ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Giurgiu
împotriva sentinței civile nr.183 din 25 februarie 2002 a Curții de
Apel București – Secția de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant R.I. personal, lipsind
recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Giurgiu.
Procedura
completă.
Intimatul
reclamant R.I. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentința
instanței de fond fiind legală și temeinică.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000 reclamantul R.I. a
solicitat anularea hotărârii nr.170 din 10 august 2000 emisă de
Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Giurgiu prin care
s-a soluționat contestația acestuia nr.6753 din 6 iunie 2000, privind
acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
În
motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la stabilirea
pensiei pârâta a luat în calcul un salariu mediu tarifar mai mic precum și
o perioadă de contribuție la pensia suplimentară mai mică
cu 1 an, rezultând un total al drepturilor de pensie de 3.242.038 lei în loc
de 3.189.799 lei cât i-a stabilit oficiul de pensii.
Prin
sentința civilă nr.183 din 25 februarie 2002 Curtea de Apel
București – Secția de contencios administrativ a admis acțiunea
reclamantului, a anulat hotărârea nr.170/2000 și decizia
nr.104178/2000 și a obligat pârâta la recalcularea cuantumului pensiei
conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii
Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând
motivele de casare pevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul
de procedură civilă.
Criticile
aduse soluției instanței de fond vizează aspectul referitor la
concluziile raportului de expertiză, pe care le consideră eronate cu
privire la modul de stabilire a salariului mediu tarifar luat ca bază de
calcul a pensiei.
Recursul
este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din
actele și lucrările dosarului rezultă că, instanța, în
baza rolului său activ a încuviințat efectuarea unei expertize de
specialitate având ca obiective:
-calcularea
salariului mediu de referință;
-calcularea
vechimii totale în muncă;
-calcularea
pensiei cuvenite în raport cu determinarea celor două elemente de
bază.
Concluziile
raportului de expertiză au fost în sensul că reclamantului i se
cuvine o pensie pentru muncă depusă și limită de
vârstă în cuantum de 3.242.038 lei în loc de 3.189.799 lei cât a stabilit
oficiul de pensii.
Cu
ocazia efectuării expertizei, reclamantul a prezentat o
adeverință din care a rezultat că salariul mediu tarifar ce
urmează a sta la baza calculului pensiei este de 38.068 lei față
de 31.845,46 lei, iar perioada de contribuție la pensia suplimentară
este de 31 ani și 7 luni în loc de 30 ani și 7 luni cât s-a stabilit
prin decizia inițială.
Instanța
de fond în mod corect și-a fundamentat sentința atât pe baza
concluziilor raportului de expertiză cât și a dispozițiilor legale
în materie, respectiv Legea nr.3/1977 și H.G. nr.565/1996, obligând pârâta
la recalcularea cuantumului pensiei reclamantului la suma de 3.242.038 lei.
De
altfel, recurentul reclamant a depus la dosarul de recurs o
adeverință emisă de unitatea angajatoare din care rezultă
că, modificarea de la pag.1 poz.51 din carnetul său de muncă
contestată de pârâtă s-a făcut cu respectarea prevederilor
Decretului nr.92/1976 în sensul că unitatea greșit a înscris „indexat
salariul” în loc de „negociat salariul” indicând temeiul legal al acestei
înscrieri din carnetul de muncă, sub semnătura și ștampila
unității.
În
raport de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat,
sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Giurgiu împotriva
sentinței civile nr.183 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel
București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.