ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin împotriva deciziei nr.2426 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul T.I., lipsind contestatoarea Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin. Procedura completă. T.I., a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport.

C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.3461/CA/2001, reclamantul T.I., a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, solicitând să se anuleze ca nelegale decizia de pensie nr.176396 din 18 octombrie 2000 emisă de pârâtă și decizia nr.137 din 14 februarie 2001 emisă de Comisia de Contestații Pensii și să fie obligată pârâta să emită pe seama reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să-i stabilească o pensie pentru limită de vârstă, luându-se în calcul dispozițiile Legii nr.565/1996 și cu indexările prevăzute de legislația în materie, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta i-a stabilit o bază de calcul a pensiei de numai 24.201,53 lei în loc de 54.791,78 lei, contrar actelor prezentate, care dovedesc majorări salariale acordate prin negocierea contractului de muncă, promovare în funcție, indexări și compensări acordate prin hotărâri de guvern pentru protecție socială. Prin sentința civilă nr.481 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul T.I., a anulat deciziile atacate și a obligat pârâta să emită pe seama reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să-i stabilească o pensie pentru limită de vârstă având în vedere o bază de calcul a pensiei în sumă de 54.763,66 lei.

A obligat pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar expert. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, având în vedere actele depuse la dosar și expertiza contabilă administrată în cauză, că baza de calcul a pensiei reclamantului o reprezintă suma de 54.763,66 lei. S-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada că scrisoarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr.78143/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, pentru a avea putere de lege, astfel că instanța a constatat că modul de calcul al pensiei reclamantului, cu aplicarea acestei scrisori, este nelegal.

Recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței susmenționate a fost respins ca tardiv formulat de către Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ prin decizia nr.2426 din 25 iunie 2002. S-a reținut că sentința a fost comunicată recurentului la data de 19 decembrie 2001 iar recursul a fost declarat la 8 ianuarie 2002, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă. Impotriva deciziei sus-menționate a formulat contestație în anulare Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin. Contestatoarea a susținut că recursul a fost declarat în termen legal, în data de 4 decembrie 2002, fiind predat recomandat la oficiul poștal cu borderoul nr.412 din 4 ianuarie 2002. Din analiza actelor dosarului, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.

Se reține că plicul prin care cererea de recurs a ajuns la Curtea de Apel Timișoara, aflat la fila 4 a dosarului Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ nr.272/2002 nu poartă ștampila poștei nici pentru preluare expediere și nici pentru sosire la oficiul poștal de destinație. Așadar, nu se face dovada expedierii prin poștă a recursului și ca atare data depunerii acestuia este ziua de 8 ianuarie 2002, dată la care recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara. De asemenea, borderoul nr.412 din 4 ianuarie 2002 și confirmările de primire depuse de contestatoare la dosar nu fac dovada că obiectul expedierii l-ar fi constituit recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței Curții de Apel Timișoara și în consecință susținerile contestatoarei nu sunt confirmate prin actele respective.

Având în vedere considerentele prezentate, contestația în anulare de față urmează să fie respinsă ca nefondată iar în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, va fi obligată Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin să plătească intimatului T.I., suma de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli deplasări în București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin împotriva deciziei nr.2426 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca nefondată. Obligă contestatoarea la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul T.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.