ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

introductivă, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României și cu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării anularea H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010.

Pârâtul Guvernul

României, în temeiul dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., a formulat

întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii, invocând

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

față de pârâtul Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, excepția lipsei

calității procesuale active, arătând că reclamanta avea obligația de a

justifica nu numai calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ci și propria

calitate procesuală activă, precum și excepția lipsei de interes în promovarea

cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că reclamanta nu face dovada

interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a

oricărei acțiuni în justiție.

Ministerul Muncii și

Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului

Guvernul României, cererea de intervenție justificată de calitatea de inițiator

al actului normativ, respectiv H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.

1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

A fost invocată, față

de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția netimbrării acțiunii.

de Apel

Prin sentința nr. 107

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești au fost respinse ca neîntemeiate

excepțiile invocate, respectiv excepția netimbrării acțiunii, excepția

inadmisibilității, a lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării invocată din oficiu de instanță și a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României - Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost admisă cererea

de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

excepția netimbrării acțiunii invocată de intervenientul

în interesul pârâtului este neîntemeiată, întrucât această cerință a fost

îndeplinită.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, instanța a constatat că instituția în cauză are

competențe în materia discriminării, iar C.N.C.D. nu poate emite decât un punct

de vedere ce nu poate naște efecte juridice pentru părțile din prezenta cauză, motiv

pentru care acțiunea și cererile de intervenție față de această parte apar ca

fiind introduse împotriva unei părți lipsită de calitate procesual pasivă.

Instanța a constatat

că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă administrativă obligatorie,

astfel după cum reiese din copia cererii și dovada de transmitere a acesteia

existentă la dosar.

Cu privire la excepțiile

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în

formularea acțiunii, Curtea reține că reclamanta este beneficiară a pensiei de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, pentru personalul

auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe

lângă acestea, potrivit deciziei de acordare a pensiei depusă la dosar, iar

potrivit dispozițiilor H.G. nr. 737/2010 coroborate cu Legea nr. 19/2000, pensia

reclamantei a fost recalculată, justificând astfel calitate și interes în

promovarea acțiunii de față.

În ceea ce privește

cerere privind anularea H.G. nr. 737/2010, Curtea constată că acest act

administrativ normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, prin care

s-a statuat că de la data intrării în vigoare a acestei legi, categoriile de

pensii enumerate la art. 1, stabilite pe baza legislației anterioare, devin

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr.

871/2010 a constatat că legea este constituțională, legiuitorul având dreptul

exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile

asupra acordării pensiilor de serviciu, precum și asupra cuantumului și

condițiilor de acordare.

Instanța a reținut că

natura specială a pensiei de serviciu presupune două componente, contributivă

și necontributivă, iar această din urmă componentă este supusă condiției ca

statul să dispună de resurse financiare pentru a o putea acorda, ori în

situația în care astfel de resurse nu există sau sunt diminuate, legiuitorul

poate să dispună măsuri asupra cuantumului pensiei și a condițiilor de

acordare, cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2010.

De asemenea, instanța

a reținut că dreptul la pensie garantat de Constituție vizează pensia obținută

în sistemul general de pensionare, neexistând în legea fundamentală, o astfel

de garanție pentru pensia specială, în care este inclus suplimentul financiar

acordat de stat, reținând că prin măsura recalculării nu este restrâns dreptul

la pensie, ci doar cuantumul acesteia.

În ceea ce privește

pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, Curtea a constatat

că prin H.G. nr. 737/2010 este respectat acest principiu, întrucât actul

normativ se aplică doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul

pensiilor speciale, celelalte condiții privind acordarea acestora, stagiul

efectiv de activitate și vârsta eligibilă nu sunt afectate de actul

administrativ normativ, iar măsura recalculării nu se răsfrânge asupra prestațiilor

deja obținute.

Având în vedere că H.G.

nr. 737/2010 nu încalcă dispozițiile din legi organice sau din Constituție,

Curtea constatând că actul administrativ normativ a fost elaborat cu

respectarea prevederile Legii nr. 24/2000.

Referitor la capătul

de cerere având ca obiect menținerea în plată a pensiei de serviciu a

reclamantei, Curtea a constatat că nu este întemeiat, întrucât prin Legea nr.

119/2010, aceste pensii au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar art.

49 alin. (4) și 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 au fost abrogate.

de B.M.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală

și netemeinică, arătând că prin recalcularea pensiei veniturile sale au fost

diminuate cu aproape 50%. A precizat că actul normativ atacat contravine

prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind vătămată

într-un drept prevăzut de lege.

A arătat că este

adevărat că România se confruntă cu dificultăți bugetare, dar este greu de

înțeles ca numai o anumită categorie de pensionari, respectiv cei prevăzuți de

H.G. nr. 737/2010, să fie afectați de măsura dispusă.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Recurenta–reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a H.G. nr.

737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a

cărui anulare/suspendare se solicită, recurentei – reclamante i s-a diminuat

substanțial dreptul de pensie stabilit anterior intrării în vigoare a cadrului

normativ menționat.

Examinând criticile

formulate de recurentă, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală, întrucât în raport de actele și lucrările

dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter

normativ a cărui anulare face obiectul prezentei cauze.

Înalta

Curte reține că, prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamantă critică

reducerea cuantumului pensiei de serviciu, de care beneficia anterior intrării

în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care

criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G.

nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Înalta Curte, din analiza actelor normative incidente

cauzei, nu a reținut elemente de nelegalitate evidente ale actului

administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este

învestită.

Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul

art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr.

119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că

H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a

stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu

forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică

legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către

recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din

Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „

Pensiile

prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter

special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul

de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare”.

Așa

fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la

concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea

nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică

superioară

a făcut deja obiectul controlului de

constituționalitate sub aspectele criticate de reclamantă, așa cum a detaliat

și prima instanță.

Văzând soluția dată

pe fondul acțiunii introductive, Înalta Curte va menține hotărârea atacată și,

pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de B.M. împotriva sentinței nr. 107 din 24 martie 2011 a Curții de

Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2012.