ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1034/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 7 aprilie

2008 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC V.C.P. SRL în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, privind anularea

deciziilor nr. 005/2008 și 047/2008; totodată, instanța a luat act de

renunțarea la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea

executării celor două decizii administrative.

În motivarea sentinței se reține că prin

Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 s-a dispus revocarea autorizației de

antrepozit fiscal, cu motivarea că societatea nu a înștiințat autoritatea

fiscală competentă despre modificările aduse datelor inițiale în baza cărora a

fost emisă autorizația de antrepozit fiscal, respectiv despre schimbarea

administratorului, fiind încălcate dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. j) din

Legea nr. 571/2003; se mai reține că prin decizia nr. 047/2008 contestația

formulată pe cale administrativă, de către reclamantă, a fost respinsă.

Instanța de fond a apreciat că deciziile

atacate sunt legale și temeinice, întrucât schimbarea administratorului a avut

loc la data de 28 martie 2007, fiind înregistrată la Registrul Comerțului prin

încheierea nr. 1781 din 4 aprilie 2007 și comunicată abia la 12 decembrie 2007,

prin adresa nr. 35793.

În drept s-a reținut că art. 183 lit. j) C.

fisc. prevede obligația antrepozitarului autorizat de a înștiința autoritatea

fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza

cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la

data înregistrării modificării, iar potrivit art. 185 alin. (2) lit. b) pct. 2 C.

fisc., autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația pentru un

antrepozit fiscal în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană

juridică, dacă acesta nu respectă oricare din cerințele prevăzute de art. 183

din actul normativ menționat.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs reclamanta SC V.C.P. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

- prin decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007

a fost dispusă de către pârâta-intimată revocarea autorizației de antrepozit

fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005 pentru un antrepozit fiscal de

producție vinuri liniștite, situat în Dealul Viei, comuna Mereni, județul

Buzău, motivația fiind aceea că administratorul societății F.P. a fost

condamnat definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 4244 din 14 septembrie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 7447/42/2006.

- prin decizia nr. 004 din 15 ianuarie 2008

emisă de pârâtă a fost admisă contestația depusă de SC V.C.P. SRL și revocată

decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007, constatându-se că F.P. a fost revocat din

funcția de administrator al societății prin Hotărârea Adunării Asociaților nr. 7

din 28 martie 2007 și, ca urmare, măsura a fost dispusă nelegal.

- la aceeași dată, pârâta emite

Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 prin care revocă din nou autorizația de

antrepozit fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005, reținând de această

dată că măsura are la bază adresa societății înregistrată la Administrația Finanțelor

Publice Târgoviște sub nr. 35793 din 12 decembrie 2007, prin care înștiințează

autoritatea fiscală competentă despre modificările aduse datelor inițiale, în

baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozit fiscal, respectiv despre

schimbarea administratorului, ceea ce înseamnă că societatea ar fi încălcat

prevederile art. 183 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal cu modificările și completările ulterioare.

În drept, recurenta invocă

următoarele argumente de nelegalitate:

- în sistemul Legii nr. 26/1990 privind

Registrul Comerțului, înregistrarea și mențiunile în Registrul Comerțului au un

rol de publicitate cu efecte opozabile terților. Potrivit dispozițiilor art. 5

din Legea nr. 26/1990, înmatriculările și mențiunile sunt opozabile terților de

la data efectuării lor în Registrul Comerțului ori de la publicarea lor în

Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în alte publicații acolo unde

legea dispune astfel.

În speța de față, administratorul

societății a fost înlocuit prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 7

din 28 martie 2007 înscrisă în Registrul Comerțului la data de 4 aprilie 2007

în baza încheierii judecătorului delegat nr. 1781 din 4 aprilie 2007.

Publicitatea realizată prin publicare este opozabilă și terțului Ministerul

Economiei și Finanțelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

supuse accizelor armonizate.

La data emiterii Deciziei nr. 005

din 15 ianuarie 2008 era realizată și formalitatea comunicării autorității

competente. Din chiar preambulul Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 rezultă

că schimbarea administratorului a fost comunicată la Administrația Finanțelor

Publice Târgoviște cu adresa societății nr. 35793 din 12 decembrie 2007. Or,

decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 a fost emisă la o lună de la data

efectuării formalității comunicării, ceea ce pune în discuție legalitatea

emiterii ei.

Măsura revocării autorizației este

disproporționată în raport cu conduita societății până la data emiterii

acesteia. Textul art. 185 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în

vigoare începând cu 1 ianuarie 2007, nu mai prevede imperativ aplicarea

sancțiunii revocării autorizației pentru antrepozit fiscal dacă antrepozitarul

autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute de art. 183; textul

avea o formulă imperativă și obliga la o asemenea măsură numai în forma sa din

anul 2006.

În actuala reglementare, art. 185

alin. (2) prevede că „autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația”,

ceea ce implică un drept de apreciere al autorității față de situația de fapt

pe care o are de analizat și în raport de care dispune măsurile de anulare,

revocare și suspendare a autorizației.

Societatea nu a fost sancționată

anterior pentru încălcarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Nu s-au produs niciun fel de

consecințe fiscale ori vreun prejudiciu de altă natură în dauna statului. Acest

lucru este confirmat de faptul că din certificatul de atestare fiscală nr. 7205

din 27 martie 2008 rezultă că societatea nu figurează cu obligații de plată

către bugetul de stat.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 185 alin. (2) din Legea nr.

571/2003 privind codul fiscal (în forma în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007)

autoritatea fiscală „poate revoca autorizația” pentru antrepozit fiscal dacă

antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute de art.

183. Această formulare exprimă faptul că autoritatea administrativă are

dreptul, dar și obligația legală, de a aprecia în concret gravitatea faptei,

ținând cont de circumstanțele în care a fost săvârșită și consecințele

dăunătoare pe care, eventual, le-a produs.

În speță, schimbarea administratorului

societății a fost comunicată Administrației Finanțelor Publice anterior

emiterii Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 (prin care societatea a fost

sancționată), iar depășirea termenului legal de 30 de zile nu a avut consecințe

de ordin juridic sau economic pe care autoritatea administrativă să le fi

semnalat. În plus, actul prin care s-a făcut înlocuirea administratorului a

fost supus formalităților de înregistrare și publicitate la Registrul

Comerțului încă din data de 4 aprilie 2007, ceea ce înseamnă tot o formă de

aducere la cunoștință a acestei modificări, inclusiv către autoritățile

publice.

Față de situația de fapt reținută de

instanța de fond sancțiunea revocării autorizației de antrepozit este

disproporționat de gravă, astfel că în mod greșit deciziile atacate au fost

menținute.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis,

dispunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii

reclamantei și anulării Deciziilor nr. 005 din 15 ianuarie 2008 și nr. 047 din

22 februarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamata SC

V.C.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 98 din 7 aprilie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ .

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că admite acțiunea și dispune anularea deciziilor nr. 005/2008 și nr. 047/2008

emise de intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

februarie 2009.