ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Brașov împotriva sentinței civile nr.289 din 17 septembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană

de Pensii Brașov prin consilierul A.S. și intimatul reclamant P.D.E.,

personal.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.S. a pus concluzii de  admitere a recursului, modificarea în tot a

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată, pentru motivele  prezentate pe larg în concluziile scrise

(fila 22 și urm.) pe care le-a reiterat oral.

Intimatul

reclamant  P.D.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru

motivele din întâmpinare (fila 14 dosar).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și astfel cum a fost  precizată (fila 77

dosar recurs) reclamantul P.D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov ca prin sentința ce se va

pronunța să anuleze decizia de pensii nr.200940 din 1 octombrie 1998

emisă de pârâtă și obligarea acesteia la eliberarea unei noi

decizii de pensie prin care să-i recalculeze drepturile de  pensie în

privința bazei de calcul și a pensiei suplimentare în conformitate cu

prevederile actelor normative în vigoare la acea dată.

A

mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor restante, începând cu luna

octombrie și până la data sentinței, rezultate ca

diferență între pensia primită și cea cuvenită,

majorate cu aplicarea coeficientului de inflație corespunzător.

În

motivare, reclamantul a arătat că decizia de pensie pentru limita de

vârstă a fost emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Brașov cu încălcarea legislației muncii cu privire la modul de

calcul al salariului mediu dedus, al pensiei suplimentare și a bazei de

calcul, respectiv a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.3/1997

și în Hotărârea de Guvern nr.565/1996 privind măririle de

indexare și compensare ce reprezintă manifestări ale

protecției sociale, astfel că salariile deduse nu pot fi mai mici decât

cele stabilite conform contractului colectiv de muncă.

Curtea

de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ prin sentința nr.289 din 17 septembrie 2002 a admis

acțiunea astfel cum a fost  precizată formulată de reclamantul P.D.E.,

a  anulat ca nelegală decizia de pensionare nr.200940 din 1 octombrie 1998

emisă de pârâtă  și decizia nr.421 din 29 ianuarie 1999

emisă de Comisia de Pensii din cadrul pârâtei și a obligat pârâta

să emită o nouă decizie de pensie pe seama reclamantului luând

în considerare o bază de calcul a pensiei în sumă de 10.046.909 lei

și o pensie suplimentară de 26.792 lei la data de 1 octombrie 1998 cu

aplicarea indexărilor și corelărilor prevăzute de lege

precum și a diferenței dintre pensia primită și cea cuvenită

reclamantului de la data de 1 octombrie 1998 – 30 iulie 2002 indexată.

În

motivarea hotărârii astfel pronunțate instanța de fond a

reținut, în esență, că decizia de pensie atacată este

nelegală în privința stabilirii bazei de calcul a pensiei și a

pensiei suplimentare, ceea ce a determinat calculul unei pensii pentru

limită de vârstă, vătămătoare reclamantului.

A

mai reținut că potrivit art.10 din Legea nr.3/1997 privind pensiile,

retribuția tarifară  care se ia ca bază de calcul la stabilirea

pensiei, este media retribuțiilor tarifare din 5 ani lucrați

consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, astfel cum a și

solicitat pârâta.

Totodată,

instanța a reținut  că, raportat la cerere, perioada de 5 ani

lucrați consecutiv este cuprinsă între 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996

și făcând aplicarea dispozițiilor art.1 pct.2 din Hotărârea

Guvernului nr.565/1996 privind corelarea indexărilor salariale

făcută prin hotărâri de guvern a stabilit o bază de calcul

a pensiei reclamantului în sumă de 10.0406.909 lei și o pensie

suplimentară de 26.792 lei.

Luând

în considerare baza de calcul a pensiei astfel stabilită a apreciat

că pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului,

la data pensionării este de 9.106.152 lei iar diferența dintre pensia

încasată efectiv de reclamant și cea cuvenită este de

665.376.181 lei la data de 30 iulie 2002.

Împotriva

sentinței astfel pronunțate a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Brașov criticând sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie susținând că sentința a fost dată cu

încălcarea flagrantă a prevederilor legale în materie de

asigurări sociale  întrucât  a fost fundamentată pe baza unui raport

de expertiză a cărei concluzii au fost total eronate.

Baza

de calcul a fost corect aleasă, a arătat recurentul, conform

dispozițiilor art.1 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996

și în continuare s-a făcut corect aplicarea art.1 alin.2 din

Hotărârea Guvernului nr.565/1996 iar în următoarea etapă

stabilirea cuantumului pensiei s-a realizat prin aplicarea prevederilor art.11

alin.1 din Legea nr.3/1977 care a menționează că  „pensia

integrală pentru munca depusă și limita de vârstă se

determină în procente din salariul tarifar, diferențiat pe

tranșe de salarii și grupe de muncă stabilite potrivit legii”,

astfel că hotărârea recurată nu are suport legal.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele

administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale în

materie, se constată că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Prin

actele de la dosar rezultă că stabilirea bazei de calcul a pensiei

și a cuantumului pensiei s-a făcut avându-se în vedere perioada 1

august 1991 – 1 august 1996 considerată cea mai avantajoasă pentru

reclamant conform raportului de expertiză dispus în cauză și

însușit de instanță.

În

conformitate  cu dispozițiile art.10 din Legea nr.3/1977 modificat prin

art.2 pct.1 din Legea nr.49/1992, baza de calcul la stabilirea pensiei este

media salariilor din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10

ani de activitate, iar potrivit art.1 din Hotărârea Guvernului nr.565/1996

salariul mediu se determină luând în calcul primii 5 ani lucrați

consecutiv în ultimii 10 ani.

Numai

că persoanele pensionate atunci când optează pentru o anumită

perioadă din ultimii 10 ani trebuie să fie avizate asupra detaliilor

modului de calcul privind diversele posibilități de a  alege pe

perioade, ceea ce implică prezentarea variantelor de  calcul, pentru a

alege ceea ce consideră pensionarul că este mai avantajos (iar nu

aprecierea autorității de pensii).

În

cauză se constată că instanța de fond nu a fost suficient

preocupată de examinarea litigiului din perspectiva asigurării unei

protecții sociale reale și a considerat că modul de calcul a  pensiei

reclamantului este corect, deși nu a dispus ca prin expertiza

efectuată să se verifice și alte variante posibilie , astfel

încât recurentul-reclamant să poată opta pentru cea mai

avantajoasă dintre acestea.

Cum

potrivit art.129 și art.130 din Codul de procedură civilă

judecătorii au obligația să stăruie pentru aflarea

adevărului prin toate mijloacele legale, putând să dispună

administrarea unor probe chiar și în situația în care părțile

se opun și cum în cauză se constată necesitatea

suplimentării probatorului, în principal cu o expertiză de

specialitate, se va admite recursul, se va casa sentința atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare pentru a se proceda în sensul celor

mai sus arătate.

Instanța

competentă a soluționa cauza în fond după casare este Tribunalul

Hunedoara, potrivit dispozițiilor art.2 din Codul de procedură

civilă și cele ale Legii nr.19/2000, căruia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva

sentinței civile nr.289 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și încheierea din  11 octombrie 2002 și

trimite cauza spre soluționare la Tribunalul Timiș.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.