ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8906/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 1 iunie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, sub nr. 1416, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției, obligarea la plata sumei de 23.000.000 lei, cu

titlu de daune materiale.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamant, că în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1076/2003,

soluționat de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 936 din 17 iunie 2004, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia nr. 720 din 20 februarie 2004, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, Ministerul

Justiției a fost obligat să transmită Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, cota de adaos de 20% calculată la indemnizația

de încadrare lunară a unui director adjunct dintr-o direcție juridică de

specialitate, ținând cont de coeficientul de multiplicare de 15,5 prevăzut de

lege și de indexările de referință sectorială, în perioada 2000 - 2002, în

vederea recalculării pensiei.

S-a mai susținut că întrucât

a fost lipsit de folosința sumelor cuvenite începând cu ianuarie 2001 și până

în prezent, i se cuvin daunele materiale în sumă de 23.000.000 lei, cu titlu de

despăgubiri, în temeiul art. 11, coroborat cu art. 12 din Legea nr. 29/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu

motivarea că a transmis datele necesare, Casei Naționale de Pensii, în vederea

executării sentinței civile nr. 936/2003, condiție în care actualizarea pensiei

de serviciu a reclamantului a rămas în sarcina acesteia.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1484, pronunțată la 16

iunie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

Ministerul Justiției și pe fond, acțiunea formulată de reclamantul P.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală

pasivă, întrucât reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 11 și

12 din Legea nr. 29/1990.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că Ministerul Justiției a comunicat la 26 aprilie 2004, datele

necesare, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 936/2003

și că despăgubirile solicitate ce vizează răspunderea administrativ-patrimonială,

se referă la un calcul făcut de reclamant, având în vedere rata inflației pe

anii 2001, 2002, 2003 și trimestrul I din 2004.

Ca argument în respingerea

acțiunii, instanța a reținut că întinderea daunelor materiale la momentul

introducerii acțiunii nu era certă, lichidă și exigibilă, astfel că nu erau

întrunite condițiile art. 12 din Legea nr. 29/1990.

De asemenea, s-a mai reținut

că reclamantul își poate valorifica acest drept după ce Casa Națională de

Pensii va proceda la recalcularea pensiei, potrivit comunicării datelor de

către Ministerul Justiției, despăgubirile urmând să se raporteze la acest

moment la care se cunoaște întinderea și de la care începe să curgă termenul de

prescripție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul P.V., invocând nelegalitatea.

În motivarea recursului s-a susținut

că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, în sensul că în

considerente se specifică faptul că acțiunea este prematură, iar în

dispozitivul sentinței, că este nefondată.

Referitor la acest aspect,

recurentul a precizat că i-a fost comunicată o copie de pe adresa nr. 1/22573

din 26 aprilie 2004, transmisă de Ministerul Justiției, către Casa Națională de

Pensii, din care rezultă care este cota de 20% de adaos la indemnizațiile pe 12

luni din anul 2001, 9 și respectiv, 3 luni din anul 2002 și că din acel moment

a avut cunoștință de daunele materiale suferite.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor

dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că potrivit art. 12

din Legea nr. 29/1990, „în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului

administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei

nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii, termenul de prescripție pentru

cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să

cunoască paguba”.

Conform acestor prevederi,

instanța de fond a precizat că o atare cerere nu poate fi soluționată, decât în

situația în care se face dovada că există o pagubă și că se cunoaște întinderea

acesteia.

În legătură cu întinderea

acesteia, cuantificată într-o sumă, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recurentul urmează să primească ca urmare a datelor comunicate de

Ministerul Justiției, o diferență de pensie ce va rezulta din calculul pe

care-l va face Casa Națională de Pensii și numai în funcție de aceasta se pot

stabilit daunele materiale și care pot fi cenzurate de instanță.

În ce privește critica

formulată de recurent, în sensul că ar exista o contradicție între motivarea

sentinței și dispozitivul acesteia, se apreciază că prin referirea instanței la

prematuritatea acțiunii s-a avut în vedere termenul de prescripție în care

poate fi formulată o atare cerere, inserat în art. 12 din Legea nr. 29/1990 și

care este legat de cunoașterea pagubei.

O atare precizare nu creează

contradicție cu dispozitivul sentinței prin care se respinge acțiunea, ca

neîntemeiată, întrucât la momentul la care a fost introdusă întinderea pagubei,

nu era cunoscută pentru a opera o răspundere administrativ-patrimonială.

Față de aceste considerente,

urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V. împotriva sentinței civile nr. 1484 din 16 iunie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2004.