ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

P.I., în contradictoriu cu

Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a solicitat

darea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să emită un act privind

indemnizația de încadrare lunară a unui magistrat (procuror) în activitate,

corespunzătoare funcției pe care el a deținut-o la fosta Procuratură Județeană

Galați, care să includă și adaosul de 20% aferent vechimii în funcție de peste

20 ani, act care să fie înaintat Casei Județene de Pensii Galați, în vederea

obținerii diferenței de drepturi de pensie, de care a fost privat;

- să i se calculeze

indemnizația de încadrare la valoarea de referință sectorială de 1.636.502 lei,

pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 30 septembrie 2002 și respectiv, la valoarea

de 1.833.754 lei, pentru perioada 1 octombrie 2002 - 31 decembrie 2002, ultima

valoare urmând a fi majorată cu 6% pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1

octombrie 2003, iar ceea ce rezultă, cu încă 9% pentru perioada ulterioară.

S-a mai precizat că cifra

care va rezulta din operațiunile de mai sus, reprezintă baza de calcul pentru

stabilirea (sau recalcularea) pensiei de serviciu ce i se cuvine, până la o

eventuală altă modificare, ce urmează a fi comunicată, inclusiv modul de

stabilire pe etape, către Casa Județeană de Pensii Galați.

În cauză, au fost introduse

din oficiu, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și

Casa Județeană de Pensii Galați.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 52/F din 8 martie

2004, a respins acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive față de

pârâtele Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa

Județeană de Pensii Galați și ca nefondată, față de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că pârâtele Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de

Pensii Galați nu au calitate procesuală, pentru că reclamantul nu dorește în actualul

cadru procesual, stabilirea unor drepturi față de acestea, iar față de

autoritățile chemate - Ministerul Public și Parchetul Curții de Apel Galați,

cererea apare inutilă, întrucât drepturile magistraților, la pensie de serviciu,

rezultă exclusiv din lege, iar aplicarea dispozițiilor privind drepturile de

pensie, precum și recalculări, revizuiri, indexări, pentru toate persoanele

asigurate în sistemul asigurărilor publice, inclusiv pentru foștii sau actualii

magistrați, se face de Casa teritorială de pensii prin decizii.

Comunicarea modificărilor

prin colaborarea între instituțiile interesate, în baza înțelegerii intervenite

între Ministerul Muncii și Ministerul Justiției, are valoare numai a unor acte

preparatorii prealabile, actele neputând fi atacate în mod separat în justiție.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea, casarea

sentinței și admiterea acțiunii față de Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, temeiul legal fiind Legea nr. 50/21996, modificată și completată

prin O.G. nr. 83/2000, O.U.G. nr. 187/2002, art. 3, O.U.G. nr. 177/2002, art. 49,

O.U.G. nr. 123/2003, art. 1 și art. 2 lit. e) și art. 103 alin. (5) din Legea nr.

92/1992.

În ce privește respingerea

acțiunii pentru lipsa de calitate procesuală pasivă a Casei Naționale de Pensii

și a Casei Județene de Pensii Galați, precizează că aceste părți au fost

introduse în cauză, de instanță, din oficiu.

Recursul este fondat,

potrivit celor ce se vor arăta:

În esență, reclamantul

solicită ca pârâții să fie obligați să comunice organului de pensii, cuantumul

nou al pensiei de serviciu, în urma recunoașterii dreptului de actualizare

conform dispozițiilor Legii nr. 92/1992, republicată.

Astfel, obiectul acțiunii

circumscrie dispozițiile art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, urmărind

sancționarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a rezolva cererea

reclamantului, referitor la dreptul de a se actualiza în mod corect pensia de

serviciu a magistratului.

În contextul dat, reținerea

instanței, că cererea apare inutilă și că nu este posibilă comunicarea

relațiilor cerute prin acțiune, este greșită.

Prin această motivare, în

realitate s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă, ori, așa cum s-a arătat,

există temei legal pentru promovarea ei.

Ca urmare a aplicării O.G. nr.

83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, rezultă că în

calculul pensiei trebuie introdus procentul de 20% reprezentând adaosul pentru

vechimea în magistratură, lucru cerut de reclamant și asupra căruia instanța nu

s-a pronunțat.

Refuzul Parchetului General

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a comunica Casei Naționale

de Pensii, indemnizația de încadrare majorată cu 20%, cu motivarea că O.G. nr. 83/2000

nu poate avea caracter retroactiv, nu poate fi primit, întrucât actualizarea

pensiilor în funcție de evoluția nivelului salariului de bază, reprezintă prin

esența ei o operațiune ulterioară stabilirii dreptului de pensie și poate fi

efectuată, doar după data intrării în vigoare a legii care acordă acest drept.

Sub acest aspect, data pensionării este lipsită de orice relevanță.

În consecință, se va admite

recursul și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, pentru ca

instanța să se pronunțe pe obiectul acțiunii, având în vedere dispozițiile

legale invocate: O.G. nr. 83/2000, O.U.G. nr. 187/2001, O.U.G. nr. 177/2002, O.U.G.

nr. 123/2003 și care au ca obiect, actualizarea pensiei de serviciu a

reclamantului, în sensul includerii sporului de vechime în magistratură în

procent de 20%, începând cu 1 noiembrie 2000 și continuând cu perioadele

menționate în dispozițiile legale invocate și comunicarea către Casa Națională

de Pensii, a noului cuantum al pensiei de serviciu, la datele solicitate, în

vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.I. împotriva sentinței civile nr. 52/F din 8 martie 2004, a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.