ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2003

S-a

luat în examinare contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii

și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin împotriva deciziei nr.2426

din 25 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul T.I., lipsind contestatoarea Casa

Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin.

Procedura

completă.

T.I.,

a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și obligarea

contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de

transport.

C

U R T E A

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea precizată, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ sub nr.3461/CA/2001, reclamantul T.I.,

a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin,

solicitând să se anuleze ca nelegale decizia de pensie nr.176396 din  18

octombrie 2000 emisă de pârâtă și decizia nr.137 din 14 februarie 2001 emisă de

Comisia de Contestații Pensii și să fie obligată pârâta să emită pe seama

reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să-i stabilească o pensie

pentru limită de vârstă, luându-se în calcul dispozițiile Legii nr.565/1996 și

cu indexările prevăzute de legislația în materie, cu cheltuieli de judecată.

In

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta i-a stabilit o bază de

calcul a pensiei de numai 24.201,53 lei în loc de 54.791,78 lei, contrar

actelor prezentate, care dovedesc majorări salariale acordate prin negocierea

contractului de muncă, promovare în funcție, indexări și compensări acordate

prin hotărâri de guvern pentru protecție socială.

Prin

sentința civilă nr.481 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ  a admis acțiunea precizată formulată

de reclamantul T.I., a anulat deciziile atacate și a obligat pârâta să emită pe

seama reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să-i stabilească o

pensie pentru limită de vârstă având în vedere o bază de calcul a pensiei în

sumă de 54.763,66 lei.

A

obligat pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar

expert.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, având în vedere actele

depuse la dosar și expertiza contabilă administrată în cauză, că baza de calcul

a pensiei reclamantului o reprezintă suma de 54.763,66 lei. S-a mai reținut că

pârâta nu a făcut dovada că scrisoarea Ministerului Muncii și Protecției

Sociale nr.78143/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, pentru

a avea putere de lege, astfel că instanța a constatat că modul de calcul al

pensiei reclamantului, cu aplicarea acestei scrisori, este nelegal.

Recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței

susmenționate a fost respins ca tardiv formulat de către Curtea Supremă de

Justiție – Secția de contencios administrativ prin decizia nr.2426 din 25 iunie

2002.

S-a

reținut că sentința a fost comunicată recurentului la data de 19 decembrie 2001

iar recursul a fost declarat la 8 ianuarie 2002, deci cu depășirea termenului

de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă.

Impotriva

deciziei sus-menționate a formulat contestație în anulare Casa Județeană de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Caraș Severin.

Contestatoarea

a susținut că recursul a fost declarat în termen legal, în data de 4 decembrie

2002, fiind predat recomandat la oficiul poștal cu borderoul nr.412 din 4

ianuarie 2002.

Din

analiza actelor dosarului, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este

nefondată.

Se

reține că plicul prin care cererea de recurs a ajuns la Curtea de Apel

Timișoara, aflat la fila 4 a dosarului Curții Supreme de Justiție – Secția de

contencios administrativ nr.272/2002 nu poartă ștampila poștei nici pentru

preluare expediere și nici pentru sosire la oficiul poștal de destinație.

Așadar,

nu se face dovada expedierii prin poștă a recursului și ca atare data depunerii

acestuia este ziua de 8 ianuarie 2002, dată la care recursul a fost înregistrat

la Curtea de Apel Timișoara.

De

asemenea, borderoul nr.412 din 4 ianuarie 2002 și confirmările de primire

depuse de contestatoare la dosar nu fac dovada că obiectul expedierii l-ar fi

constituit recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin

împotriva sentinței Curții de Apel Timișoara și în consecință susținerile

contestatoarei nu sunt confirmate prin actele respective.

Având

în vedere considerentele prezentate, contestația în anulare de față urmează să

fie respinsă ca nefondată iar în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă,

va fi obligată Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale

Caraș Severin să plătească intimatului T.I., suma de 1.500.000 lei cheltuieli

de judecată, reprezentând cheltuieli deplasări în București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale Caraș Severin împotriva deciziei nr.2426 din 25 iunie 2002

a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca

nefondată.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către

intimatul T.I.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.