ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1279/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2003, reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând obligarea pârâților să întocmească și să înainteze Casei Județene de Pensii Galați, actul conținând indemnizația de încadrare lunară a unui magistrat în activitate, corespunzător funcției de procuror (pe care a deținut-o la fosta Procuratură Județeană Galați), în care să se includă și adaosul de 20% pentru vechimea de peste 20 de ani, cu începere de la data de 1 noiembrie 2000, pentru a obține diferența ce nu i s-a achitat ca drepturi de pensie.

Totodată, reclamantul a solicitat să se calculeze indemnizația de încadrare la valoarea de referință sectorială de 1.636.502 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 30 septembrie 2002 și la valoarea de referință de 1.833.754 lei, începând cu 1 octombrie 2002, până la 31 decembrie 2002. De asemenea, reclamantul a mai solicitat ca în conformitate cu art. 48 din O.U.G. nr. 177/2002, să se aibă în vedere că valoarea de referință a fost majorată cu 6%, începând cu data de 1 ianuarie 2003, față de nivelul din luna decembrie 2002 și cu 9%, începând cu 1 octombrie 2003, față de nivelul din luna septembrie 2003, iar contribuția lunară ce va rezulta, va fi cea care va sta ca bază de calcul a pensiei de serviciu cuvenită și în viitor, până la eventuale modificări.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, întrucât pârâții nu s-au conformat dispozițiilor legale, potrivit cărora trebuia actualizată pensia sa de serviciu și comunicată autorităților de pensie, pentru a i se achita diferențele, a fost prejudiciat prin primirea unei pensii într-un cuantum mai mic, decât cel legal cuvenit. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 177/2002, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 83/2000, cu referire la art. 5 alin. (1) și art. 3 alin. (3) din lege, art. 103 din Legea nr. 92/1992, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, coroborat cu O.G. nr. 187/2001, precum și cele ale Legii nr. 347/2003.

Prin sentința civilă nr. 52/F din 8 martie 2004, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, față de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și pentru lipsa calității procesuale pasive față de Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii, introduse în cauză, din oficiu de către instanță. Această hotărâre, ca urmare a admiterii recursului reclamantului, a fost casată prin decizia nr. 2283 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul acțiunii se circumscrie dispozițiilor art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, urmărind sancționarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a rezolva cererea reclamantului, referitor la dreptul de a se actualiza în mod corect pensia de serviciu a magistratului. În contextul dat, reținerea instanței, că cererea apare inutilă și că nu este posibil comunicarea relațiilor cerute prin acțiune, este greșită. Prin această motivare, în realitate s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă, deși, astfel cum s-a arătat, există temei legal pentru promovarea ei. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, urmare a aplicării O.G.

nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, rezultă că în calculul pensiei trebuie introdus procentul de 20% reprezentând adaosul pentru vechimea în magistratură, lucru cerut de reclamant și asupra căruia instanța nu s-a pronunțat. Refuzul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a comunica Casei Naționale de Pensii, indemnizația de încadrare majorată cu 20%, cu motivarea că O.G. nr. 83/2000 nu poate avea caracter retroactiv, nu poate fi primit, întrucât actualizarea pensiilor în funcție de evoluția nivelului salariului de bază reprezintă prin esența ei o operațiune ulterioară stabilirii dreptului de pensie și poate fi efectuată, doar după data intrării în vigoare a legii care acordă acest drept.

Sub acest aspect, data pensionării este lipsită de orice relevanță. S-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe pe obiectul acțiunii având în vedere dispozițiile legale invocate: O.G. nr. 83/2000, O.U.G. nr. 187/2001, O.U.G. nr. 177/2002, O.U.G nr. 123/2003 și care au ca obiect actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, în sensul includerii sporului de vechime în magistratură în procent de 20%, începând cu 1 noiembrie 2000 și continuând cu perioadele menționate în dispozițiile legale invocate și comunicarea către Casa Națională de Pensii, a noului cuantum al pensiei de serviciu, la datele solicitate, în vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.

La data de 20 iunie 2005, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că în raport cu faptul că i s-a actualizat pensia de serviciu, prin decizia nr. 62062 din 3 martie 2005, în cauză, calculul solicitat urmează a se opri la data de 1 octombrie 2004. Rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 58 din 29 iunie 2005, a admis acțiunea precizată a reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Județeană de Pensii Galați, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și în consecință, a obligat pârâții, să întocmească documentația privitoare la indemnizația de încadrare a unui procuror în activitate la fosta Procuratură Județeană Galați care să includă majorarea de 20%, cu începere de la data de 1 noiembrie 2000 și până la 1 octombrie 2004,precum și diferențele privind valoarea sectorială de referință prevăzută de O.G.

nr. 83/2000, O.G. nr. 187/2001, O.U.G. nr. 177/2002 și O.U.G. nr. 123/2003, precum și să trimită documentația la Casa Națională de Pensii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). În dezvoltarea motivelor sale de recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține că hotărârea judecătorească criticată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de fond reținând în mod greșit, pe de o parte, că reclamantul are dreptul la includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20%, deși actualizarea pensiilor magistraților pensionați înainte de aplicarea O.G.

nr. 83/2000, s-a efectuat numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1 la acest act normativ, corespunzător funcției îndeplinite la data pensionării, la stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți de O.G. nr. 83/2000 luându-se în calcul salariile de bază, precum și toate indemnizațiile și sporurile funcțiilor respective. Pe de altă parte, arată recurentul, instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale care reglementează stabilirea salariilor pe baza valorii de referință sectorială. Prin recursul formulat în cauză, recurenta C.N.P.A.S. invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și susține, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond nu a reținut lipsa calității sale procesuale, deși chiar intimatul-reclamant a înțeles să se judece doar cu cele două parchete pârâte.

Pe de altă parte, recurenta C.N.P.A.S. susține și că dispozitivul sentinței atacate conține aspecte contradictorii, neputând fi pusă în executare. Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este de necontestat că atât dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cât și cele ale art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, prevăd că pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizațiilor lunare ale magistraților în activitate.

În cauză, intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii de serviciu, iar potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare, pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu salariile de bază ale magistraților în activitate. Potrivit O.G.

nr. 83/2000, ca urmare a modificării Legii nr. 50/1996, art. 1 pct. 2 și art. 5, ca și față de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, prin care s-a prevăzut majorarea indemnizației lunare pentru magistrații în activitate, în sensul că valoarea de referință sectorială stabilită anterior la 1.140.800 lei, a fost majorată la 1 ianuarie 2002, la 1.636.520 lei, la 1 octombrie 2002, la 1.833.754 lei, iar recurentul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avea obligația de a comunica din oficiu actualizarea la C.N.P.A.S., în vederea actualizării pensiei de serviciu, în raport cu noile indemnizații ale magistraților în activitate, în sensul și aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare.

Susținerile recurentului, în sensul neaplicării în speță a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, nu pot fi reținute, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației lunare a magistraților în activitate. O altă interpretare a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 echivalează cu o discriminare, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului. De altfel, instanțele au admis acțiunile magistraților în activitate, reținând că drepturile salariale majorate prin creșterea valorii de referință nu au fost suspendate pe anul 2002 și a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale.

Semnificativ este și faptul că întreaga practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unor astfel de litigii s-a exprimat unitar în sensul mai sus arătat. De altfel, instanța de fond, în mod corect, s-a conformat și dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Referitor la critica formulată de C.N.P.A.S., se reține că aceasta este nefondată, atât pentru faptul că are obligația de a avea în vedere indemnizațiile magistraților în activitate menționate în documentația ce se întocmește de către parchet în cazul procurorilor, cât și pentru faptul că a fost necesară introducerea acesteia în proces, pentru ca hotărârea să-și producă efectele și față de C.N.P.A.S.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se vor respinge recursurile declarate în cauză în baza dispozițiilor art. 14, 15 și 18 din Legea nr. 29/1990 și a celor ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr. 58 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.