ÎCCJ, Decizia nr. 73/2003

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 iulie 2001, C.E. s-a

adresat cu cerere Curții de Apel București, solicitând să se dispună obligarea

Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție la

actualizarea pensiei de serviciu de la 1 noiembrie 2000, în conformitate cu

prevederile art. 103 alin. (1) și (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești, prin O.G. nr. 83/2000, în sensul de a se include în calculul

pensiei de serviciu ce i se cuvine și adaosul, în procent de 20%, corespunzător

vechimii sale în magistratură de peste 20 de ani.

Totodată, reclamantul a cerut

obligarea pârâtei să comunice, Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al

pensiei de serviciu, în vederea achitării diferențelor cuvenite pentru perioada

1 noiembrie 2000 – iunie 2001.

Prin întâmpinare, Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat respingerea acțiunii, susținând că

prevederile art. I pct. 8 din O.G. nr. 83/2000 nu au caracter retroactiv,

astfel că adaosul la indemnizația de încadrare lunară nu poate fi luat în

calcul decât la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data

intrării în vigoare a acestei ordonanțe.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1256 din 2 octombrie 2001, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că actualizarea pensiei s-a

făcut în mod corect pe baza coeficientului de actualizare prevăzut în Anexa nr.

1 la O.G. nr. 83/2000, deoarece la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe

reclamantul avea pensia stabilită conform Legii nr. 92/1992 cu modificările

ulterioare.

S-a relevat că, în raport cu

prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată

și completată prin O.G. nr. 83/2000, adaosul pentru vechime în magistratură nu

poate fi luat în calcul decât în cazul pensiei de serviciu stabilite după data

intrării în vigoare a acestei ordonanțe.

Împotriva sentinței reclamantul a

declarat recurs, acesta fiind admis prin decizia nr. 752 din 26 februarie 2002

a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Ca urmare,

sentința a fost casată și în fond, admițându-se acțiunea, s-a dispus obligarea

Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție la

actualizarea pensiei de serviciu în sensul includerii în calculul acesteia a

adaosului pentru vechimea în magistratură în procent de 20%, corespunzător

vechimii de peste 20 de ani, cu începere de la 1 noiembrie 2000, precum și să

comunice Casei Naționale de Pensii noul cuantum al pensiei de serviciu pentru

plata diferențelor de la 1 noiembrie 2000, în continuare.

S-a motivat că neretroactivitatea

O.G. nr. 83/2000 a fost greșit invocată întrucât actualizarea pensiilor în

funcție de evoluția nivelului salariilor de bază reprezintă, prin esența ei, o

operațiune ulterioară stabilirii drepturilor de pensie, ce poate fi efectuată

doar după intrarea în vigoare a legii care acordă acest drept, astfel că

referirea la data pensionării este lipsită de orice relevanță.

S-a apreciat că instanța de fond a

motivat eronat că pensia s-a calculat pe baza coeficientului de actualizare

conform Anexei 1 la O.G. nr. 83/2000, întrucât aceasta se referă la

indemnizația de încadrare lunară a magistraților pentru activitatea desfășurată

și nu la stabilirea pensiilor, care nu sunt supuse la nici un coeficient de

actualizare.

S-a mai subliniat, prin

considerentele deciziei, că indemnizația de încadrare lunară și adaosul pentru

vechimea în magistratură nu pot fi separate, deoarece constituie unica formă de

remunerare și, totodată, baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și

obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, inclusiv pentru

stabilirea pensiei.

Împotriva acestei decizii,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

S-a susținut că decizia menționată a

fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece potrivit prevederilor art. 103

alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată și art. V din O.G. nr. 83/2000

pensiile de serviciu se actualizează numai în raport cu nivelul salariului de

bază, din care nu fac parte sporurile sau adaosurile.

S-a mai învederat că, la stabilirea

coeficienților de multiplicare prevăzuți în O.G. nr. 83/2000, s-au luat în

calcul salariile de bază, precum și toate sporurile funcției respective din

reglementarea anterioară.

În fine, s-a subliniat că adaosul

pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul la actualizarea

pensiei de serviciu și pentru că, în acest fel, s-ar da caracter retroactiv

prevederilor art. I pct. 8 din O.G. nr. 83/2000.

Conchizându-se, s-a arătat că

adaosul pentru vechime în magistratură se ia în calcul numai la stabilirea

pensiilor de serviciu acordate după 1 noiembrie 2000, când a intrat în vigoare

ordonanța menționată, iar nu și la actualizarea pensiilor de serviciu acordate

anterior acestei date.

În concluzie, s-a cerut casarea

deciziei pronunțate în recurs și menținerea sentinței.

Recursul în anulare nu este fondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele

autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G.

nr. 83

/

2000, „magistrații au dreptul,

pentru activitatea desfășurată, la o îndemnizație de încadrare lunară,

stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu

vechimea în magistratură”.

Este de subliniat că, în

conformitate cu alin. (2) din articolul menționat, „coeficienții de

multiplicare pe baza cărora se stabilește îndemnizația lunară sunt prevăzuți la

cap. A al Anexei nr. 1”, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol se prevede

că „indemnizația prevăzută la alin. (1) și (2) este unica formă de remunerare

lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza

de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în

raport cu venitul salarial”.

Totodată, prin art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin ordonanța menționată, se

prevede că „magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare

lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și

art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, calculat în procente la indemnizația brută de

încadrare”, iar prin alin. (3) al aceluiași articol se mai precizează că „adaosul

la indemnizația de încadrare se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor

drepturi de asigurări sociale, precum și la stabilirea pensiei de serviciu

conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și

completările ulterioare”.

Rezultă astfel că, în conformitate

cu dispozițiile de modificare și completare aduse Legii nr. 56/1996 prin O.G.

nr. 83/2000, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraților în sensul

înlocuirii salariului de bază cu indemnizația de încadrare lunară, eliminării

sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor prevăzute în actele normative

anterioare, instituirii adaosului la indemnizația de încadrare în raport cu

vechimea efectivă în magistratură și luării în calcul a acestui adaos la

stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraților în baza art. 103 din Legea

nr. 92/1992.

Ca urmare a acestei noi

reglementări, este evident că, la stabilirea pensiei de serviciu cuvenite

magistratului, trebuie luate în calcul atât indemnizația de încadrare lunară,

cât și adaosul la această indemnizație.

Pe cale de consecință, în raport cu

prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992, coroborate cu dispozițiile

modificate ale Legii nr. 50/1996, la care s-a făcut referire, se impune să se

procedeze în mod similar și la actualizarea pensiilor de serviciu ale

magistraților pensionari, pentru a se asigura efectiva lor corelare cu cele pe

care le-ar obține dacă și-ar înceta activitatea în cadrul noului sistem de

calculare a pensiei.

Susținerea din recursul în anulare

că nu ar fi îndreptățiți să beneficieze de pensie de serviciu cu luarea în

calcul și a adaosului pentru vechime efectivă în magistratură decât magistrații

ce se pensionează ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor de modificare și

completare din O.G. nr. 83/2000 nu poate fi primită deoarece, pe lângă că o

asemenea interpretare ar fi contrară spiritului art. 16 alin. (1) din

Constituție, potrivit căruia „cetățenii sunt egali în fața legii…, fără

privilegii și fără discriminări”, în care sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională

prin numeroase decizii, dar prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel

cum a fost modificat și completat prin ordonanță, nu se face nici o distincție

între magistrații pensionați anterior sau după intrarea în vigoare a

ordonanței, prevăzându-se nediscriminatoriu că „adaosul la indemnizația de

încadrare se ia în calcul… și la stabilirea pensiei de serviciu conform art.

103 din Legea nr. 92/1992”.

Totodată, prin luarea în calcul a

adaosului pentru vechime în magistratură la actualizarea pensiei de serviciu în

cazul magistraților pensionați anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000,

nu se dă efect retroactiv dispozițiilor art. I pct. 8 din această ordonanță,

deoarece, așa cum corect s-a relevat de instanța de recurs, actualizarea pensiei

în sensul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu poate fi

făcută decât în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților, cărora

le corespunde indemnizația de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în

magistratură.

Așa fiind, se impune a se constata

că instanța de recurs, infirmând soluția pronunțată prin sentință și admițând

acțiunea, a pronunțat o soluție corectă, care corespunde pe deplin sensului

atribuit de legiuitor prevederilor art. 2 și 5 din Legea nr. 50/1996 în cuprinsul

ce li s-a dat prin dispozițiile de modificare și completare ale O.G. nr.

83/2000.

De altfel, în această privință, este

de observat că prin O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi

salariale ale magistraților, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a

reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în

considerare, la actualizarea pensiei de serviciu, și majorarea (adaosul) la

indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.

În consecință, neconfirmându-se

aspectele de încălcare esențială a legii invocate și cum alte motive,

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se

dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2003.