ÎCCJ, decizie (scj.ro #82039)

Obligația unității deținătoare notificate de a solicita persoanei îndreptățite completarea dosarului administrativ. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Cerere de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Obligația unității deținătoare de a solicita persoanei îndreptățite actele doveditoare. Index alfabetic : Drept civil. - Notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. - Obligația unității deținătoare de a solicita persoanei îndreptățite actele doveditoare. Legea nr. 10/2001 : art. 22; art. 25 alin.(1). Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 : pct.23.1 Potrivit dispozițiilor art. 25 alin .( 1) din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată, începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație în sarcina unității deținătoare de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct.23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7674 din 13 noiembrie 2007 Prin sentința nr. 1058 din 14 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta N.S.

în contradictoriu cu Primăria Municipiului București prin Primarul General, pe care a obligat-o să emită dispoziția motivată privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 5.681 m.p. situat în București, sector 6. In motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 25 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării. A fost înlăturată susținerea pârâtei potrivit căreia termenul a fost depășit deoarece reclamanta nu a depus tot materialul probator. Această situație nu constituie însă un impediment pentru soluționarea notificării în termenul legal.

Impotriva sentinței a declarat apel Primăria Municipiului București prin Primarul General, invocând că termenul de 60 zile pentru emiterea dispoziției are două date de referință, respectiv, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, iar reclamanta nu a depus toate actele doveditoare ale calității de persoană îndreptățită, respectiv istoricul de rol fiscal în original, situația juridică de la ICRAL și copia legalizată a certificatului de moștenitor după defunctul S.M. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 178 din 21 martie 2007, a respins apelul, reținând că finalitatea reglementării termenului de 60 zile a fost aceea de a asigura soluționarea procedurii administrative cu celeritate.

In speță, persoana îndreptățită nu a fost avertizată de necesitatea completării dosarului administrativ, astfel că aprecierea instanței de fond asupra culpei pârâtei în nesoluționarea la timp a notificării, a fost corect stabilită. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Primăria Municipiului București prin Primarul General, în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că termenul de 60 de zile pentru emiterea dispoziției motivate începe să curgă fie din momentul depunerii notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare și că reclamanta nu a arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, context în care pârâta nu poate fi obligată să emită dispoziția de restituire.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 23 alin .( 1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin .( 1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege. Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea.

Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct.23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. In speță, Primăria Municipiului București prin Primarul General nu și-a îndeplinit această obligație, prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite. In contextul dat, pârâta nu poate fi exonerată de obligația de a emite dispoziția motivată, întrucât scopul Legii 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenta trebuie să răspundă la notificare.

Față de considerentele expuse, Curtea a respins recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1) C.proc.civ.