ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta B.M., în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art.

1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, precum și ca în baza art. 15 din Legea nr.

554/2010 suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală,

întrucât prin acest act administrativ s-a dispus anularea pensiei sale de

serviciu stabilită în decizia de pensionare, situație ce contravine

prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, excepția lipsei calității procesual active și excepția lipsei de

interes a reclamantei, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, sub ambele capete de cerere, respectiv anularea și suspendarea

executării actului.

De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării a depus la dosarul cauzei, punct de vedere, prin care a arătat că

acțiunea reclamantei este nefondată, întrucât în cauză nu se poate reține

existența unui tratament diferențiat.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 61 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel

Constanța a respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale

active și a lipsei de interes, invocate de pârât, ca nefondate.

Prin aceeași sentință, Curtea de apel a respins acțiunea

privind anularea H.G. nr. 737/2010 și cererea de suspendare, formulate de

reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, având în vedere

că la dosar, există dovada că reclamanta a adresat autorității emitente a

actului atacat cu acțiunea în anulare, fiind îndeplinite cerințele procedurii

prealabile.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, prima instanță a constatat că și aceasta este nefondată, deoarece

reclamanta, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, justifică demersul

procesual prin faptul că este o persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin actul emis de pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în

formularea acțiunii, judecătorul fondului a reținut că este nefondată, întrucât

cerința interesului este îndeplinită, interesul fiind legitim, actual, personal

și direct.

Asupra cererii de suspendare, instanța de fond a reținut că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

nefiind dovedită nici condiția cazului bine justificat și nici condiția

prevenirii unei pagube iminente.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că motivele invocate de

reclamantă se circumscriu analizei Legii nr. 119/2010 în ceea ce privește

afectarea dreptului patrimonial stabilit anterior, al cărui cuantum se modifică

prin intrarea în vigoare a acestei legi, iar prin Decizia nr. 873/2010 a Curții

Constituționale au fost declarate constituționale dispozițiile art. 1, 3 și 12

din Legea nr. 119/2010.

Prin

urmare, Curtea de apel a constatat că Hotărârea de Guvern a cărei anulare s-a solicitat,

este adoptată sau emisă pentru aplicarea, executarea unei legi existente,

producând efecte juridice doar pentru viitor cu respectarea dispozițiilor art. 15

din Constituție.

S-a

mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în raport de obiectul

acțiunii în contencios administrativ și față de motivele de fapt pentru care

s-a solicitat anularea actului administrativ contestat, vătămarea dreptului la

pensie prin încălcarea art. 15 din Constituție, pretinsă de reclamantă, nu s-a

realizat prin H.G. nr. 737/2010, ci în cuprinsul legii ce a format obiectul

controlului de constituționalitate în Decizia nr. 873/2010 a Curții

Constituționale.

Or,

fiind stabilit caracterul constituțional al art. 1 lit. a)-h) din Legea nr. 119/2010,

cu excepția lit. c) privind pensiile magistraților, Curtea de apel a constatat

că dispozițiile H.G. nr. 737/2010, având ca obiect stabilirea metodologiei de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010, sunt conforme cu legea pentru a cărei aplicare s-au

edictat.

Concluzionând,

prima instanță a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile cu privire la

discriminarea reclamantei în raport de categoria profesională a magistraților,

întrucât în raport de obiectul acțiunii examinarea acestui motiv nu poate

conduce la anularea H.G. nr. 737/2010, cât timp pretinsa discriminare vizează

textul Legii nr. 119/2010, astfel cum a fost publicat după pronunțarea Deciziei

nr. 873/2010 a Curții Constituționale.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B.M. solicitând modificarea

acesteia în sensul admiterii cererii sale.

Recurenta

a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că hotărârea de

guvern atacată este legală, în condițiile în care orice normă juridică ce se

aplică retroactiv și care să conducă la reducerea pensiilor, contravine

dispozițiilor art. 15 din Constituție.

A

mai susținut recurenta că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art.

15 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Anexa Convenției

Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale

stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv

Pentru

aceleași motive, recurenta - reclamantă critică sentința de fond și sub

aspectul respingerii cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010.

II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

1.

Argumente de drept și de fapt relevante

Recurenta-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare,

respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca

urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul

administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurenților -

reclamanți, vizați de art. 1 lit. c) ce se referă la pensiile de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor de pe lângă acestea, li s-au diminuat substanțial drepturile de

pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat.

Examinând

aspectele invocate de către reclamantă, prima instanță a ajuns la concluzia că

nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a

cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze.

Această

concluzie este împărtășită și de instanța de recurs.

Practic,

recurenta-reclamantă critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de

care beneficia anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma

recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru

recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele

stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Înalta

Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate

evidentă a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în

procedura cu care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528 din 29 iulie 2010, a

fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din

examinarea înscrisurilor dosarului neputând fi identificate elemente de

nelegalitate în operațiunea elaborării și adoptării sale.

De

asemenea, verificând concordanta actului administrativ cu Legea nr. 119/2010,

în baza și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de

recurenți, înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o

funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să

permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu

dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În

realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost

preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010,

respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se

recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului

fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000,

cu modificările și completările ulterioare" și art. 7 alin. (1) „Procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a

pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000,

cu modificările și completările ulterioare".

La

rândul său, „discriminarea în funcție de profesie" invocată prin motivele

de recurs este indisolubil legată de adoptarea Legii nr. 119/2010 și nu de

neconcordanța actului administrativ cu legea în baza căruia a fost emis.

Criticile

și argumentele recurentei-reclamante, reprezintă în fapt critici formulate cu

privire la dispozițiile Legii nr. 119/2010, despre care au arătat că nu putea

modifica pensii aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior -

Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a

drepturilor câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art.

1 Protocol 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului

proporționalității și discriminării.

Aceste

dispoziții, astfel cum s-a arătat anterior, au făcut deja obiectul unor

excepții de neconstituționalitate respinse, considerându-se că sunt

neîntemeiate, instanța constituțională analizând și compatibilitatea acestora

cu principiile de drept național și comunitar.

Iar

nefiind, astfel, îndeplinită condiția „cazului bine justificat", respectiv

„împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ",

după cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cererea de

suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 este, la rândul său, neîntemeiată.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței

instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursul

declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de B.M. împotriva sentinței nr. 61 din 23 februarie 2011 a

Curții de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.