ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3712/2006

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de M.D. împotriva sentinței civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. În motivarea sentinței civile pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați, la data de 13 noiembrie 2000, reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Galați - Comisia pentru Soluționarea Contestațiilor, a solicitat anularea deciziei nr. 37 din 22 septembrie 2000, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația sa formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 119.536/1999, privind trecerea de la pensia de invaliditate, la pensia pentru limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 57/1992 și ale O.G. nr. 102/1999, pe baza certificatului de handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia atacată nu este motivată, astfel că, din conținutul acesteia, nu rezultă dacă drepturile sale de pensie au fost stabilite și calculate corect.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea drepturilor de pensie ce se cuvin reclamantului, precum și modul de calcul al acestora. Prin sentința civilă nr. 40 din 1 aprilie 2002, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, reținând, în principal, că trecerea reclamantului de la pensia de invaliditate, la pensia pentru munca depusă și limita de vârstă, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 19 lit. a) din O.G. nr. 102/1999 și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992, calculul pensiei fiind făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997 și ale H.G. nr. 565/1996, iar pensia stabilită prin decizia de pensionare nr. 119.536/1999 a fost calculată pe baza veniturilor lunare realizate de acesta, în perioada 1 septembrie 1987 - 1 septembrie 1992, pentru primii 5 ani din ultimii 10 ani de muncă prestată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză, deși acestea sunt contradictorii, fără a verifica dacă expertul a aplicat corect prevederile H.G. nr. 565/1996, că soluția a fost pronunțată, fără ca expertul să răspundă la obiecțiunile reclamantului cu privire la suplimentul de expertiză și că, în cazuri de pensionare similare, cuantumul pensiei suplimentare este diferit, în acest sens instanța neluând în considerare susținerile sale. Prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte a reținut că în raportul de expertiză contabilă și în suplimentul la raportul de expertiză sunt precizate veniturile luate în calcul la stabilirea venitului mediu lunar și baza legală avută în vedere la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului, calculul pensiei fiind făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1997 și ale H.G.

nr. 565/1996, pe baza veniturilor salariale din primii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, fiind deduse pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând indexarea salariilor tarifare acordate, în limita procentelor de indexare prevăzute de hotărârea de Guvern sus-menționată. Înalta Curte a constatat că salariile tarifare de încadrare cuprinse în baza de calcul avută în vedere la calcularea pensiei de către pârâtă, corespund cu salariile tarifare de încadrare înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, iar în perioada 1 septembrie 1997 - 1 septembrie 1992, acesta a realizat venituri salariale calculate conform H.G. nr. 565/1996, în sumă totală de 193.207 lei (ROL), venitul mediu lunar fiind în sumă de 3220,10 lei (ROL).

Pe baza venitului mediu lunar a fost calculată pensia de bază în procent de 58% din salariul tarifar, conform art. 25 1 din Legea nr. 3/1997, corespunzător grupei III de muncă, la care s-au mai adăugat 5 procente pentru handicap de gradul II, iar pensia rezultată a fost indexată în perioada 1 octombrie - 1 decembrie 1999 și apoi în anii 2000 și 2001, conform reglementărilor legale în vigoare. Înalta Curte a mai reținut că, la adoptarea soluției, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere raportul de expertiză contabilă coroborat și cu celelalte acte și înscrisuri aflate la dosarul cauzei, în condițiile în care reclamantul, deși nu a fost de acord cu susținerile expertizei, nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de specialitate.

S-a mai reținut că pe parcursul judecării cauzei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Galați a fost transmisă Casei Județene de Pensii Galați. 2. Cu privire la decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, M.D. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

și susținând că hotărârea judecătorească a fost dată, fără ca instanță să cunoască existența Notei nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, ceea ce ar fi fost de natură să influențeze soluția pronunțată și care i-a fost comunicată revizuientului prin adresa nr. 955 din 27 martie 2006. Prin Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale sunt prezentate aspecte cu titlu de recomandare în privința modificării deciziilor de pensionare la cererea beneficiarilor. Într-un prim aspect se precizează că prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977 nu au fost abrogate și nici nu au fost modificate prin H.G.

nr. 565/1996, hotărâre care precizează doar cum se aplică măsurile de protecție socială prevăzute de hotărârile de Guvern adoptate în perioada 1991 - 1996. Într-un al doilea aspect se arată că persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la pensie, după data de 1 august 1996, au posibilitatea de a opta pentru oricare din variantele prevăzute de lege pentru stabilirea bazei de calcul, putând alege pentru luarea în considerare, fie a salariilor realizate în primii 5 ani din ultimii 10 ani de activitate, fie a salariilor realizate în oricare alți 5 ani. Cu referire la cele două aspecte, se precizează că atât agentul economic, cât și oficiul de pensii, în realizarea rolului activ, trebuie să prezinte beneficiarului dreptului la pensie variantele posibile și să ofere îndrumări pentru alegerea celei mai avantajoase variante.

În continuare, în considerarea caracterului imprescriptibil al dreptului la pensie, se arată că titularul pensiei are posibilitatea de a solicita oricând modificarea deciziei de pensionare pe baza unor elemente noi, necunoscute la data stabilirii pensiei, cum sunt variantele posibile pe care oficiul de pensii nu le-a făcut cunoscute persoanei în cauză. Se precizează, totodată, că beneficiarul pensiei nu va putea solicita retroactiv plata drepturilor ce i s-ar cuveni în urma modificării cuantumului pensiei, ci doar cu data de întâi a lunii următoare solicitării dreptului. În final, se precizează că este legal și corect ca toate cererile de revizuire a bazei de calcul a pensiei să fie soluționate în sensul aspectelor prezentate, chiar dacă cererea este depusă peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare.

Drept motiv al cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., M.D. a invocat și alte înscrisuri doveditoare pe care le-a și depus la dosar, și anume: procesele-verbale nr. 23 din 17 septembrie 1991 și nr. 29 din 18 noiembrie 1991 ale consiliului de administrației al SC M.P. SA Galați, documentul intitulat „Categoria locurilor de muncă corespunzătoare salariilor la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1991”, documentul referitor la salarizarea în raport cu activitatea de la secția produse făinoase a aceleiași societăți și Lista locurilor de muncă necalificate și categorii de încadrare a acestora corespunzătoare salariilor la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1992. Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Galați a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale nu a fost reținută de partea potrivnică revizuientului, că această Notă a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor la pensie ale revizuientului, așa cum reiese și din expertiza contabilă efectuată în cauză și că, în prezent, drepturile de pensie ale revizuientului au fost recalculate, în baza O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 avându-se în vedere contribuția pe întreaga perioadă de activitate. Cerea de revizuire este neîntemeiată. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. În cauză, se constată în primul rând faptul că r evizuientul M.D. critică o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță în recurs, prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească atacată nu a evocat fondul pentru a putea fi supusă revizuirii.

În al doilea rând, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire, revizuientul nu precizează în ce sens Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și înscrisurile depuse ulterior sunt de natură a influența soluția atacată. Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este neîntemeiată și datorită neîndeplinirii cerințelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la reținerea de către partea potrivnică a înscrisurilor respective. De asemenea, nu este îndeplinită nici cerința stabilită de același text al Codului de procedură civilă, referitoare la existența unei împrejurări mai presus de voința revizuientului, care să-l fi împiedicat pe acesta să cunoască anterior existența înscrisurile depuse în revizuire.

Se constată în această privință că revizuientul nu a făcut dovada împiedicării sale de a lua cunoștință până în anul 2006, de existența unor acte emise în anii 1991, 1992 și 1997. Cu referire la cele două condiții de mai sus, este evident faptul că la nivelul SC M.P. SA Galați și la nivelul fostului Minister Muncii și Protecției Sociale au fost întocmite, de-a lungul timpului, documente care au legătură, în sens larg, cu salarizarea personalului societăți, respectiv cu sistemul public de pensii. Însă, faptul că o anumită persoană nu cunoaște existența tuturor acestor documente nu constituie un argument suficient pentru a se aprecia că orice nou document cu aplicabilitate generală descoperit de parte ulterior încheierii judecății este un înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Pentru admiterea cererii de revizuire, este necesar și ca înscrisul doveditor depus să fie probant prin el însuși, fără a fi necesară administrarea ulterioară a altor dovezi. Or, în cauză, așa cum s-a arătat, înscrisurile depuse de revizuient sunt de aplicabilitate generală, nefiind întocmite intuitu personae . Astfel, se reține că înscrisurile depuse nu probează prin ele însele necesitatea retractării deciziei nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel fiind, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.D., cu privire la decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.