ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3662/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la Judecătoria Iași reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta SC V.C. SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente, precum și a autorizației nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localității lași, referitor la parcelele nr. 1(2631/2), identificată cu număr cadastral al bunului imobil 13265, respectiv nr. 1(2631/1), identificată cu număr cadastral al bunului imobil 13266, pe care se află imobile construcții în suprafață totală de 1601,44 mp.

Reclamantul a mai solicitat rectificarea cărții funciare indicate mai sus, obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele construcții și terenul aferent acestora, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Motivându-și cererea reclamantul a arătat că este cesionarul drepturilor numitei B.E., moștenitoare a fraților T., D. și M.B., și că acestora li s-au confiscat abuziv proprietățile, între care se află și terenul asupra căruia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, deși exista o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate însoțită de acte doveditoare. Prin întâmpinare, pârâta SC V.C. SRL lași a invocat excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei calității procesuale active, necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, prescripției dreptului la acțiune, precum și a inadmisibilității acțiunii.

S-a arătat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, nu a făcut dovada calității sale de cesionar, că instanța competentă din punct de vedere material să judece cauza este cea de contencios administrativ, că plângerea prealabilă se introduce cel mai târziu în termen de 6 luni de la emiterea actului, iar certificatul atacat a fost emis la data de 18 iulie 2003, și că reclamantul trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. SC V.C. SRL Iași a formulat cerere de introducere în cauză a SC I.C. SRL susținând că aceasta ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul fiindcă imobilul revendicat de reclamant a fost vândut acestei societăți comerciale.

S-a mai arătat însă că nu s-a reușit perfectarea contractului de vânzare - cumpărare și intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului deoarece imobilul a fost grevat de sarcini. SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL) a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat să se constate că este proprietara imobilelor asupra cărora părțile se judecă, urmând ca acestea să fie obligate să îi respecte' dreptul de proprietate și posesie asupra lor. Prin sentința civilă nr. 9242 din 10 septembrie 2007, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curți de Apel Iași. Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 826/45/2007. Soluționând cauza această instanță a respins excepția de netimbrare a acțiunii și cererea de introducere în cauză a SC I.C.

SRL, formulată de pârâta SC V.C. SRL. A admis excepția lipsei plângerii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente, și, în consecință: A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente. A disjuns și declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F.

nr. 42456 a localității Iași, referitor la parcela nr. 1 (2631/2), cu nr. cadastral 13265, și parcela nr. 1 (2631/1), cu nr. cadastral 13266, pe care se afla amplasate imobilele în suprafață de 1601,44 mp. A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de a soluționa capetele de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localității Iași și obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele identificate mai sus, precum și cererea de intervenție formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL). În temeiul dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., a trimis cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență referitor la capetele de cerere privind rectificarea C.F.

nr. 42456 a localității Iași, obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele identificate mai sus, precum și cererea de intervenție formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL). A respins cererea reclamantului P.T. de obligare a pârâtei SC V.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut următoarele: Asupra excepțiilor invocate: - excepția de netimbrare a acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei se află atașată chitanța nr. ISXUC 628495 din 28 ianuarie 2008, emisă de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași din care reiese că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 pentru acțiunile care au ca obiect anularea unui act administrativ și a depus timbru judiciar.

- cererea de introducere în cauză a SC I.C. SRL, a fost respinsă de asemenea, deoarece la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că această societate imobiliară a dobândit, cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege, un drept de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului.

- excepția lipsei procedurii prealabile a fost admisă și acțiunea reclamantului respinsă pentru acest motiv, având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care stabilesc că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului ori în termen de 6 luni din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența lui, revocarea, în tot sau în parte, a actului și împrejurarea că reclamantul nu a respectat această procedură, adresându-se direct instanței de judecată.

Capetele de cerere având obiect constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localității Iași, referitor la parcela nr. 1 (2631/2), cu nr. cadastral 13265, și parcela nr. 1 (2631/1), cu nr. cadastral 13266, pe care se află amplasate imobilele în suprafață de 1601,44 mp, sunt de competența Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 și art. 3 pct 1 C. proc. civ. și împrejurarea că autorizația pentru executarea de lucrări nr. 200 din 19 octombrie 1993, despre care se pretinde că ar fi intabulată în C.F. nr. 42456 a localității Iași, este emisă de o autoritate publică locală.

Competența de soluționarea a capătului de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localității Iași și obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele identificate mai sus, precum și cererea de intervenție formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL), aparține Judecătoriei Iași, în temeiul art. 1 C. proc. civ., având în vedere că aceste cereri nu se referă la un conflict născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Constatându-se conflict negativ de competență pe acest ultim capăt de cerere in raport cu soluția de declinare pronunțată de Judecătoria Iași, Curtea cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului prin regulator de competență.

Împotriva aceste hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât cererile sale vizau cereri pentru reconstituirea drepturilor de proprietate și prin urmare greșit s-a pronunțat prima instanță, atunci când a dispus cauza și a trimis-o pentru soluționarea capetelor de cerere privind rectificarea Cărții funciare în favoarea Judecătoriei Iași. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Examinând actele dosarului, se reține că, prin sentința civilă nr. 9242/2007 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a pricinii privind pe P.T. și pe pârâta SC V.C. SRL în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, față de obiectul cererii de chemare în judecată - anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ care poate fi cenzurat doar de instanța de contencios administrativ.

Curtea de Apel Iași prin sentința recurată în speța de față, după ce a soluționat excepțiile invocate, a disjuns cauza și a declinat competența pentru capătul din acțiune privind rectificarea C.F. nr. 42456, în favoarea Judecătoriei Iași, motiv pentru care ivindu-se conflict negativ de competență conform art. 22 C. proc. civ., a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea competenței. Faptul că recurentul invocă ca și motiv de recurs prevederile art. 3 lit. i) din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005, nu are relevanță în cauză. Corect instanța Curții de Apel a declinat competența în urma disjungerii privind rectificarea C.F.

nr. 42456 Judecătoriei Iași, întrucât recurenta - reclamantă a solicitat atât rectificarea cărții funciare cât și lăsarea în deplină proprietate și posesie imobilele în discuție de către pârâta intimată, solicitare care nu se referă fără posibilitate de tăgadă la un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, sau la un refuz nejustificat al pârâtei - intimate de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Față de prevederile art. 1 C. proc. civ., referitoare la competența judecătoriilor care dispune că acestea judecă în primă instanță toate acțiunile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, Curtea de Apel Iași a procedat corect apreciind că în speța referitoare la capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare, competența aparține Judecătoriei Iași.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare, în favoarea Judecătoriei Iași. Referitor la fondul recursului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În ce privesc excepțiile invocate, respectiv netimbrarea acțiunii, corect Curtea de Apel a respins-o întrucât la dosar există chitanța care face dovada că recurentul - reclamant a achitat obligația legală ce-i revenea. În ceea ce privește procedura prealabilă, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd că înainte de a se analiza instanța de judecată, cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, ori într-un interes legitim, trebuie să îndeplinească această procedură.

Față de faptul că recurentul - reclamant s-a adresat direct instanței de judecată, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea de Apel a admis corect această excepție în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 2003. Pentru capetele de cerere care au avut ca obiect constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200/1993 și obligarea reclamantului de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilele în litigiu, în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 astfel de cereri sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și față de împrejurarea că autorizația în discuție este emisă de a autoritatea locală, în mod legal Curtea de Apel a apreciat că îi revine competența de soluționare a acestui capăt de cerere Tribunalului Iași.

Pentru toate aceste motive, recursul declarat de P.T. împotriva sentinței civile nr. 36/CA, se va respinge ca nefondat. Se va stabili competența de soluționare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.T. împotriva sentinței civile nr. 36/CA din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere privind rectificarea Cărții funciare în favoarea Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.