ÎCCJ, Decizia nr. 74/2003

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 noiembrie 2001, P.N.

s-a adresat cu cerere Curții de Apel București, solicitând obligarea

Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să-i

actualizeze pensia de serviciu de la 1 noiembrie 2000, în conformitate cu

prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/2002, pentru organizarea

judecătorească, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești prin O.G. nr. 83/2000, în sensul de a se include în calculul

pensiei de serviciu ce i se cuvine și adaosul, în procent de 20%, corespunzător

vechimii sale în magistratură de peste 20 de ani.

Totodată, reclamantul a cerut

obligarea pârâtei să comunice, Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al

pensiei de serviciu.

Prin întâmpinare, Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a cerut respingerea acțiunii, învederând că

prevederile art. I pct. 8 din O.G. nr. 83/2000 nu au caracter retroactiv,

astfel că adaosul la îndemnizația de încadrare nu poate fi luat în calcul decât

la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data intrării în vigoare

a acestei ordonanțe.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 148 din 14 februarie 2002, a

admis acțiunea și, constatând nejustificat refuzul pârâtului de a rezolva

cererea reclamantului, a obligat pe pârât să emită un act cu îndemnizația

lunară de încadrare a reclamantului și cu adaosul de 20% pentru vechimea în

funcția de magistrat de 20 ani, pe care să-l transmită Casei Naționale de

Pensii și Asigurări Sociale, pentru recalcularea pensiei de serviciu conform

art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992.

S-a motivat că, în raport cu

modificările și completările aduse art. 5 din Legea nr. 50/1996 prin O.G. nr.

83/2000, reclamantul beneficiază și de adaosul pentru vechime în magistratură

la calculul ce trebuie efectuat la actualizarea pensiei conform art. 103 alin.

(5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Prin decizia nr. 2098 din 5 iunie

2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât și, admițând recursul

reclamantului, a modificat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârât

să întocmească și să transmită la Casa Națională de Pensii actul conținând

câștigul salarial lunar net al unui magistrat în activitate, corespunzător

funcției de procuror deținută de reclamant, care să includă și adaosul de 20%

pentru vechime efectuată în magistratură, cu începere de la 1 noiembrie 2000.

Prin considerentele acestei decizii

s-a relevat, în esență, că prin nici o dispoziție legală nu se prevede că, la

calcularea pensiei, ar beneficia de adaosul la îndemnizația de încadrare lunară

prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și

completată prin O.G. nr. 83/2000, numai magistrații care se pensionează după

data intrării în vigoare a acelei ordonanțe.

S-a mai motivat că prin luarea în

calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, la actualizarea pensiei de

serviciu a magistraților pensionați anterior intrării în vigoare a O.G. nr.

83/2000, nu se dă efect retroactiv prevederilor acestei ordonanțe deoarece,

potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, actualizarea trebuie făcută

în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, cărora

le corespunde îndemnizația de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în

magistratură.

Împotriva celor două hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

S-a susținut că hotărârile au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, deoarece potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr.

92/1992, republicată și art. V din O.G. nr. 83/2000 pensiile de serviciu se

actualizează numai în raport cu nivelul salariului de bază, din care nu pot

face parte sporurile sau adaosurile.

S-a mai învederat că, la stabilirea

coeficienților de multiplicare prevăzuți în O.G. nr. 83/2000, s-au luat în

calcul salariile de bază, precum și toate sporurile funcției respective din

reglementarea anterioară.

În fine, s-a subliniat că adaosul

pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul la actualizarea

pensiei de serviciu și pentru că, în acest fel, s-ar da caracter retroactiv

prevederilor art. I pct. 8 din O.G. nr. 83/2000.

Conchizându-se, s-a arătat că

adaosul pentru vechime în magistratură se ia în calcul numai la stabilirea

pensiilor de serviciu ce se acordă după data de 1 noiembrie 2000, când a intrat

în vigoare ordonanța menționată, iar nu și la actualizarea pensiilor de

serviciu acordate anterior acestei date.

În concluzie, s-a cerut casarea

ambelor hotărâri și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recursul în anulare nu este fondat.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele

autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G.

nr. 83

/

2000, „magistrații au dreptul,

pentru activitatea desfășurată, la o îndemnizație de încadrare lunară,

stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu

vechimea în magistratură”.

Este de observat că, în conformitate

cu alin. (2) din articolul menționat „coeficienții de multiplicare pe baza

cărora se stabilește îndemnizația lunară sunt prevăzuți la cap. A al Anexei nr.

1”, precum și că prin alin. (3) al aceluiași articol se precizează că

„îndemnizația prevăzută la alin. (1) și (2) este unica formă de remunerare

lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza

de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în

raport cu venitul salarial”.

Totodată, prin art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin ordonanța menționată, se

prevede că „magistrații beneficiază de un adaos la îndemnizația de încadrare

lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și

art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, calculat în procente la îndemnizația brută de

încadrare”, iar prin alin. (3) al aceluiași articol se mai precizează că

„adaosul la îndemnizația de încadrare se ia în calcul la stabilirea pensiilor

și a altor drepturi de asigurări sociale, precum și la stabilirea pensiei de

serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările

și completările ulterioare”.

Reiese deci că, în raport cu

dispozițiile de modificare și completare aduse Legii nr. 56/1996 prin O.G. nr.

83/2000, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraților în sensul

înlocuirii salariului de bază cu îndemnizația de încadrare lunară, eliminării

sporurilor, îndemnizațiilor și majorărilor prevăzute în actele normative

anterioare, instituirii adaosului la îndemnizația de încadrare în raport cu

vechimea efectivă în magistratură și luării în calcul a acestui adaos la

stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraților în baza art. 103 din Legea

nr. 92/1992.

De aceea, față de această nouă

reglementare, este evident că, la stabilirea pensiei de serviciu cuvenite

magistratului, trebuie luate în calcul atât îndemnizația de încadrare lunară,

cât și adaosul la această îndemnizație.

Așa fiind, în raport cu prevederile

art. 103 din Legea nr. 92/1992, coroborate cu dispozițiile modificate ale Legii

nr. 50/1996, la care s-a făcut referire, se impune să se procedeze în mod

similar și la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților pensionari,

pentru a se asigura efectiva lor corelare cu cele pe care le-ar obține dacă

și-ar înceta activitatea în cadrul noului sistem de calculare a pensiei.

Susținerea, din recursul în anulare,

că nu ar fi îndreptățiți să beneficieze de pensie de serviciu, cu luarea în

calcul și a adaosului pentru vechime efectivă în magistratură, decât

magistrații ce se pensionează ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor de

modificare și completare din O.G. nr. 83/2000 nu poate fi primită deoarece, pe

lângă că o asemenea interpretare ar fi contrară spiritului art. 16 alin. (1)

din Constituție, potrivit căruia „cetățenii sunt egali în fața legii…, fără

privilegii și fără discriminări”, în care sens s-a pronunțat și Curtea

Constituțională prin numeroase decizii, dar prin art. 5 alin. (3) din Legea nr.

50/1996, astfel cum a fost modificat și completat prin ordonanță, nu se face

nici o distincție între magistrații pensionați anterior sau după intrarea în

vigoare a ordonanței, prevăzându-se nediscriminatoriu că „adaosul la

îndemnizația de încadrare se ia în calcul… și la stabilirea pensiei de serviciu

conform art. 103 din Legea nr. 92/1992”.

Contrar celor susținute prin

recursul în anulare, luarea în calcul a adaosului pentru vechime în

magistratură, la actualizarea pensiei de serviciu în cazul magistraților

pensionați anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000, nu constituie o

aplicare retroactivă a dispozițiilor art. I pct. 8 din această ordonanță cât

timp, așa cum corect s-a motivat de instanța de recurs, actualizarea pensiei în

sensul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu poate fi

realizată decât în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților,

cărora le corespunde, în mod evident, îndemnizația de încadrare lunară plus

adaosul pentru vechime în magistratură.

În atare situație, se impune a se

reține că prin admiterea acțiunii, în sensul precizat prin decizia instanței de

recurs, s-a pronunțat o soluție corectă, care corespunde pe deplin finalității

atribuite de legiuitor prevederilor art. 2 și art. 5 din Legea nr. 50/1996 în

cuprinsul ce li s-a dat prin dispozițiile de modificare și completare ale O.G.

nr. 83/2000.

De altfel, în această privință, este

de observat că prin O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi

salariale ale magistraților, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat

în mod explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în considerare,

la actualizarea pensiei de serviciu, și majorarea (adaosul) la îndemnizația de

încadrare, indiferent de data pensionării lor.

În consecință, neconfirmându-se

aspectele de încălcare esențială a legii invocate și cum alte motive,

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se

dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 148 din 14 februarie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și deciziei nr.

2098 din 5 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2003.