ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 31 august 2007, reclamanta SC G. SRL Brașov a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Supuse Accizelor Armonizate și Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, solicitând suspendarea deciziei nr. 160 din 07 iunie 2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării și a deciziei nr. 304 din 30 iulie 2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Accizabile Supuse Accizelor Armonizate din carul Ministerului Economiei și Finanțelor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, de anulare a actelor administrativ fiscale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că impunerea unei garanții aferente antrepozitului fiscal de 59.732 Euro are consecințe vătămătoare pentru societate, activitatea va fi paralizată, iar consecințele pe termen lung vor fi dezastruoase. Prin sentința nr. 117/F din 10 septembrie 2007, pronunțată în Dosar nr. 1212/CA/64/2007, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca insuficient timbrată cererea reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut că cererea a fost timbrată doar cu 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar, reclamanta neconformându-se dispozițiilor instanței, deși a fost citată prin agent procedural, fiind o cauză urgentă, cu mențiunea de a timbra cererea cu diferență de 6 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta arată că nu a fost legal citată, neavând cunoștință de termenul fixat de Curtea de Apel Brașov pentru judecarea cererii. Mai precizează că au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, conform cărora instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Recursul este fondat. În speță nu au fost încălcate prevederile art. 85 și urm. C. proc. civ. raportate la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a fost citată prin afișare conform art. 92 1 C. proc. civ., existând dovada în acest sens la dosarul de fond.

Instanța de fond a încălcat însă prevederile Legii nr. 146/1997. Potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, precum și cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris, se taxează cu 4 RON. Potrivit aceleiași dispoziții legale, cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite, se taxează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON.

Instanța de fond a dispus ca taxarea acțiunii să se facă conform art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu suma de 10 RON, pentru cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării vremelnice, precum și cereri în legătură cu măsurile asigurătorii. Cererea de suspendare a unui act administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi încadrată din punct de vedere al taxării la art. 3 lit. e), reprezentând cererea de suspendare a executării silite, deoarece obiectul celor două acțiuni este diferit. În materia contenciosului administrativ toate cererile nepatrimoniale se taxează cu suma fixă de 4 RON, potrivit art. 3 lit. m) pct. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997.

Nu există niciun motiv pentru a încadra cererea reclamantei din punct de vedere al legii taxelor judiciare de timbru ca reprezentând o cerere de suspendare a executării silite, astfel cum a procedat instanța de fond. Se va constata că hotărârea recurată este criticabilă din acest punct de vedere, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, în mod legal reclamanta a timbrat acțiunea cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru. Urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC G. SRL împotriva sentinței civile nr. 117/F din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.