ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2008

Asupra recursului  de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 428/45 din 3 iulie 2007, reclamanta SC C.I. SRL Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.E.F. - Comisia centrală de autorizare antrepozite fiscale și Direcția de autorizare a antrepozitelor fiscale, obligarea acestora la emiterea autorizației de antrepozit fiscal, precum și obligarea acestora la plata sumei de 300.000 euro, cu titlul de penalități aplicate de furnizorul extern, pentru neexecutarea contractului încheiat.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 112/CA din 10 septembrie 2007 a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei SC C.I. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâții M.E.F. - Comisia centrală de autorizare antrepozite fiscale și Direcția de autorizare a antrepozitelor fiscale.

În motivarea soluției s-a reținut că, deși s-a pus în vedere reclamantei, cu ocazia citării pentru termenul la care s-a soluționat acțiunea, obligația timbrării, prin completarea cuantumului taxei judiciare de timbru, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC C.I. SRL Vaslui, susținând că nu a fost citată la sediul său pentru termenul din 10 septembrie 2007, astfel că nu a avut cunoștință de acest termen și nici despre obligația timbrării. Considerând că această soluție îi întărește convingerea că nu beneficiază de o judecată dreaptă la instanța de fond, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecare la o altă instanță, în temeiul art. 313 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs formulat precum și față de cererea recurentei cu privire la aplicarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Din Certificatul constatator din 29 ianuarie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui rezultă că, sediul social al reclamantei recurente este în municipiul Vaslui. Același sediu rezultă și din înscrisurile depuse în dosarul de fond.

Pentru termenul la care s-a judecat pricina, reclamanta a fost citată însă la blocul xx din Vaslui, eroarea se datorează chiar reclamantei care atât în acțiune, cât și în declarația de recurs (rectificată ulterior cu pastă pix) a precizat sediul său în Vaslui. În această situație nu se justifică cererea de aplicare a prevederilor art. 313 C. proc. civ.

În considerarea informației de identificare a reclamantei, privind sediul său social, așa cum acesta este prevăzut în certificatul constatator nr. 1370 din 29 ianuarie 2007 emis de Oficiul Registrului Comerțului, urmează a se admite recursul. Se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC C.I. SRL Vaslui împotriva sentinței nr. 112/CA din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.

Irevocabilă.