ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 10.04.2003, reclamantul P.V. a solicitat obligarea

pârâtului Ministerul Justiției să comunice la Casa Națională de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări  adaosul de 20% calculat la indemnizația lunară a unui

director adjunct la o direcție de specialitate juridică din minister pe

perioada 1 noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002, în vederea recalculării pensiei

sale de serviciu și pentru plata diferenței de pensie la care are dreptul prin

aplicarea adaosului la indemnizația de încadrare lunară.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că de la data de 1.07.1998 s-a

pensioat din funcția de director adjunct al Direcției de Studii, Legislație și

Documentare din Ministerul Justiției și conform art. 103 alin.5 din Legea

nr.92/1992 republicată, are dreptul la recalcularea pensiei sale de serviciu în

raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților, inclusiv prin aplicarea

adaosului de 20% la indemnizația lunară de încadrare prevăzut de O.G. nr. 83/2000.

Reclamantul a învederat că prin petiția înregistrată sub nr. 114/S.G. din

22.01.2003 a solicitat pârâtului comunicarea actului administrativ referitor la

acest adaos la indemnizație pentru a se proceda la actualizarea drepturilor

sale de pensie, dar cererea sa nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de

zile, iar răspunsul cuprins în adresa nr. I/719 din 5.03.2002 nu se referă la

dreptul recunoscut de lege pe care l-a invocat.

Prin

sentința civilă nr. 936 din 17.06.2003, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ a admis acțiunea și a obligat pârâtul să comunice la

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări cota de adaos de 20%

calculată la indemnizația de încadrare lunară a unui director adjunct dintr-o

direcție de specialitate juridică, ținând seama de coeficientul de multiplicare

de 15,5 prevăzut de lege și de indexările valorii de referință sectorială în

perioada 2001 – 2002, în vederea recalculării pensiei reclamantului.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că pentru vechimea în magistratură de 39 de

ani, reclamantul beneficiază de pensie de serviciu, fiind îndreptățit la

actualizarea pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților

în activitate, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată.

Pentru recalcularea cuantumului acestei pensii, instanța de fond a avut în

vedere că reclamantul a fost înscris la pensie în anul 1998 și după intrarea în

vigoare a O.G. nr. 83/2000 nu i s-a acordat adaosul de 20% pentru vechimea

efectivă în magistratură, deși în actul normativ sus-menționat s-a prevăzut că

acest drept se ia în calcul la stabilirea pensiei de serviciu.

Împotriva

acestei sentințe  a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând

casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul

a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile O.G. nr. 83/2000

și contrar principiului constituțional al neretroactivității legii, a

considerat că intimatul, care a fost înscris la pensie la data de 1.07.1998,

este în drept să beneficieze de un adaos pentru vechimea în magistratură, care

nu era prevăzut în lege la data pensionării.

De

asemenea, recurentul a arătat că față de prevederile art. V din O.G. nr. 83/2000,

potrivit cărora referirile la „salariul de bază” al magistraților din Legea nr.

50/1996 au fost înlocuite cu „indemnizația de încadrare lunară”, actualizarea

pensiilor tuturor magistraților pensionați înainte de aplicarea noului act

normativ se face numai pe baza coeficientului de multiplicare corespunzător

funcției îndeplinite la data pensionării.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Legea

nr. 92/1992 republicată prevede în art. 103 alin. (5) că pensiile magistraților

se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în

activitate.

Intimatul a fost înscris la

pensie de serviciu la data de 1.07.1998 și în baza de calcul a pensiei sale nu

a fost inclus adaosul la indemnizația de încadrare lunară prevăzut de art. 5

din Legea nr. 50/ 1996, astfel cum a fost modificat și completat prin O.G.  nr.

83/2000.

Potrivit

acestui text de lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de

încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute de art.

42 și art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 republicată și acest adaos se ia

în calcul la stabilirea pensiilor, a altor drepturi de asigurări sociale,

precum și la stabilirea pensiei de serviciu.

Instanța

de fond a interpretat corect aceste prevederi legale, reținând că intimatul are

dreptul la actualizarea pensiei sale în funcție de indemnizația de încadrare

lunară a magistraților în activitate, prin includerea în această indemnizație a

unui adaos în procent de 20% pentru vechimea efectivă în magistratură de 39 de

ani.

În

recurs s-a susținut fără temei că, prin interpretarea dată prevederilor O.G.

nr. 83/2000, instanța de fond a dispus aplicarea retroactivă a acestui act

normativ.

Includerea

în baza de calcul a pensiei de serviciu și a adaosului pentru vechimea efectivă

în magistratură este o consecință a dreptului recunoscut magistraților

pensionați prin art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 republicată, de a li

se actualiza cuantumul pensiei în raport cu nivelul salariilor de bază ale

magistraților în activitate.

De

altfel, recurentul a recunoscut incidența prevederilor O.G. nr. 83/2000 și

pentru persoanele pensionate anterior intrării în vigoare a acestui act

normativ, motivând că pensia de serviciu se actualizează în funcție de

indemnizația de încadrare lunară a magistraților în activitate, dar nu a avut

în vedere că nivelul indemnizației, ca bază de calcul, a fost determinat eronat

în cazul intimatului, întrucât nu a fost inclus adaosul cuvenit pentru vechimea

efectivă în magistratură.

Prin

neincluderea acestui adaos în baza de calcul a pensiei de serviciu s-ar încălca

dreptul magistraților pensionați la actualizarea pensiei lor, dat fiind că, la

data înscrierii lor la pensie a fost valorificată vechimea efectivă în

magistratură prin acordarea sporului de stabilitate în magistratură prevăzut de

art. 5 din Legea nr. 50/1996, înlocuit ulterior cu adaosul la indemnizație

prevăzut prin O.G. nr. 83/2000.

În

atare situație, este judicios stabilit de instanța de fond că baza de calcul în

funcție de care trebuie actualizată pensia de serviciu stabilită intimatului în

condițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992 republicată, include și un adaos de

20% la indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii efective în

magistratură avută la data înscrierii la pensie.

Față de considerentele expuse și constatând

că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea

va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.926 din

17 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2004.