ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în

contencios administrativ, la Curtea de Apel Iași, sub nr. 2243 din 28 aprilie

2000, reclamanta V.A. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de

Muncă și Protecție Socială Iași, anularea deciziei nr. 104811 din 4 ianuarie 2000,

emisă de Oficiul de Pensii Iași și a deciziei nr. 561 din 31 martie 2000, a

Comisiei de Soluționare a Contestațiilor de pe lângă Direcția Generală de Muncă

și Protecție Socială Iași și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, care să

aibă în vedere recalcularea dreptului de pensie cuvenit, cu respectarea

prevederilor Legii nr. 3/1977, precum și plata sumei de 593.984 lei,

reprezentând diferență de pensie neachitată în perioada octombrie 1999 –

aprilie 2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâta, în mod eronat a calculat drepturile bănești la care era

îndreptățită, cu titlul de pensie, pentru munca depusă și limită de vârstă,

respectiv s-au avut în vedere procente de pensie inferioare deciziei din 1999

și implicit, a fost redusă nejustificat baza de calcul, așa încât se impune

restituirea sumei de 593.984 lei, de care a fost privată în mod abuziv. A mai

precizat și că nu au fost arătate detaliat indexările și compensările care s-au

aplicat.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

nr. 70/CA din 3 iulie 2000, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.

561 din 31 martie 2000, emisă de pârâtă și a trimis cauza spre reexaminare,

Comisiei pentru Soluționarea Contestațiilor, reținând că în decizia emisă,

Comisia de Contestații nu a arătat în mod explicit, baza de calcul folosită

pentru stabilirea pensiei, raportată la salariul avut în vedere, indexările,

compensările aferente, precum și motivul pentru care calculul întocmit de

contestatoare a fost înlăturat.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 1235 din 28 martie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta

V.A., casând hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași

instanțe, pentru a verifica realitatea și veridicitatea susținerilor părților,

instanța în virtutea rolului activ, trebuind să dispună suplimentarea

probatoriilor.

Judecând în fond, după casare,

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 5/CA din 14 ianuarie 2002, a admis

acțiunea formulată de reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Iași, în parte. A anulat decizia nr. 104811 din 14 ianuarie

2000, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, cu

o pensie de 545.465 lei, urmând a fi indexată succesiv la zi. A obligat pârâta

să plătească reclamantei suma de 2.844.122 lei, diferență pensie cuvenită

pentru perioada 1 octombrie 1999 – 31 octombrie 2001 și 594.246 lei, cheltuieli

de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele morale și indexarea

sumei.

Instanța de fond a introdus în

cauză, în calitate de pârâtă, Casa Județeană de Pensii Iași, în baza

prevederilor H.G. nr. 4/2001, H.G. nr. 258/2001 și Protocolului nr. 878/2001,

încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Casa Națională de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Direcția de Muncă și Solidaritate

Socială Iași nemaiavând calitate procesuală pasivă.

În motivarea sentinței s-a reținut,

în baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, că reclamanta are,

ca urmare a aplicării sporului pentru grupa a II-a de muncă, în baza

prevederilor art.1 6 din Legea nr. 3/1977, o vechime totală de 20 ani, 2 luni

și 25 de zile, revenindu-i în baza dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 3/1977, un procent real de pensie de 68,83%; că reclamanta a primit

efectiv în perioada ocotmbrie 1999 – octombrie 2001, 15.920.280 lei, fiind

prejudiciată cu suma de 2.844.122 lei. Nu s-a acordat cuantumul sumei pretinse

de reclamantă, prin aplicarea indicelui de inflație, nefiind temei legal pentru

aceasta și nici daunele morale pretinse prin memoriul depus, după dezvoltarea

în fond a cauzei, întrucât acestea nu au fost solicitate prin acțiunea

introductivă și nici ulterior, prin modificarea acțiunii, în subsidiar, daunele

nefiind nici dovedite.

Impotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, atât reclamanta V.A., cât și pârâta Casa Județeană de Pensii

Iași.

Reclamanta V.A. critică hotărârea

atacată. pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând. în esență. că instanța

a înlăturat fără temei cererea de actualizare a dreptului său de pensie, prin

aplicarea indicelui de inflație; că a solicitat obligarea pârâtei la plata

daunelor morale, că obiectul acțiunii este „vătămarea dreptului de pensie

asigurări de stat”, iar nu „dreptul total de pensie, care cuprinde și pensia

suplimentară”.

Casa Județeană de Pensii Iași

critică, de asemenea, hotărârea atacată, pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în motivele de recurs, că instanța a interpretat greșit prevederile

art. 16 din Legea nr. 3/1977, stabilind eronat sporul de vechime în muncă, după

cum greșit s-au calculat procentele cuvenite, ca efect al aplicării art. 11 din

Legea nr. 3/1977, cu privire la grupele de muncă.

Se susține, de asemenea, că instanța

a înlăturat nejustificat apărările sale, dezvoltate în întâmpinare și în

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța are îndatorirea de a

stabili realitatea situației prin toate mijloacele de probă utile cauzei, cu

atât mai mult, cu cât afirmațiile părților privind sporul de vechime în muncă

calculat în baza art. 16 din Legea nr. 3/1977, procentul care se acordă ca

efect al aplicării art. 11 din Legea nr. 3/1977, calculul indexărilor și al

compensărilor pensiei reclamantei pentru perioada septembrie 1990 – 31

decembrie 1999, sunt contradictorii.

În motivarea sentinței, instanța iși

însușește concluziile raportului de expertiză, fără a analiza susținerile și

calculele prezentate de pârâtă în întâmpinare, ca și în obiecțiunile formulate,

înlăturându-le nemotivat.

Pentru verificarea realității și

temeiniciei susținerilor părților, se impune efectuarea unei noi expertize de

specialitate, care să clarifice aspectele la care se referă acțiunea

reclamantei V.A.

Cu ocazia soluționării cauzei se vor

avea în vedere și celelalte critici aduse soluției, prin motivele de recurs.

În consecință, recursurile fiind

întemeiate în sensul arătat, se vor admite. Se va casa sentința atacată, cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare, la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de V.A.

și de Casa Județeană de Pensii Iași, împotriva sentinței nr. 5/CA din 14

ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la Tribunalul Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2003.