ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea introductivă, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Pârâtul Guvernul României, în temeiul dispozițiilor art. 115 C. proc.

civ., a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile față de pârâtul Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamanta avea obligația de a justifica nu numai calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ci și propria calitate procesuală activă, precum și excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că reclamanta nu face dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, cererea de intervenție justificată de calitatea de inițiator al actului normativ, respectiv H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. A fost invocată, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția netimbrării acțiunii. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 107 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate, respectiv excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității, a lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a reclamantei.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu de instanță și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția netimbrării acțiunii invocată de intervenientul în interesul pârâtului este neîntemeiată, întrucât această cerință a fost îndeplinită.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a constatat că instituția în cauză are competențe în materia discriminării, iar C.N.C.D. nu poate emite decât un punct de vedere ce nu poate naște efecte juridice pentru părțile din prezenta cauză, motiv pentru care acțiunea și cererile de intervenție față de această parte apar ca fiind introduse împotriva unei părți lipsită de calitate procesual pasivă. Instanța a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă administrativă obligatorie, astfel după cum reiese din copia cererii și dovada de transmitere a acesteia existentă la dosar.

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, Curtea reține că reclamanta este beneficiară a pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, potrivit deciziei de acordare a pensiei depusă la dosar, iar potrivit dispozițiilor H.G. nr. 737/2010 coroborate cu Legea nr. 19/2000, pensia reclamantei a fost recalculată, justificând astfel calitate și interes în promovarea acțiunii de față. În ceea ce privește cerere privind anularea H.G.

nr. 737/2010, Curtea constată că acest act administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de pensii enumerate la art. 1, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2010 a constatat că legea este constituțională, legiuitorul având dreptul exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile asupra acordării pensiilor de serviciu, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.

Instanța a reținut că natura specială a pensiei de serviciu presupune două componente, contributivă și necontributivă, iar această din urmă componentă este supusă condiției ca statul să dispună de resurse financiare pentru a o putea acorda, ori în situația în care astfel de resurse nu există sau sunt diminuate, legiuitorul poate să dispună măsuri asupra cuantumului pensiei și a condițiilor de acordare, cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2010. De asemenea, instanța a reținut că dreptul la pensie garantat de Constituție vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând în legea fundamentală, o astfel de garanție pentru pensia specială, în care este inclus suplimentul financiar acordat de stat, reținând că prin măsura recalculării nu este restrâns dreptul la pensie, ci doar cuantumul acesteia.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, Curtea a constatat că prin H.G. nr. 737/2010 este respectat acest principiu, întrucât actul normativ se aplică doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul pensiilor speciale, celelalte condiții privind acordarea acestora, stagiul efectiv de activitate și vârsta eligibilă nu sunt afectate de actul administrativ normativ, iar măsura recalculării nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute. Având în vedere că H.G. nr. 737/2010 nu încalcă dispozițiile din legi organice sau din Constituție, Curtea constatând că actul administrativ normativ a fost elaborat cu respectarea prevederile Legii nr. 24/2000.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect menținerea în plată a pensiei de serviciu a reclamantei, Curtea a constatat că nu este întemeiat, întrucât prin Legea nr. 119/2010, aceste pensii au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar art. 49 alin. (4) și 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 au fost abrogate. 3. Recursul declarat de B.M. Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că prin recalcularea pensiei veniturile sale au fost diminuate cu aproape 50%. A precizat că actul normativ atacat contravine prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind vătămată într-un drept prevăzut de lege.

A arătat că este adevărat că România se confruntă cu dificultăți bugetare, dar este greu de înțeles ca numai o anumită categorie de pensionari, respectiv cei prevăzuți de H.G. nr. 737/2010, să fie afectați de măsura dispusă. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Recurenta–reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurentei – reclamante i s-a diminuat substanțial dreptul de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat. Examinând criticile formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, întrucât în raport de actele și lucrările dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte reține că, prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamantă critică reducerea cuantumului pensiei de serviciu, de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G.

nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Înalta Curte, din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită. Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că H.G.

nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „ Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de reclamantă, așa cum a detaliat și prima instanță. Văzând soluția dată pe fondul acțiunii introductive, Înalta Curte va menține hotărârea atacată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.M. împotriva sentinței nr. 107 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.