ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2972 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor alin. (10) de la pct. 12 1 din H.G. nr. 44/2004, modificată prin H.G. nr. 213/2007, în sensul că dispoziția „sau de la data hotărârii definitive și irevocabile” este nelegală. A fost admisă în parte acțiunea formulată de SC A.S. SA, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția de Autorizări și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să analizeze documentația și cererea privind emiterea unei noi autorizări de antrepozit fiscal, pentru producția de alcool.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, modificările aduse H.G. nr. 213/2007 sunt nelegale numai în ceea ce privește adăugarea sintagmei „ sau de la data hotărârii definitive și irevocabile”, atâta timp cât nicăieri în dispozițiile art. 185 C. fisc. nu se face nicio referire la contestarea deciziei de revocare în instanță și nici la suspendarea deciziei de revocare în cazul introducerii unei acțiuni. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în baza art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate.

În recursul său Guvernul României susține în esență că, deși prima instanță apreciază corect că termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea unei noi cereri de autorizare nu poate curge pe perioada suspendării de drept a efectelor deciziei de revocare, totuși consideră nejustificat că termenul de 6 luni pentru depunerea noii cereri de autorizare curge în cazul suspendării legale facultative ce poate fi acordată de instanțele judecătorești, în temeiul Legii contenciosului administrativ și ale art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. S-a mai arătat că, prin normele metodologice criticate nu s-au încălcat dispoziții legale, data anulării revocării fiind data rămânerii definitive a sancțiunii, în acest fel fiind totodată respectat și principiul constituțional al liberului acces la justiție.

Ministerul Economiei și Finanțelor în recursul său susține că excepția de nelegalitate este inadmisibilă, deoarece actul contestat a fost emis conform prevederilor legale în vigoare, dispozițiile din Norme neadăugând prevederilor Codului fiscal, ci aducând lămuriri în ceea ce privește revocarea. Sub un alt aspect, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 permit ridicarea excepției de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului în fond, ori în cazul în speță între actele atacate pe fond și H.G. nr. 213/2007 nu exista nici o legătură directă. În subsidiar, se solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate, întrucât textul în cauză, din Normele de aplicare a Codului fiscal, nu numai că respectă dispozițiile pe care s-a întemeiat, ci aduc lămuriri suplimentare.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ. Problema măsurii în care actul administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea în fond a cauzei reprezintă fine de neprimire a excepției de nelegalitate, în sensul că, dacă acel act nu este direct incident în fond, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.

Practica secției de contencios s-a pronunțat în sensul că neîndeplinirea condiției ca de actul administrativ unilateral contestat să depindă soluționarea litigiului în fond, duce la respingerea ca inadmisibilă a excepției. Spre deosebire de excepția de neconstituționalitate, pe care partea o poate invoca cu privire la legi și ordonanțe indiferent dacă de ele depinde sau nu soluționarea litigiului în fond, Legea contenciosului administrativ îngăduie ridicarea excepției de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului în fond. Altfel spus, actul atacat pe fond trebuie să fie emis pe baza și în executarea actului împotriva căruia s-a ridicat excepția de nelegalitate.

În cazul în speță, între Deciziile nr. 314/2006 și nr. 378/2006, a căror anulare a fost solicitată în dosarul nr. 10431/2/2006 al Curții de Apel București și prevederile H.G. nr. 213/2007 nu există nici o legătură directă. Prin deciziile arătate, a fost respinsă contestația formulată de SC A.S. SA împotriva măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, întrucât societatea nu a respectat prevederile art. 183 lit. c) și d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, între stocurile de alcool găsite și cele din actele contabile existând diferențe. Dispozițiile alin. (10) de la pct. 12 1 din H.G. nr. 213/2007, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, privitoare la condițiile depunerii unei cereri pentru o nouă autorizație, nu au legătură cu soluționarea în fond a litigiului, unde intimata-reclamantă va trebui să dovedească faptul că, între evidențele contabile și stocurile de băuturi găsite la fața locului nu există diferențe. Având în vedere cele mai sus expuse, se vor admite recursurile declarate de pârâte. Se va modifica sentința atacată și se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Guvernul României împotriva sentinței nr. 2972 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a dispozițiilor alin. (10) de la pct. 12 1 din H.G. nr. 44/2004, modificată prin H.G. nr. 213/2007, invocată de reclamanta SC A.S. SA. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.