ÎCCJ, Decizia nr. 74/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 noiembrie 2001, P.N. s-a adresat cu cerere Curții de Apel București, solicitând obligarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să-i actualizeze pensia de serviciu de la 1 noiembrie 2000, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/2002, pentru organizarea judecătorească, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prin O.G. nr. 83/2000, în sensul de a se include în calculul pensiei de serviciu ce i se cuvine și adaosul, în procent de 20%, corespunzător vechimii sale în magistratură de peste 20 de ani.

Totodată, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să comunice, Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu. Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a cerut respingerea acțiunii, învederând că prevederile art. I pct. 8 din O.G. nr. 83/2000 nu au caracter retroactiv, astfel că adaosul la îndemnizația de încadrare nu poate fi luat în calcul decât la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 148 din 14 februarie 2002, a admis acțiunea și, constatând nejustificat refuzul pârâtului de a rezolva cererea reclamantului, a obligat pe pârât să emită un act cu îndemnizația lunară de încadrare a reclamantului și cu adaosul de 20% pentru vechimea în funcția de magistrat de 20 ani, pe care să-l transmită Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, pentru recalcularea pensiei de serviciu conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992. S-a motivat că, în raport cu modificările și completările aduse art. 5 din Legea nr. 50/1996 prin O.G. nr. 83/2000, reclamantul beneficiază și de adaosul pentru vechime în magistratură la calculul ce trebuie efectuat la actualizarea pensiei conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Prin decizia nr. 2098 din 5 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât și, admițând recursul reclamantului, a modificat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârât să întocmească și să transmită la Casa Națională de Pensii actul conținând câștigul salarial lunar net al unui magistrat în activitate, corespunzător funcției de procuror deținută de reclamant, care să includă și adaosul de 20% pentru vechime efectuată în magistratură, cu începere de la 1 noiembrie 2000. Prin considerentele acestei decizii s-a relevat, în esență, că prin nici o dispoziție legală nu se prevede că, la calcularea pensiei, ar beneficia de adaosul la îndemnizația de încadrare lunară prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G.

nr. 83/2000, numai magistrații care se pensionează după data intrării în vigoare a acelei ordonanțe. S-a mai motivat că prin luarea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților pensionați anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000, nu se dă efect retroactiv prevederilor acestei ordonanțe deoarece, potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, actualizarea trebuie făcută în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, cărora le corespunde îndemnizația de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în magistratură. Împotriva celor două hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. S-a susținut că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată și art. V din O.G. nr. 83/2000 pensiile de serviciu se actualizează numai în raport cu nivelul salariului de bază, din care nu pot face parte sporurile sau adaosurile. S-a mai învederat că, la stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți în O.G. nr. 83/2000, s-au luat în calcul salariile de bază, precum și toate sporurile funcției respective din reglementarea anterioară. În fine, s-a subliniat că adaosul pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul la actualizarea pensiei de serviciu și pentru că, în acest fel, s-ar da caracter retroactiv prevederilor art. I pct. 8 din O.G.

nr. 83/2000. Conchizându-se, s-a arătat că adaosul pentru vechime în magistratură se ia în calcul numai la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data de 1 noiembrie 2000, când a intrat în vigoare ordonanța menționată, iar nu și la actualizarea pensiilor de serviciu acordate anterior acestei date. În concluzie, s-a cerut casarea ambelor hotărâri și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recursul în anulare nu este fondat. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 83 / 2000, „magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o îndemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură”.

Este de observat că, în conformitate cu alin. (2) din articolul menționat „coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește îndemnizația lunară sunt prevăzuți la cap. A al Anexei nr. 1”, precum și că prin alin. (3) al aceluiași articol se precizează că „îndemnizația prevăzută la alin. (1) și (2) este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial”.

Totodată, prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin ordonanța menționată, se prevede că „magistrații beneficiază de un adaos la îndemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculat în procente la îndemnizația brută de încadrare”, iar prin alin. (3) al aceluiași articol se mai precizează că „adaosul la îndemnizația de încadrare se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, precum și la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Reiese deci că, în raport cu dispozițiile de modificare și completare aduse Legii nr. 56/1996 prin O.G. nr. 83/2000, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraților în sensul înlocuirii salariului de bază cu îndemnizația de încadrare lunară, eliminării sporurilor, îndemnizațiilor și majorărilor prevăzute în actele normative anterioare, instituirii adaosului la îndemnizația de încadrare în raport cu vechimea efectivă în magistratură și luării în calcul a acestui adaos la stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraților în baza art. 103 din Legea nr. 92/1992. De aceea, față de această nouă reglementare, este evident că, la stabilirea pensiei de serviciu cuvenite magistratului, trebuie luate în calcul atât îndemnizația de încadrare lunară, cât și adaosul la această îndemnizație.

Așa fiind, în raport cu prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992, coroborate cu dispozițiile modificate ale Legii nr. 50/1996, la care s-a făcut referire, se impune să se procedeze în mod similar și la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților pensionari, pentru a se asigura efectiva lor corelare cu cele pe care le-ar obține dacă și-ar înceta activitatea în cadrul noului sistem de calculare a pensiei. Susținerea, din recursul în anulare, că nu ar fi îndreptățiți să beneficieze de pensie de serviciu, cu luarea în calcul și a adaosului pentru vechime efectivă în magistratură, decât magistrații ce se pensionează ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor de modificare și completare din O.G.

nr. 83/2000 nu poate fi primită deoarece, pe lângă că o asemenea interpretare ar fi contrară spiritului art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „cetățenii sunt egali în fața legii…, fără privilegii și fără discriminări”, în care sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin numeroase decizii, dar prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificat și completat prin ordonanță, nu se face nici o distincție între magistrații pensionați anterior sau după intrarea în vigoare a ordonanței, prevăzându-se nediscriminatoriu că „adaosul la îndemnizația de încadrare se ia în calcul… și la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992”. Contrar celor susținute prin recursul în anulare, luarea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, la actualizarea pensiei de serviciu în cazul magistraților pensionați anterior intrării în vigoare a O.G.

nr. 83/2000, nu constituie o aplicare retroactivă a dispozițiilor art. I pct. 8 din această ordonanță cât timp, așa cum corect s-a motivat de instanța de recurs, actualizarea pensiei în sensul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu poate fi realizată decât în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților, cărora le corespunde, în mod evident, îndemnizația de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în magistratură. În atare situație, se impune a se reține că prin admiterea acțiunii, în sensul precizat prin decizia instanței de recurs, s-a pronunțat o soluție corectă, care corespunde pe deplin finalității atribuite de legiuitor prevederilor art. 2 și art. 5 din Legea nr. 50/1996 în cuprinsul ce li s-a dat prin dispozițiile de modificare și completare ale O.G.

nr. 83/2000. De altfel, în această privință, este de observat că prin O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi salariale ale magistraților, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în considerare, la actualizarea pensiei de serviciu, și majorarea (adaosul) la îndemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor. În consecință, neconfirmându-se aspectele de încălcare esențială a legii invocate și cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 148 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și deciziei nr. 2098 din 5 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2003.