ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3662/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la

Judecătoria Iași reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta SC V.C. SRL a

solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de

Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente, precum și

a autorizației nr. 200 din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a

localității lași, referitor la parcelele nr. 1(2631/2), identificată cu număr

cadastral al bunului imobil 13265, respectiv nr. 1(2631/1), identificată cu

număr cadastral al bunului imobil 13266, pe care se află imobile construcții în

suprafață totală de 1601,44 mp.

Reclamantul a mai solicitat

rectificarea cărții funciare indicate mai sus, obligarea pârâtei să îi lase în

deplină proprietate și liniștită posesie imobilele construcții și terenul

aferent acestora, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și cererea

reclamantul a arătat că este cesionarul drepturilor numitei B.E., moștenitoare

a fraților T., D. și M.B., și că acestora li s-au confiscat abuziv

proprietățile, între care se află și terenul asupra căruia s-a emis

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, deși exista o cerere de

reconstituire a dreptului de proprietate însoțită de acte doveditoare.

Prin întâmpinare, pârâta SC

V.C. SRL lași a invocat excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată,

lipsei calității procesuale active, necompetenței materiale a Judecătoriei

Iași, prescripției dreptului la acțiune, precum și a inadmisibilității

acțiunii.

S-a arătat că reclamantul nu

și-a îndeplinit obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, nu a făcut

dovada calității sale de cesionar, că instanța competentă din punct de vedere material

să judece cauza este cea de contencios administrativ, că plângerea prealabilă

se introduce cel mai târziu în termen de 6 luni de la emiterea actului, iar

certificatul atacat a fost emis la data de 18 iulie 2003, și că reclamantul

trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Pe fondul cauzei, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

SC V.C. SRL Iași a formulat

cerere de introducere în cauză a SC I.C. SRL susținând că aceasta ar putea să

pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul fiindcă imobilul revendicat de

reclamant a fost vândut acestei societăți comerciale. S-a mai arătat însă că nu

s-a reușit perfectarea contractului de vânzare - cumpărare și intabularea

dreptului de proprietate al cumpărătorului deoarece imobilul a fost grevat de

sarcini.

SC P.A. SRL (fostă SC I.C.

SRL) a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat să se constate că

este proprietara imobilelor asupra cărora părțile se judecă, urmând ca acestea

să fie obligate să îi respecte' dreptul de proprietate și posesie asupra lor.

Prin sentința civilă nr. 9242

din 10 septembrie 2007, Judecătoria Iași și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curți de Apel Iași.

Ca urmare, dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 826/45/2007.

Soluționând cauza această

instanță a respins excepția de netimbrare a acțiunii și cererea de introducere

în cauză a SC I.C. SRL, formulată de pârâta SC V.C. SRL.

A admis excepția lipsei

plângerii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere referitor la

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul

Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente, și, în consecință:

A respins capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de Ministerul

Agriculturii, Apelor și Mediului, și a anexei 2 aferente.

A disjuns și declinat în

favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200

din 19 octombrie 1993, intabulate în C.F. nr. 42456 a localității Iași,

referitor la parcela nr. 1 (2631/2), cu nr. cadastral 13265, și parcela nr. 1

(2631/1), cu nr. cadastral 13266, pe care se afla amplasate imobilele în

suprafață de 1601,44 mp.

A disjuns și declinat în

favoarea Judecătoriei Iași competența de a soluționa capetele de cerere privind

rectificarea C.F. nr. 42456 a localității Iași și obligarea pârâtei SC V.C. SRL

să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilele identificate mai sus, precum și cererea de intervenție formulată de

SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL).

În temeiul dispozițiilor art.

22 C. proc. civ., a trimis cauza la înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență referitor la capetele de cerere

privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localității Iași, obligarea pârâtei SC V.C.

SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilele identificate mai sus, precum și cererea de intervenție formulată de

SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL).

A respins cererea

reclamantului P.T. de obligare a pârâtei SC V.C. SRL la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut următoarele:

Asupra excepțiilor invocate:

- excepția de netimbrare a

acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei se află

atașată chitanța nr. ISXUC 628495 din 28 ianuarie 2008, emisă de Direcția

Economică și Finanțe Publice Locale Iași din care reiese că reclamantul a

achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

pentru acțiunile care au ca obiect anularea unui act administrativ și a depus

timbru judiciar.

- cererea de introducere în

cauză a SC I.C. SRL, a fost respinsă de asemenea, deoarece la dosarul cauzei nu

a fost depus nici un înscris din care să rezulte că această societate

imobiliară a dobândit, cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute

de lege, un drept de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a

solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 18 iulie 2003, emis de

Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului.

- excepția lipsei procedurii

prealabile a fost admisă și acțiunea reclamantului respinsă pentru acest motiv,

având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ care stabilesc că înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului ori

în termen de 6 luni din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de

existența lui, revocarea, în tot sau în parte, a actului și împrejurarea că

reclamantul nu a respectat această procedură, adresându-se direct instanței de

judecată.

Capetele de cerere având

obiect constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200 din 19 octombrie 1993,

intabulate în C.F. nr. 42456 a localității Iași, referitor la parcela nr. 1

(2631/2), cu nr. cadastral 13265, și parcela nr. 1 (2631/1), cu nr. cadastral

13266, pe care se află amplasate imobilele în suprafață de 1601,44 mp, sunt de

competența Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ, având în

vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art.

2 pct. 1 și art. 3 pct 1 C. proc. civ. și împrejurarea că autorizația pentru

executarea de lucrări nr. 200 din 19 octombrie 1993, despre care se pretinde că

ar fi intabulată în C.F. nr. 42456 a localității Iași, este emisă de o

autoritate publică locală.

Competența de soluționarea a

capătului de cerere privind rectificarea C.F. nr. 42456 a localității Iași și

obligarea pârâtei SC V.C. SRL să lase reclamantului P.T. în deplină proprietate

și liniștită posesie imobilele identificate mai sus, precum și cererea de

intervenție formulată de SC P.A. SRL (fostă SC I.C. SRL), aparține Judecătoriei

Iași, în temeiul art. 1 C. proc. civ., având în vedere că aceste cereri nu se

referă la un conflict născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui

act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, fie din nesoluționarea în

termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau la un interes legitim.

Constatându-se conflict

negativ de competență pe acest ultim capăt de cerere in raport cu soluția de

declinare pronunțată de Judecătoria Iași, Curtea cauza la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului prin regulator de

competență.

Împotriva aceste hotărâri a

formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

cererile sale vizau cereri pentru reconstituirea drepturilor de proprietate și

prin urmare greșit s-a pronunțat prima instanță, atunci când a dispus cauza și

a trimis-o pentru soluționarea capetelor de cerere privind rectificarea Cărții

funciare în favoarea Judecătoriei Iași.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente.

Examinând actele dosarului,

se reține că, prin sentința civilă nr. 9242/2007 Judecătoria Iași a declinat

competența de soluționare a pricinii privind pe P.T. și pe pârâta SC V.C. SRL

în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, față de

obiectul cererii de chemare în judecată - anulare certificat de atestare a

dreptului de proprietate, act administrativ care poate fi cenzurat doar de

instanța de contencios administrativ.

Curtea de Apel Iași prin

sentința recurată în speța de față, după ce a soluționat excepțiile invocate, a

disjuns cauza și a declinat competența pentru capătul din acțiune privind

rectificarea C.F. nr. 42456, în favoarea Judecătoriei Iași, motiv pentru care ivindu-se

conflict negativ de competență conform art. 22 C. proc. civ., a trimis dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea competenței.

Faptul că recurentul invocă

ca și motiv de recurs prevederile art. 3 lit. i) din Legea nr. 169/1997

modificată prin Legea nr. 247/2005, nu are relevanță în cauză.

Corect instanța Curții de

Apel a declinat competența în urma disjungerii privind rectificarea C.F. nr. 42456

Judecătoriei Iași, întrucât recurenta - reclamantă a solicitat atât

rectificarea cărții funciare cât și lăsarea în deplină proprietate și posesie

imobilele în discuție de către pârâta intimată, solicitare care nu se referă

fără posibilitate de tăgadă la un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004,

sau la un refuz nejustificat al pârâtei - intimate de a-i rezolva o cerere

referitoare la un drept sau interes legitim.

Față de prevederile art. 1

C. proc. civ., referitoare la competența judecătoriilor care dispune că acestea

judecă în primă instanță toate acțiunile în afara celor date prin lege în

competența altor instanțe, Curtea de Apel Iași a procedat corect apreciind că

în speța referitoare la capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare,

competența aparține Judecătoriei Iași.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de

soluționare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare, în

favoarea Judecătoriei Iași.

Referitor la fondul

recursului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ce privesc excepțiile

invocate, respectiv netimbrarea acțiunii, corect Curtea de Apel a respins-o

întrucât la dosar există chitanța care face dovada că recurentul - reclamant a

achitat obligația legală ce-i revenea.

În ceea ce privește

procedura prealabilă, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd că

înainte de a se analiza instanța de judecată, cel care se consideră vătămat

într-un drept al său recunoscut de lege, ori într-un interes legitim, trebuie

să îndeplinească această procedură.

Față de faptul că recurentul

- reclamant s-a adresat direct instanței de judecată, astfel cum rezultă din

actele dosarului, Curtea de Apel a admis corect această excepție în ceea ce

privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 2003.

Pentru capetele de cerere

care au avut ca obiect constatarea nulității absolute a autorizației nr. 200/1993

și obligarea reclamantului de a lăsa în deplină proprietate și posesie

imobilele în litigiu, în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004

astfel de cereri sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și

față de împrejurarea că autorizația în discuție este emisă de a autoritatea

locală, în mod legal Curtea de Apel a apreciat că îi revine competența de

soluționare a acestui capăt de cerere Tribunalului Iași.

Pentru toate aceste motive,

recursul declarat de P.T. împotriva sentinței civile nr. 36/CA, se va respinge

ca nefondat.

Se va stabili competența de

soluționare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare în

favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.T. împotriva sentinței civile nr. 36/CA din 18 februarie 2008 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Stabilește competența de

soluționare a capătului de cerere privind rectificarea Cărții funciare în

favoarea Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.