ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, precum și ca în baza art. 15 din Legea nr. 554/2010 suspendarea executării H.G. nr. 737/2010. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus anularea pensiei sale de serviciu stabilită în decizia de pensionare, situație ce contravine prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, sub ambele capete de cerere, respectiv anularea și suspendarea executării actului. De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosarul cauzei, punct de vedere, prin care a arătat că acțiunea reclamantei este nefondată, întrucât în cauză nu se poate reține existența unui tratament diferențiat. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 61 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța a respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de pârât, ca nefondate.

Prin aceeași sentință, Curtea de apel a respins acțiunea privind anularea H.G. nr. 737/2010 și cererea de suspendare, formulate de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, având în vedere că la dosar, există dovada că reclamanta a adresat autorității emitente a actului atacat cu acțiunea în anulare, fiind îndeplinite cerințele procedurii prealabile. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, prima instanță a constatat că și aceasta este nefondată, deoarece reclamanta, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, justifică demersul procesual prin faptul că este o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin actul emis de pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, judecătorul fondului a reținut că este nefondată, întrucât cerința interesului este îndeplinită, interesul fiind legitim, actual, personal și direct. Asupra cererii de suspendare, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind dovedită nici condiția cazului bine justificat și nici condiția prevenirii unei pagube iminente. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că motivele invocate de reclamantă se circumscriu analizei Legii nr. 119/2010 în ceea ce privește afectarea dreptului patrimonial stabilit anterior, al cărui cuantum se modifică prin intrarea în vigoare a acestei legi, iar prin Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale au fost declarate constituționale dispozițiile art. 1, 3 și 12 din Legea nr. 119/2010.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că Hotărârea de Guvern a cărei anulare s-a solicitat, este adoptată sau emisă pentru aplicarea, executarea unei legi existente, producând efecte juridice doar pentru viitor cu respectarea dispozițiilor art. 15 din Constituție. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în raport de obiectul acțiunii în contencios administrativ și față de motivele de fapt pentru care s-a solicitat anularea actului administrativ contestat, vătămarea dreptului la pensie prin încălcarea art. 15 din Constituție, pretinsă de reclamantă, nu s-a realizat prin H.G. nr. 737/2010, ci în cuprinsul legii ce a format obiectul controlului de constituționalitate în Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale.

Or, fiind stabilit caracterul constituțional al art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010, cu excepția lit. c) privind pensiile magistraților, Curtea de apel a constatat că dispozițiile H.G. nr. 737/2010, având ca obiect stabilirea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, sunt conforme cu legea pentru a cărei aplicare s-au edictat. Concluzionând, prima instanță a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile cu privire la discriminarea reclamantei în raport de categoria profesională a magistraților, întrucât în raport de obiectul acțiunii examinarea acestui motiv nu poate conduce la anularea H.G. nr. 737/2010, cât timp pretinsa discriminare vizează textul Legii nr. 119/2010, astfel cum a fost publicat după pronunțarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B.M. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale. Recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că hotărârea de guvern atacată este legală, în condițiile în care orice normă juridică ce se aplică retroactiv și care să conducă la reducerea pensiilor, contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție. A mai susținut recurenta că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Anexa Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv Pentru aceleași motive, recurenta - reclamantă critică sentința de fond și sub aspectul respingerii cererii de suspendare a H.G.

nr. 737/2010. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurenților - reclamanți, vizați de art. 1 lit. c) ce se referă la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, li s-au diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat. Examinând aspectele invocate de către reclamantă, prima instanță a ajuns la concluzia că nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs.

Practic, recurenta-reclamantă critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Înalta Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită. Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând fi identificate elemente de nelegalitate în operațiunea elaborării și adoptării sale.

De asemenea, verificând concordanta actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurenți, înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare" și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". La rândul său, „discriminarea în funcție de profesie" invocată prin motivele de recurs este indisolubil legată de adoptarea Legii nr. 119/2010 și nu de neconcordanța actului administrativ cu legea în baza căruia a fost emis.

Criticile și argumentele recurentei-reclamante, reprezintă în fapt critici formulate cu privire la dispozițiile Legii nr. 119/2010, despre care au arătat că nu putea modifica pensii aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior - Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a drepturilor câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art. 1 Protocol 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului proporționalității și discriminării. Aceste dispoziții, astfel cum s-a arătat anterior, au făcut deja obiectul unor excepții de neconstituționalitate respinse, considerându-se că sunt neîntemeiate, instanța constituțională analizând și compatibilitatea acestora cu principiile de drept național și comunitar.

Iar nefiind, astfel, îndeplinită condiția „cazului bine justificat", respectiv „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", după cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 este, la rândul său, neîntemeiată. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.M. împotriva sentinței nr. 61 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.