ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 2 iulie 2007, SC C.I. SRL Vaslui a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Comisia centrală de autorizare antrepozite centrale, Direcția de autorizare antrepozite fiscale să se dispună obligarea acestor autorități publice ale administrației centrale la emiterea autorizația de antrepozit fiscal, precum și la plata sumei de 300.000 lei Euro, reprezentând penalitățile aplicate de furnizorul extern pentru neexecutarea contractului încheiat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna ianuarie 2007, a depus la D.G.F.P. Vaslui cererea de autorizare a antrepozitului fiscal, iar în cursul lunii martie a aceluiași an dosarul a ajuns la Comisia centrală de autorizare.

A precizat că deși a anexat cu acel prilej, documentația necesară, demersurile sale nu au fost urmate de nici un răspuns, iar în baza contractului încheiat cu furnizorii externi s-a obligat să importe lunar 400.000 recipiente și s-a stabilit o penalitate de 300.000 Euro. Prin sentința civilă nr. 115/CA din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reinvestită cu soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri judecătorești anterioare, a respins acțiunea ca neîntemeiată. În esență, instanța a reținut că soluția respectivă se impune, deoarece reclamanta nu a completat dosarul de autorizare a antrepozitului fiscal cu documentele necesare astfel încât, întârzierea în rezolvarea cererii îi este imputabilă.

Ținând seama de această împrejurare, dar și de reglementarea instituită în materie prin dispozițiile art.181 alin.1 C. fisc., cu modificările ulterioare și cele cuprinse în Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 44/2004, s-a apreciat că nici capătul de cerere accesoriu privind plata sumei de 300.000 Euro nu poate fi admis. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC C.I. SRL Vaslui. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, reținând culpa sa în rezolvarea favorabilă a cererii de autorizare, deoarece a depus odată cu aceasta, toate documentele necesare. Pe de altă parte, s-a considerat eronat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 181 alin. (1) C. fisc.

este un termen de recomandare și nu de decădere, înăuntrul căruia, Comisia de autorizare trebuie să emită o decizie de aprobare sau de respingere a cererii. Criticile nu sunt întemeiate. Din înscrisurile anexate în dosarul nr. 428/45/2007 al Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, rezultă că autorizația de antrepozit fiscal nr. R00109137DD01 a fost emisă de către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate pe numele SC C.I. SRL Vaslui la data de 22 iunie 2007, adică anterior datei de sesizare a instanței de judecată. Este adevărat că cererea reclamantei adresată ministrului finanțelor publice pentru autorizare poartă data de 29 ianuarie 2007, dar în conținutul acestei cereri nu au fost precizate documentele depuse.

Direcția de autorizări a Ministerului Finanțelor Publice a solicitat D.G.F.P. Vaslui, cu adresa nr. 393340 din 10 aprilie 2007 să întreprindă măsurile necesare în vederea înlesnirii de către reclamantă a cererii de autorizare și a completării documentației iar cu adresa nr. 6549 din 18 aprilie 2007, D.G.F.P. Vaslui, Biroul autorizații a comunicat societății comerciale că cererea de autorizare, redepusă, este la rândul său, incompletă. Completarea documentației s-a realizat abia la 19 aprilie 2007, dată în raport de care autorizația de antrepozit fiscal a fost emisă de organul competent în cadrul termenului de 60 de zile prevăzut în art. 181 alin. (1) C. fisc. În condițiile date, care demonstrează fără echivoc culpa reclamantei în emiterea autorizației de antrepozit fiscal la data de 22 iunie 2007, fără temei se susține în recurs că acțiunea trebuia, totuși admisă.

Având în vedere considerentele mai sus menționate și lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 115/CA din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2009