ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 2

iulie 2007, SC C.I. SRL Vaslui a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, Comisia centrală de autorizare antrepozite centrale,

Direcția de autorizare antrepozite fiscale să se dispună obligarea acestor

autorități publice ale administrației centrale la emiterea autorizația de

antrepozit fiscal, precum și la plata sumei de 300.000 lei Euro, reprezentând

penalitățile aplicate de furnizorul extern pentru neexecutarea contractului

încheiat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în luna ianuarie 2007, a depus la D.G.F.P. Vaslui cererea de

autorizare a antrepozitului fiscal, iar în cursul lunii martie a aceluiași an

dosarul a ajuns la Comisia centrală de autorizare.

A precizat că deși a anexat cu acel

prilej, documentația necesară, demersurile sale nu au fost urmate de nici un

răspuns, iar în baza contractului încheiat cu furnizorii externi s-a obligat să

importe lunar 400.000 recipiente și s-a stabilit o penalitate de 300.000 Euro.

Prin sentința civilă nr. 115/CA din 9

iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

reinvestită cu soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri

judecătorești anterioare, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În esență, instanța a reținut că soluția

respectivă se impune, deoarece reclamanta nu a completat dosarul de autorizare

a antrepozitului fiscal cu documentele necesare astfel încât, întârzierea în

rezolvarea cererii îi este imputabilă.

Ținând seama de această împrejurare, dar

și de reglementarea instituită în materie prin dispozițiile art.181 alin.1 C.

fisc., cu modificările ulterioare și cele cuprinse în Normele de aplicare

aprobate prin H.G. nr. 44/2004, s-a apreciat că nici capătul de cerere accesoriu

privind plata sumei de 300.000 Euro nu poate fi admis.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta SC C.I. SRL Vaslui.

Recurenta a susținut că în mod greșit

prima instanță a respins acțiunea, reținând culpa sa în rezolvarea favorabilă a

cererii de autorizare, deoarece a depus odată cu aceasta, toate documentele

necesare.

Pe de altă parte, s-a considerat eronat

că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 181 alin. (1) C. fisc. este un

termen de recomandare și nu de decădere, înăuntrul căruia, Comisia de

autorizare trebuie să emită o decizie de aprobare sau de respingere a cererii.

Criticile nu sunt întemeiate.

Din înscrisurile anexate în dosarul nr. 428/45/2007

al Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, rezultă că autorizația

de antrepozit fiscal nr. R00109137DD01 a fost emisă de către Comisia pentru

autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate pe numele SC

C.I. SRL Vaslui la data de 22 iunie 2007, adică anterior datei de sesizare a

instanței de judecată.

Este adevărat că cererea reclamantei

adresată ministrului finanțelor publice pentru autorizare poartă data de 29

ianuarie 2007, dar în conținutul acestei cereri nu au fost precizate

documentele depuse.

Direcția de autorizări a Ministerului

Finanțelor Publice a solicitat D.G.F.P. Vaslui, cu adresa nr. 393340 din 10

aprilie 2007 să întreprindă măsurile necesare în vederea înlesnirii de către

reclamantă a cererii de autorizare și a completării documentației iar cu adresa

nr. 6549 din 18 aprilie 2007, D.G.F.P. Vaslui, Biroul autorizații a comunicat

societății comerciale că cererea de autorizare, redepusă, este la rândul său,

incompletă.

Completarea documentației s-a realizat

abia la 19 aprilie 2007, dată în raport de care autorizația de antrepozit

fiscal a fost emisă de organul competent în cadrul termenului de 60 de zile

prevăzut în art. 181 alin. (1) C. fisc.

În condițiile date, care demonstrează

fără echivoc culpa reclamantei în emiterea autorizației de antrepozit fiscal la

data de 22 iunie 2007, fără temei se susține în recurs că acțiunea trebuia,

totuși admisă.

Având în vedere considerentele mai sus

menționate și lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul

art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se

dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

C.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 115/CA din 9 iunie 2008 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24

martie 2009