ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18

februarie 2008, reclamanta SC M. SA Târgoviște a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând anularea art. 12

1

alin. (5) din Norma

metodologică din 22 ianuarie 2004 pentru aplicarea Legii nr. 571/2003 privind

Codul fiscal și obligarea pârâtului să dispună neaplicarea măsurii revocării

autorizației de antrepozit fiscal în cazul suspendării acelei autorizații.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că, potrivit legii, dacă deficiențele constatate de organul de control ce atrag

revocarea autorizației de antrepozit fiscal sunt remediate în termen de 10 zile

de la comunicare, nu se mai dispune revocarea autorizației.

Întrucât suspendarea autorizației este o

măsură prealabilă revocării ce se aplică pentru încălcări ale unor prevederi

legale specifice mai puțin grave, apare ca lipsit de rațiune, susține

reclamanta, să nu se beneficieze de exonerare în cazul remedierii

deficiențelor.

În ședința publică din 21 martie 2008

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul

pârâtului formulată de Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care s-a

susținut legalitatea hotărârii de guvern atacate și s-a solicitat respingerea

acțiunii.

Prin sentința nr. 77 din 21 martie 2008,

instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, admițând cererea de intervenție în

interesul Guvernului României.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale prin

dispozițiile pct. 12 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004 completată prin H.G. nr. 213/2007,

măsurile de suspendare respectiv de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal fiind determinate de cauze diferite, ce generează efecte juridice

distincte, cu beneficii diferite pentru fiecare agent economic în sarcina

căruia s-a constatat o încălcare cu sau fără consecințe fiscale.

Prin reglementarea diferită a cauzelor în

care se aplică cele două măsuri, voința legiuitorului a fost de a se asigura

respectarea disciplinei financiare în materia antrepozitului fiscal,

suspendarea autorizației fiind limitată în timp, cu consecința păstrării

valabilității autorizației după expirarea perioadei de suspendare.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta SC M. SA Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a reluat argumentele

invocate în acțiune, arătând că este lipsită de logică aplicarea beneficiului

nedispunerii măsurii revocării autorizației exclusiv la această sancțiune, când

se presupune că încălcările constatate sunt mai grave și lipsa unei clemențe

similare în situația suspendării autorizației de antrepozit fiscal.

Analizând actele și lucrărilor dosarului în

raport de motivele invocare și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, Curtea reține că instanța de fond

a pronunțat hotărârea interpretând corect dispozițiile art. 185 din Legea nr. 571/2003

privind anularea, revocarea și suspendarea autorizației de antrepozit fiscal,

în aplicarea cărora au fost emise normele metodologice prevăzute la pct. 12

1

din H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost completat și modificat prin H.G. nr. 213/2007.

În conformitate cu alin. (5) pct. 12

1

din norme, comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale nu mai

dispune măsura de revocare a autorizației atunci când deficiențele care atrag

această măsură nu au în mod evident consecințe fiscale și sunt remediate în

termen de 10 zile de la comunicare. De regulă, această posibilitate se aplică

situațiilor în care deficiența este de natură obiectivă, independentă de voința

antrepozitarului autorizat.

Or, în ceea ce privește măsura suspendării

autorizației de antrepozit fiscal, această măsură se aplică pe o perioadă

determinată de timp pentru situații precise care reprezintă fapte contravenționale,

au implicații fiscale directe sau indirecte și sunt de natură subiectivă,

legate de intenția antrepozitarului autorizat.

Referitor la emiterea actului

administrativ în discuție H.G. nr. 213/2007 prin care a fost introdus pct. 12

1

alin. (5), se constată că au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă, precum și cele cuprinse în Regulamentul

privind procedurile, la nivelul Guvernului României pentru elaborarea, avizarea

și prezentarea proiectelor de acte normative spre aprobare.

În consecință, criticile formulate fiind

neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M. SA

prin administrator C.G. împotriva sentinței civile nr. 77 din 21 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.