ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Galați sub nr. 1745 din 13 noiembrie 2000, reclamantul M.D. a chemat în

judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a Județului Galați

– Comisia pentru Soluționare a Contestațiilor, împotriva deciziilor de

pensionare, solicitând anularea deciziei nr. 37 din 22 septembrie 2000 emisă de

pârâtă, prin care a fost respinsă contestația pe care el, reclamantul, a

formulat-o împotriva deciziei de pensionare nr. 119.536/1999 privind trecerea

de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, în condițiile

Legii nr. 57/1992 și a O.G. nr. 102/1999, pe baza certificatului de handicapat

pentru grupa a II-a de invaliditate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că decizia atacată nu este motivată, astfel că, din conținutul acesteia,

nu rezultă dacă drepturile sale de pensie au fost stabilite și calculate

corect.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

a arătat că reclamantul a fost pensionar de invaliditate, iar prin cererea nr.

21216 din 9 noiembrie 1999 a solicitat trecerea la pensie pentru limita de

vârstă, în condițiile Legii nr. 57/1992 și O.G. nr. 102/1999, reclamantul

prezentând certificat de handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate. A mai

arătat că trecerea la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă s-a făcut

cu respectarea cerințelor legale în materie, iar calcularea drepturilor de

pensie s-a făcut prin aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 3/1997 și

cele ale H.G. nr. 565/1996.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei

expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea drepturilor de pensie ce se

cuvin reclamantului, precum și modul de calcul al acestora, în raport cu

precizările făcute de pârâtă prin adresa nr. 310 din 31 ianuarie 2001.

Instanța de fond, Curtea de Apel

Galați, prin sentința civilă nr. 40 din 1 aprilie 2002, a respins acțiunea

reclamantului, ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză și, în esență, a

reținut următoarele:

- trecerea reclamantului de la

pensia de invaliditate la pensia pentru munca depusă și limita de vârstă s-a

făcut cu respectarea prevederilor art. 19 lit. a) din O.G. nr. 102/1999, precum

și cele ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992;

- calcularea pensiei s-a făcut în

conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997 și cele ale H.G. nr. 565/1996, în

sensul că pensia de bază a fost calculată pe baza veniturilor salariale din 5

ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, iar din veniturile

salariale cuprinse în baza de calcul a pensiei, s-au dedus, pentru perioada

următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând rezultatul indexării

salariilor acordate;

- pensia stabilită pe seama

reclamantului prin decizia de pensionare nr. 119.536/1999 a fost calculată pe

baza veniturilor lunare realizate de acesta, în perioada 1 septembrie 1987 – 1

septembrie 1992, pentru primii 5 ani din ultimii 10 ani de muncă prestată la SC

M.P. SA Galați.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o, după cum urmează:

- instanța de fond și-a însușit

concluziile raportului de expertiză, deși acestea sunt contradictorii. În

opinia recurentului-reclamant, instanța nu a verificat dacă expertul a aplicat

corect prevederile H.G. nr. 565/1996;

- soluționarea cauzei s-a făcut fără

ca expertul să răspundă la obiecțiunile pe care reclamantul le-a făcut cu

privire la suplimentul de expertiză din data de 11 martie 2002;

- nu au fost aplicate corect

prevederile art. 2 din H.G. nr. 565/1996, astfel că în cazuri de pensionare

similare, cuantumul pensiei suplimentare este diferit;

- nu au fost avute în vedere

susținerile formulate de reclamant, în scris, cu privire la aplicarea legii în

cazuri similare, dar cu consecința stabilirii unui cuantum majorat al pensiei;

- considerentele sentinței pronunțate

sunt contradictorii.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce

urmează.

În raportul de expertiză contabilă

depus la dosar la 23 noiembrie, precum și în suplimentul la raportul de

expertiză depus la dosar la 7 martie 2002, sunt precizate atât veniturile luate

în calcul la stabilirea venitului mediu lunar, cât și baza legală avută în

vedere la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului, calcularea pensiei fiind

făcută cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1997 și ale H.G. nr. 565/1996,

pe baza veniturilor salariale din primii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii

10 ani de activitate, fiind deduse pentru lunile următoare datei de 1 august

1991, sumele reprezentând indexarea salariilor tarifare acordate, în limita

procentelor de indexare prevăzute de hotărârea de guvern sus-menționată.

Se constată că salariile tarifare de

încadrare cuprinse în baza de calcul avută în vedere la calcularea pensiei de

către pârâtă, corespund cu salariile tarifare de încadrare înscrise în carnetul

de muncă al reclamantului, iar în perioada 1 septembrie 1997 – 1 septembrie

1992, acesta a realizat venituri salariale calculate conform H.G. nr. 565/1996,

în sumă totală de 193.207 lei, venitul mediu lunar fiind în sumă de 3220,10

lei.

Pe baza venitului mediu lunar a fost

calculată pensia de bază în procent de 58% din salariul tarifar, conform art.

25

1

din Legea nr. 3/1997, corespunzător grupei III de muncă, la care

s-au mai adăugat 5 procente pentru handicap de gradul II, iar pensia rezultată

a fost indexată în perioada 1 octombrie – 1 decembrie 1999 și apoi în anii 2000

și 2001, conform reglementărilor legale în vigoare.

În ceea ce privește obiecțiunile

formulate de reclamant la raportul de expertiză supliment, cum că nu ar

corespunde rubricile privind salariul tarifar și sporurile din tabelul cu

veniturile salariale întocmit de expert, acestea nu pot fi primite întrucât din

compararea celor două tabele nu rezultă diferențe cu privire la aspectele

semnalate.

Se constată că la adoptarea

soluției, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere raportul de

expertiză contabilă coroborat și cu celelalte acte și înscrisuri aflate la

dosarul cauzei, în condițiile în care reclamantul, deși nu a fost de acord cu

susținerile expertizei, acesta nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de

specialitate.

De asemenea, argumentele prezentate

de instanța de fond în susținerea soluției adoptate sunt corecte, în sensul că

prin acestea sunt lămurite toate aspectele pe care le ridică soluționarea justă

a cauzei, nelăsând loc de interpretare.

Se mai reține că pe parcursul

judecării cauzei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcția de

Muncă și Solidaritate Socială Galați a fost transmisă Casei Județene de Pensii

Galați.

În consecință, criticile aduse sentinței

instanței de fond de către reclamant sunt neîntemeiate, iar Curtea va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.

împotriva sentinței civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2003.