ÎCCJ, decizie (scj.ro #82039)

Obligația unității deținătoare

notificate de a solicita persoanei îndreptățite completarea dosarului

administrativ.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate

privată. Cerere de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Obligația unității deținătoare de a solicita persoanei

îndreptățite actele doveditoare.

Index alfabetic :

Drept civil.

-

Notificare formulată în temeiul Legii

nr. 10/2001.

-

Obligația unității

deținătoare de a solicita persoanei îndreptățite actele

doveditoare.

Legea nr. 10/2001 : art. 22;  art. 25 alin.(1).

Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 : pct.23.1

Potrivit

dispozițiilor art.

25 alin

.(

1)

din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile în care unitatea

deținătoare este obligată să emită

decizia/dispoziția  motivată, începe să curgă de la

data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte

doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul a stabilit

două date de referință pentru îndeplinirea acestei

obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite

care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea.

Deși,

inițial, nu s-a prevăzut nici o

altă

obligație în sarcina unității deținătoare de a

verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate

și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate

prin HG nr. 498/2003, pct.23.1, au instituit, pentru unitatea

deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte

părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că

documentația

este

insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 7674 din 13 noiembrie 2007

Prin sentința nr. 1058 din 14 octombrie 2006, Tribunalul București,

secția a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta N.S.

în contradictoriu cu Primăria Municipiului București prin Primarul

General, pe care a obligat-o să  emită dispoziția

motivată privind restituirea în natură a terenului în

suprafață de 5.681 m.p. situat în București, sector 6.

In motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit prevederilor

art. 25 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată în termen de 60

zile de la înregistrarea notificării. A fost înlăturată

susținerea pârâtei potrivit căreia termenul a fost depășit

deoarece reclamanta nu a depus tot materialul probator. Această

situație nu constituie însă un impediment pentru soluționarea

notificării în termenul legal.

Impotriva sentinței a declarat apel

Primăria Municipiului București prin Primarul General, invocând

că termenul de 60 zile pentru emiterea dispoziției are două date

de referință, respectiv, fie data depunerii notificării, fie

data depunerii actelor doveditoare, iar reclamanta nu a depus toate actele

doveditoare ale calității de persoană

îndreptățită, respectiv istoricul de rol fiscal în original,

situația juridică de la ICRAL și copia legalizată a

certificatului de moștenitor după defunctul S.M.

Curtea de Apel

București, secția

a

IV-a civilă, prin

decizia nr. 178 din 21 martie 2007, a respins apelul, reținând că

finalitatea reglementării termenului de 60 zile a

fost

aceea

de   a   asigura

soluționarea   procedurii

administrative

cu celeritate.

In speță, persoana îndreptățită nu a fost

avertizată de necesitatea completării dosarului administrativ, astfel

că aprecierea instanței de fond asupra culpei pârâtei în

nesoluționarea la timp a notificării, a fost corect stabilită.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs Primăria

Municipiului București prin Primarul General, în

baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că

termenul de 60 de zile pentru emiterea dispoziției motivate începe să

curgă fie din momentul depunerii notificării, fie de la data

depunerii actelor doveditoare și că reclamanta nu a arătat care

este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada

existenței unei astfel de precizări, context în care pârâta nu poate

fi obligată  să emită dispoziția de restituire.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile

și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că

recursul declarat în cauză

este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art.

23 alin

.(

1) din

Legea nr.

10/2001, respectiv art.

25 alin

.(

1) după modificările aduse prin Legea nr.

247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este

obligată să emită decizia/dispoziția  motivată

începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data

depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul a

stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei

obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite

care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea.

Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație,

în sarcina unității deținătoare sau a persoanei

îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al

dreptului de proprietate și a calității de moștenitor,

Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct.23.1, au instituit,

pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris

celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că

documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de

restituire.

In

speță, Primăria

Municipiului

București prin Primarul General  nu  și-a îndeplinit

această obligație, prejudiciind interesul legal al persoanei

îndreptățite.

In

contextul dat,  pârâta nu poate fi exonerată de obligația de a

emite dispoziția motivată,  întrucât scopul Legii 10/2001 este

de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să

beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta

trebuie să răspundă la notificare.

Față de considerentele expuse,

Curtea a respins recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1)

C.proc.civ.