ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 decembrie 2004, D.T., fost procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi obligat pe calea contenciosului administrativ, să-i recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, respectiv art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în ce privește perioadele 1 ianuarie - 30 septembrie 2002 și respectiv, 1 octombrie - 31 decembrie 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși s-a adresat pârâtului, cu o cerere, pentru a proceda la actualizarea pensiei sale de serviciu și sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de normele legale mai sus indicate, până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Prin sentința civilă nr. 177 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a. Instanța a reținut că o atare măsură se impune în raport cu obiectul acțiunii, ce nu vizează refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de a satisface o cerere privitoare la un drept legitim al reclamantului și cu reglementarea instituită de dispozițiile art. 154-159 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. S-a apreciat. de asemenea. că aplicabilitatea acestor norme juridice nu este înlăturată de calitatea Ministerului Public și că, potrivit art. 155 lit. e) și f) din lege, competența materială pentru soluționarea unor astfel de cereri aparține, în toate cazurile, Tribunalului București, ca primă instanță.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul D.T. Recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, invocând dispozițiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind regimul general al pensiilor, deoarece el nu a contestat o decizie emisă de organele de pensii. Că în realitate, a solicitat prin acțiune, recunoașterea unui drept subiectiv, anume a celui la actualizarea pensiei de serviciu în temeiul reglementărilor legale în vigoare, situație de natură a atrage competența materială a instanței de judecată sesizate, conform art. 1 și 6 din Legea nr. 29/1990. Critica este întemeiată.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a conținutului acțiunii, obiectul acesteia îl constituie refuzul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de a recunoaște dreptul reclamantului D.T., fost procuror inspector, la actualizarea pensiei de serviciu și de a-i rezolva cererea formulată în acest scop. Cu un asemenea obiect, ce nu pune câtuși de puțin în discuție, legalitatea vreunei decizii emise de organele de pensii din subordinea Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

Ținând seama de aceste considerente, precum și de calitatea pârâtului, de autoritate publică centrală, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și casând hotărârea atacată, va trimite cauza, spre competentă soluționare, aceleiași curți de apel. Văzând și dispozițiile art. 3 pct. 1 și art. 313 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.T. împotriva sentinței civile nr. 177 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.