ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

B.M., magistrat pensionar

(fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție), a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație, solicitând obligarea acestei autorități publice să-i

recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art.

13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992,

respectiv art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru perioadele 1

ianuarie - 30 septembrie 2002 și 1 octombrie - 31 decembrie 2002.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâtului să-i recalculeze și să comunice Casei Naționale de Pensii

și Alte Drepturi Sociale, noul cuantum al pensiei de serviciu la datele de 1

ianuarie și 1 octombrie 2002, în vederea achitării diferențelor cuvenite pentru

anul 2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși în cazul său sunt îndeplinite toate condițiile

legale pentru actualizarea pensiei de serviciu, demersurile făcute pentru

recunoașterea dreptului pretins au rămas fără rezultat și până în prezent, nu a

primit nici un răspuns la cererea adresată pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 176

din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a.

S-a reținut că, așa cum a

fost formulată, acțiunea reclamantului nu poate fi calificată ca un refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Că, litigiului îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 154 - 159 din Legea nr. 19/2000, care instituie o jurisdicție

specială a asigurărilor sociale, realizată prin tribunale și curți de apel.

În sfârșit, instanța a

argumentat că aplicabilitatea acestor norme juridice nu este înlăturată de

calitatea Ministerului Public și că, potrivit art. 155 lit. e) și f) din

aceeași lege, competența materială pentru soluționarea unor astfel de cereri

aparține, în toate cazurile, Tribunalului București, ca primă instanță.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul B.M.

Recurenta a susținut că în

mod eronat, curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a, invocând prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind regimul

general al pensiilor, deoarece el nu a contestat o decizie emisă de organele de

pensii.

În realitate, prin acțiunea

introdusă a solicitat recunoașterea unui drept subiectiv, anume a celui la

actualizare a pensiei de serviciu în temeiul reglementărilor legale în vigoare,

cerere de natură a atrage competența materială a instanței de judecată sesizate,

conform art. 1 și 6 din Legea nr. 29/1990.

Critica este întemeiată.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a conținutului acțiunii, obiectul acesteia îl constituie

refuzul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție de a recunoaște dreptul reclamantului B.M., fost procuror, la

actualizarea pensiei de serviciu și de a-i rezolva cererea adresată în acest

scop.

Cu un asemenea obiect, ce nu

pune câtuși de puțin în discuție, legalitatea vreunei decizii emisă de organele

de pensii din subordinea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 103 alin. (5)

din Legea nr. 92/1991, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

Având în vedere aceste

considerente, precum și calitatea pârâtului, de autoritate publică centrală,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, cu consecința casării

sentinței și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, aceleiași curți de

apel.

Văzând și dispozițiile art. 3

pct. 1 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul B.M. împotriva sentinței civile nr. 176 din 27 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, aceleiași instanțe, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.