drept

recunoscut de lege recurentului-reclamant.

Cât

privește acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a

făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă,

recurentul-reclamant fiind partea care a „căzut în pretenții”.

Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit pe baza actelor doveditoare depuse

la dosar, respectiv dispoziția de plată pentru deplasare în

instanță.

În

consecință, în raport de cele mai sus reținute și

față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr.480 din 20

noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2003
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin împotriva deciziei nr.2426 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administ
ÎCCJ 2006-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1916/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la 22 ianuarie 2004, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ca
ÎCCJ 2020-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2020
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Caraș-Severin la 26.09.2018, contestatorul A. a solicitat instanței ca, pri
ÎCCJ 2003-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.281/R din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au pr
ÎCCJ 2013-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1449/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 821 din 13 martie 2012 a fost respinsă excepția nulității recursului, a fost admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sent
Sursă