ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2006

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de M.D.

împotriva sentinței civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în

continuare.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați, la data de 13 noiembrie 2000, reclamantul M.D., în contradictoriu cu

pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Galați - Comisia

pentru Soluționarea Contestațiilor, a solicitat anularea deciziei nr. 37 din 22

septembrie 2000, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația sa

formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 119.536/1999, privind trecerea

de la pensia de invaliditate, la pensia pentru limită de vârstă, în condițiile

Legii nr. 57/1992 și ale O.G. nr. 102/1999, pe baza certificatului de

handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că decizia atacată nu este motivată, astfel că, din

conținutul acesteia, nu rezultă dacă drepturile sale de pensie au fost

stabilite și calculate corect.

În cauză, s-a dispus

efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea drepturilor

de pensie ce se cuvin reclamantului, precum și modul de calcul al acestora.

Prin sentința civilă nr. 40

din 1 aprilie 2002, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea reclamantului, ca

nefondată, reținând, în principal, că trecerea reclamantului de la pensia de

invaliditate, la pensia pentru munca depusă și limita de vârstă, s-a făcut cu

respectarea prevederilor art. 19 lit. a) din O.G. nr. 102/1999 și ale art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 57/1992, calculul pensiei fiind făcut în conformitate cu

prevederile Legii nr. 3/1997 și ale H.G. nr. 565/1996, iar pensia stabilită

prin decizia de pensionare nr. 119.536/1999 a fost calculată pe baza

veniturilor lunare realizate de acesta, în perioada 1 septembrie 1987 - 1

septembrie 1992, pentru primii 5 ani din ultimii 10 ani de muncă prestată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond și-a însușit

concluziile raportului de expertiză, deși acestea sunt contradictorii, fără a verifica

dacă expertul a aplicat corect prevederile H.G. nr. 565/1996, că soluția a fost

pronunțată, fără ca expertul să răspundă la obiecțiunile reclamantului cu privire

la suplimentul de expertiză și că, în cazuri de pensionare similare, cuantumul

pensiei suplimentare este diferit, în acest sens instanța neluând în

considerare susținerile sale.

Prin decizia atacată cu revizuire,

Înalta Curte a reținut că în raportul de expertiză contabilă și în suplimentul

la raportul de expertiză sunt precizate veniturile luate în calcul la

stabilirea venitului mediu lunar și baza legală avută în vedere la stabilirea

pensiei cuvenite reclamantului, calculul pensiei fiind făcut cu respectarea

prevederilor Legii nr. 3/1997 și ale H.G. nr. 565/1996, pe baza veniturilor

salariale din primii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de activitate,

fiind deduse pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, sumele

reprezentând indexarea salariilor tarifare acordate, în limita procentelor de

indexare prevăzute de hotărârea de Guvern sus-menționată. Înalta Curte a

constatat că salariile tarifare de încadrare cuprinse în baza de calcul avută

în vedere la calcularea pensiei de către pârâtă, corespund cu salariile

tarifare de încadrare înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, iar în

perioada 1 septembrie 1997 - 1 septembrie 1992, acesta a realizat venituri

salariale calculate conform H.G. nr. 565/1996, în sumă totală de 193.207 lei

(ROL), venitul mediu lunar fiind în sumă de 3220,10 lei (ROL).

Pe baza venitului mediu

lunar a fost calculată pensia de bază în procent de 58% din salariul tarifar,

conform art. 25

1

din Legea nr. 3/1997, corespunzător grupei III de

muncă, la care s-au mai adăugat 5 procente pentru handicap de gradul II, iar

pensia rezultată a fost indexată în perioada 1 octombrie - 1 decembrie 1999 și

apoi în anii 2000 și 2001, conform reglementărilor legale în vigoare.

Înalta Curte a mai reținut

că, la adoptarea soluției, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere

raportul de expertiză contabilă coroborat și cu celelalte acte și înscrisuri

aflate la dosarul cauzei, în condițiile în care reclamantul, deși nu a fost de

acord cu susținerile expertizei, nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de

specialitate.

S-a mai reținut că pe

parcursul judecării cauzei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii, calitatea procesuală pasivă a pârâtei

Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Galați a fost transmisă Casei

Județene de Pensii Galați.

la decizia nr. 472 din 5 februarie

2003 a

Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, M.D. a formulat cerere

de revizuire, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și susținând că hotărârea judecătorească a fost dată, fără ca instanță să cunoască

existența Notei nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, ceea

ce ar fi fost de natură să influențeze soluția pronunțată și care i-a fost

comunicată revizuientului prin adresa nr. 955 din 27 martie 2006.

Prin Nota nr. 443/1997 a

Ministerului Muncii și Protecției Sociale sunt prezentate aspecte cu titlu de

recomandare în privința modificării deciziilor de pensionare la cererea

beneficiarilor.

Într-un prim aspect se

precizează că prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977 nu au fost abrogate și

nici nu au fost modificate prin H.G. nr. 565/1996, hotărâre care precizează

doar cum se aplică măsurile de protecție socială prevăzute de hotărârile de

Guvern adoptate în perioada 1991 - 1996.

Într-un al doilea aspect se

arată că persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la pensie, după data de 1

august 1996, au posibilitatea de a opta pentru oricare din variantele prevăzute

de lege pentru stabilirea bazei de calcul, putând alege pentru luarea în

considerare, fie a salariilor realizate în primii 5 ani din ultimii 10 ani de

activitate, fie a salariilor realizate în oricare alți 5 ani. Cu referire la

cele două aspecte, se precizează că atât agentul economic, cât și oficiul de

pensii, în realizarea rolului activ, trebuie să prezinte beneficiarului

dreptului la pensie variantele posibile și să ofere îndrumări pentru alegerea

celei mai avantajoase variante. În continuare, în considerarea caracterului

imprescriptibil al dreptului la pensie, se arată că titularul pensiei are

posibilitatea de a solicita oricând modificarea deciziei de pensionare pe baza

unor elemente noi, necunoscute la data stabilirii pensiei, cum sunt variantele

posibile pe care oficiul de pensii nu le-a făcut cunoscute persoanei în cauză.

Se precizează, totodată, că beneficiarul pensiei nu va putea solicita

retroactiv plata drepturilor ce i s-ar cuveni în urma modificării cuantumului

pensiei, ci doar cu data de întâi a lunii următoare solicitării dreptului.

În final, se precizează că

este legal și corect ca toate cererile de revizuire a bazei de calcul a pensiei

să fie soluționate în sensul aspectelor prezentate, chiar dacă cererea este

depusă peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare.

Drept motiv al cererii de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., M.D. a invocat și alte înscrisuri doveditoare pe care le-a și depus la dosar, și

anume: procesele-verbale nr. 23 din 17 septembrie 1991 și nr. 29 din 18

noiembrie 1991 ale consiliului de administrației al SC M.P. SA Galați,

documentul intitulat „Categoria locurilor de muncă corespunzătoare salariilor

la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1991”, documentul referitor la salarizarea în raport cu activitatea de la secția produse făinoase a aceleiași societăți

și Lista locurilor de muncă necalificate și categorii de încadrare a acestora

corespunzătoare salariilor la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1992.

Prin întâmpinare, intimata

Casa Județeană de Pensii Galați a solicitat respingerea cererii de revizuire,

susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale nu a fost

reținută de partea potrivnică revizuientului, că această Notă a fost avută în

vedere la stabilirea drepturilor la pensie ale revizuientului, așa cum reiese

și din expertiza contabilă efectuată în cauză și că, în prezent, drepturile de pensie

ale revizuientului au fost recalculate, în baza O.U.G. nr. 4/2005

privind recalcularea pensiilor din sistemul public,

provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 19/2000 avându-se în vedere contribuția pe întreaga

perioadă de activitate.

Cerea de revizuire este neîntemeiată.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a

desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauză, se

constată în primul rând faptul că r

evizuientul M.D. critică o decizie pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

instanță în recurs, prin care a fost respins recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească atacată nu a evocat fondul pentru a putea fi

supusă revizuirii.

În al doilea

rând, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire, revizuientul nu

precizează în ce sens Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției

Sociale și înscrisurile depuse ulterior sunt de natură a influența soluția

atacată.

Înalta Curte apreciază

că cererea de revizuire este neîntemeiată și datorită neîndeplinirii cerințelor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la reținerea de către partea

potrivnică a înscrisurilor respective.

De asemenea, nu

este îndeplinită nici cerința stabilită de același text al Codului de procedură

civilă,

referitoare

la existența unei împrejurări mai presus de voința revizuientului, care să-l fi

împiedicat pe acesta să cunoască anterior existența înscrisurile depuse în

revizuire. Se constată în această privință că revizuientul nu a făcut dovada

împiedicării sale de a lua cunoștință până în anul 2006, de existența unor acte

emise în anii 1991, 1992 și 1997.

Cu referire la cele două

condiții de mai sus, este evident faptul că la nivelul SC M.P. SA Galați și la

nivelul fostului Minister Muncii și Protecției Sociale au fost întocmite, de-a

lungul timpului, documente care au legătură, în sens larg, cu salarizarea

personalului societăți, respectiv cu sistemul public de pensii. Însă, faptul că

o anumită persoană nu cunoaște existența tuturor acestor documente nu

constituie un argument suficient pentru a se aprecia că orice nou document cu

aplicabilitate generală descoperit de parte ulterior încheierii judecății este

un înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru admiterea cererii de

revizuire, este necesar și ca înscrisul doveditor depus să fie probant prin el

însuși, fără a fi necesară administrarea ulterioară a altor dovezi. Or, în

cauză, așa cum s-a arătat, înscrisurile depuse de revizuient sunt de

aplicabilitate generală, nefiind întocmite

intuitu personae

. Astfel, se

reține că înscrisurile depuse nu probează prin ele însele necesitatea

retractării deciziei

nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Astfel fiind, urmează ca

cererea de revizuire să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de M.D., cu privire la decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.