ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2990/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2011/a1, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul comunei Tomești și D. S.A., au solicitat: - obligarea comisiilor de fond funciar la punerea în posesie a reclamanților asupra terenului în suprafață de 1 ha, identificat în tarlaua x, parcela C. civ. 625, aflat în administrarea D. S.A., astfel cum este acesta indicat în tranzacția ce a făcut obiectul Sentinței civile nr. 6594 din 7 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2008, precum și și în cuprinsul Deciziei civile nr. 1175 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2007; - obligarea comisiilor de fond funciar la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 1 ha, anterior menționată; - obligarea pârâtului Primarul comunei Tomești la plata unei amenzi cominatorii de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea în posesie efectivă asupra suprafeței totale de 1 ha teren, pe vechiul amplasament, conform art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 64 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru neîndeplinirea obligației de a face; - constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtului D. S.A. sub nr. M07 nr. 1701 din 09.12.1996, de Ministerul Agriculturii și Alimentației. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în temeiul legilor fondului funciar, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenul deținut de autorii lor, E. și F. La data de 22.08.1991, a fost emisă, de către Comisia locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Adeverința de punere în posesie nr. 405/1991, pentru suprafața de teren de 4,80 ha, pe numele moștenitorilor lui E. și F., însă, ulterior, s-au emis titluri de proprietate doar pentru suprafața de 2,1 ha teren. Prin Decizia Tribunalului Iași nr. 1175/03.06.2008, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Locală Tomești de fond funciar la punerea în posesie a reclamanților pentru diferența de teren de 2,7 ha, situată în extravilanul comunei Tomești, conform adeverinței de punere în posesie nr. 405/1991, iar Comisia Județeană Iași de fond funciar a fost obligată la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață. Reclamanții au mai susținut că, prin Sentința civilă nr. 6594/07.05.2009, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2008, s-a încheiat o tranzacție, cu prilejul ieșirii din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defuncților E. și F., prin care suprafața de 1 ha din cei 2,7 ha, identificată în tarlaua x, parcela C. civ. 625, conform adresei eliberate de către Primăria Tomești, a fost împărțită între A., B. și C. Menționează reclamanții că terenul în suprafață de 1 ha s-a aflat în administrarea pârâtei D. S.A., și că au efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia acestui teren, dar pârâtul Primarul comunei Tomești a refuzat să dea curs cererilor reclamanților, motivat de faptul că pârâta D. S.A. ar deține un certificat de atestare a dreptului de proprietate pe acest teren. Reclamanții mai învederează că, prin Decizia nr. 1242 din 11.11.1994, emisă de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu și terenurilor agricole, în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, s-a stabilit, în favoarea moștenitorilor defunctului E., dreptul la acțiuni pentru suprafața de 1 ha teren arabil. Totodată, la poz. 58 din tabelul nominal atașat cererii de chemare în judecată, ce reprezintă Anexa 32, întocmită conform Legii nr. 1/2000, este menționat E., cu suprafața de 1 ha, ce urmează a i se restitui în natură. Prin urmare, reclamanții au solicitat constatarea nulități absolute parțiale a Certificatului de atestare a proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis beneficiarului D. S.A., de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, deoarece, conform art. 3 din H.G. nr. 834/1991, terenurile cărora le sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991 sunt exceptate de la procedura de eliberare a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate. Prin cererea precizatoare depusă în dosarul Judecătoriei Iași la data de 07 noiembrie 2011, reclamanții A. și B. au arătat că terenul în litigiu este situat în comuna Tomești, tarlaua x, parcelele 673, 374 și 675 și tarlaua x, parcela x, astfel cum se indică în Adresa nr. x/14.06.2011, emisă de Primăria comunei Tomești. 1.

Prin Sentința civilă nr. 7933 din 09 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, Judecătoria Iași a sesizat Tribunalul Iași, secția contencios administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate și a cererii de constatare a nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 09.12.1996, emis beneficiarului D. S.A., precum și suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004. 1.

Prin Sentința civilă nr. 2026 din 10 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate formulată de reclamanții A., B. și C., cu privire la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin Sentința civilă nr. 152 din 09 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și s-a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Iași, în vederea soluționării cererii de anulare a aceluiași certificat de atestare a dreptului de proprietate. 1.

Prin Sentința civilă nr. 4895 din 06 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii promovată de reclamanții A., B. și C., având ca obiect anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin Sentința civilă nr. 91/14.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, precum și excepția tardivității introducerii acțiunii și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în beneficiul D. S.A. Tomești, formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu D. S.A., reprezentată de lichidator judiciar G. 1.

Prin Decizia nr. 1393 din 26 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței nr. 91/14.04.2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 1.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013*. La termenul de judecată din 01 februarie 2016, curtea de apel a constatat că excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii, invocate în rejudecare de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, apar ca neavenite în actualul stadiu procesual al cauzei, în condițiile în care, prin Decizia nr. 1393/26.03.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost casată Sentința nr. 91/14.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin care fuseseră admise excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru soluționarea fondului dedus judecății, iar potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. La termenul de judecată din 16 mai 2016, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Primarului comunei Tomești, față de obiectul cererii deduse judecății, respectiv anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. La termenul de judecată din 21 noiembrie 2016, a fost introdus în cauză, în calitate de moștenitor al reclamantului B., decedat, numitul H. Totodată, în rejudecare, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentație, precum și proba cu expertiză specialitatea topografie, în vederea identificării terenului în litigiu. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 78 din 12 aprilie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Primarul comunei Tomești, și, în consecință, a respins cererea privind anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, formulată de reclamanții A., H. și C., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, prima instanță a admis, în parte, cererea precizată privind anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, formulată de reclamanții A., H. (moștenitor al numitului B.), și C., în contradictoriu cu pârâții D. S.A., prin lichidator judiciar G. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a anulat, parțial, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu privire la suprafața de 6617 mp teren, situată în tarlaua x, parcelele 675, 674, comuna Tomești, jud. Iași, astfel cum a fost identificată prin lucrarea topo-cadastrală "Răspuns la obiecțiuni" și evidențiată prin contur verde, între pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12-2, în anexa la aceasta "Plan de situație-Planșa nr. 2", întocmite de expertul tehnic judiciar I., respingând în rest, acțiunea, ca nefondată. În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Primarului comunei Tomești, invocată din oficiu de instanță, că, de principiu, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Obiectul învestirii instanței, în condițiile declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4895/06.12.2013, îl constituie cererea referitoare la anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, astfel justificând legitimare procesuală pasivă în cauză, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca emitent al actului atacat, și D. S.A. Tomești, în calitate de beneficiar al actului emis. Pârâții Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Primarul comunei Tomești, deși chemați în judecată în acțiunea inițială, ce cuprinde mai multe capete de cerere, nu justifică calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Prin urmare, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Primarul comunei Tomești, și, în consecință, a respins cererea privind anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de reclamanți în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, la data de 09.12.1996, Ministerul Agriculturii și Alimentației, actualmente Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, în favoarea pârâtei D. S.A., în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, pentru suprafața de 2629614, 253 mp teren în proprietatea exclusivă a societății menționate și 216,07 mp cotă-parte indiviză, situat în comuna Tomești, jud. Iași. Aceste suprafețe sunt identificate în anexa nr. 2 și în planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și nr. 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor, înregistrată sub nr. x/30.10.1996, la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului al județului Iași. Pe de altă parte, reclamanții A., H. (moștenitor al defunctului B.), și reclamanta C., în calitate de succesori ai defuncților E. și F., au dobândit din masa succesorală, în cote-părți, în urma unei tranzacții realizate în cadrul procesului de partaj succesoral ce a format obiectul Dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Iași, suprafața de 1 ha teren aflat în administrarea D. S.A., situat în extravilanul comunei Tomești. Referitor la terenul în litigiu, reclamanții au depus la dosar Decizia nr. x/11.11.1994, emisă de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform căreia, în temeiul art. 93 alin. (3) și (4) din Legea nr. 18/1991, precum și a H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole, în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, la propunerea Comisiei locale Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a stabilit, pentru numiții J., C., K., L., moștenitori ai defunctului E. din jud. Iași, dreptul la acțiuni pentru suprafața de 1,08 ha teren arabil aflat în administrarea D. S.A. De asemenea, reclamanții au depus Adeverința nr. x/22.08.1991, emisă de Comisia locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în cuprinsul căreia, reclamanții, în calitate de moștenitori, figurează cu suprafețe de teren pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, și se menționează suprafața "1,00 - IAS". Anexat raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză, a fost depus "Tabel nominal cu persoanele sau după caz, moștenitorii acestora, al căror teren a fost preluat de unitățile agricole de stat și pentru care primesc acțiuni în condițiile prevăzute de art. 36 din Lege sau li se atribuie o suprafață de 5000 mp echivalent arabil de familie în condițiile art. 38", unde, la poziția 85, figurează ca titular numitul E., cu suprafața de 1,08 ha teren, pentru care urma să primească acțiuni, cu menționarea moștenitorilor J., C., K. și L. Referitor la amplasamentul terenului respectiv, din concluziile expertizei topo-cadastrale efectuate în cauză, rezultă că terenul menționat la poziția nr. 85 din tabelul nominal atașat raportului de expertiză și evidențiat, de asemenea, în Decizia nr. 1242/11.11.1994, în suprafață de 1 ha, este situat, conform planului cadastral, în extravilanul comunei Tomești, în tarlaua x, parcela x (suprafața de 3383 mp) și tarlaua x parcelele 674, 675 (suprafața de 6617 mp), având vecinătățile: nord - D. S.A., est - cale de acces, sud - drum comunal 731, vest - cale de acces cu nr. cadastral x. Potrivit răspunsului la obiecțiuni formulat de expert, verificându-se (la solicitarea instanței de a se răspunde obiectivului 4 al expertizei), corespondența dintre indicatorii cadastrali ai terenului identificat în cauză, respectiv tarlaua x parcelele 674 și 675 în suprafața de 6617 mp și tarlaua x, parcela x în suprafață de 3383 mp și coordonatele din documentația ce a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1196 în favoarea D. S.A. (coordonate din volumul 6 atașat la dosarul cauzei), s-au identificat coordonatele ce corespund amplasamentului situat în tarlaua x, parcelele 674 și 675 în suprafață de 6617 mp, în timp ce pentru suprafața de 3383 mp teren situat în tarlaua x, parcela x, nu s-a identificat corespondent în coordonate care să includă și acest amplasament, respectiv coordonate ce au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în litigiu. Reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă și nici la completarea acestuia intitulată de expert "răspuns la obiecțiuni". Instanța de fond a reținut că, în cazul persoanelor ale căror terenuri agricole au trecut în proprietatea statului, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și se aflau în administrarea unităților agricole de stat, Legea nr. 18/1991 a fondului funciar a prevăzut că acestea devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990, ca urmare a desființării fostelor unități agricole de stat (art. 36 din Legea nr. 18/1991), iar potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991, în localitățile cu deficit de teren în care terenurile foștilor proprietari se află în proprietatea statului și aceștia nu optează pentru acțiuni în condițiile art. 36 și nu li se poate atribui suprafața minimă prevăzută de lege, comisiile județene vor hotărî atribuirea unei suprafețe de 5000 mp de familie din terenurile proprietatea statului, urmând ca, pentru diferența de teren, foștii proprietari să primească acțiuni conform art. 36. Numărul de acțiuni acordate foștilor proprietari de teren aflați în ipoteza de reglementare, se stabilea proporțional cu suprafața de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului (art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991). Pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 și art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a fost adoptată H.G. nr. 746/24.10.1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, care stabilește că persoanele care devin acționari conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, au dreptul la un număr de acțiuni determinat în funcție de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent arabil. Actul normativ prin care s-a realizat transformarea fostelor unități economice de stat este Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. Astfel, unitățile economice de stat, altele decât cele constituite ca regii autonome, s-au reorganizat ca societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată. Legea prevedea obligativitatea inventarierii patrimoniului fostelor unități economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate, în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului, în acest sens fiind adoptată H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, organele abilitate determină terenurile din patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității. Această activitate de determinare a terenurilor necesare conform obiectului de activitate, exceptează însă terenurile din domeniul public și terenurile pentru care sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991. Instanța de fond a constatat că, în temeiul art. 3 din H.G. nr. 834/1991, terenurile proprietatea unor persoane care au devenit acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990, nu pot face obiectul art. 1, ce are ca scop stabilirea terenurilor necesare desfășurării activității acestor societăți. Nefiind determinate și evaluate, aceste terenuri nu pot fi incluse în patrimoniul societăților comerciale, nici menționate în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat societăților comerciale, conform art. 5 din actul normativ menționat. În speță, se constată că, în mod nelegal, contrar dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 834/1991, la determinarea terenurilor necesare pentru desfășurarea activității D. S.A., suprafața de 6617 mp, proprietatea defunctului E. și pentru care a fost emisă Decizia nr. 1242/11.11.1994 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iași, a fost inclusă în documentația de stabilire și evaluare a terenurilor necesare desfășurării activității D. S.A., înregistrată la Oficiul de Cadastru și Amenajarea Teritoriului la data de 30.10.1996, și, în final, în suprafața de teren stabilită în proprietatea societății pârâte, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Pentru aceste motive, prima instanță a admis în parte, cererea precizată și a dispus anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu privire la suprafața de 6617 mp teren, situată în tarlaua x, parcelele 675, 674, comuna Tomești, jud. Iași, astfel cum a fost identificată prin lucrarea topo-cadastrală "Răspuns la obiecțiuni" și evidențiată prin contur verde, între pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12-2, în anexa la aceasta "Plan de situație-Planșa nr. 2", întocmite de expertul tehnic judiciar I., respingând, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 78 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (9) și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate. În motivarea recursului, pârâtul a susținut că legalitatea actului administrativ contestat în cauză este susținut de dispozițiile legale în vigoare, fiind respectate procedurile prevăzute de lege. Astfel, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/19.12.1996 a fost emis cu respectarea Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, precum și a Criteriilor comune nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat, emise de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (denumite în continuare "Criteriile comune"), având avizele necesare din partea Oficiului de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului și a celorlalte instituții abilitate. Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a avut în vedere documentația depusă de societatea beneficiară, care era avizată și aprobată de organele legale abilitate, potrivit H.G. nr. 834/1991. Conform art. 15 Cap. IV din Criteriile comune menționate anterior, documentația privind emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se înaintează compartimentului urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor județene, iar reprezentantul acestuia, împreună cu reprezentantul Oficiului de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului, verifică și avizează datele înscrise în planuri și anexe. Prevederile H.G. nr. 834/1991 condiționează eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate de deținerea în folosință a terenurilor de către societățile comerciale la data înființării acestora și de evaluarea măsurii în care aceste terenuri le sunt necesare desfășurării activității, conform obiectului lor de activitate, iar Criteriile comune stabilesc componentele documentației necesare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În aceste documente se regăsește avizul compartimentului de urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul consiliilor județene, act administrativ care beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate. Prin urmare, reclamanții sunt obligați să facă dovada că actele încălcate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, având în vedere că actele administrative, fiind emise în executarea legii, sunt prezumate a cuprinde date conforme cu realitatea. Totodată, recurentul-pârât învederează că, de la data emiterii actului atacat și până la data formulării cererii de chemare în judecată, acesta a produs efecte juridice depline, astfel încât declararea nelegalității ar aduce atingere principiului stabilității și securității raporturilor juridice, s-ar încălca dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și principiile statuate prin Codul bunei administrații, ignorându-se jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg. În cazul în care se va dovedi că documentația întocmită în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate cuprinde situații de fapt nereale, recurentul-pârât apreciază că această nelegalitate se datorează culpei exclusive a instituțiilor care au întocmit documentația, la nivelul ministerului pârât neputându-se verifica situațiile de fapt avizate de organele locale. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurentul-pârât solicită a fi respinsă cererea reclamanților sau, cel puțin, a fi cenzurat cuantumul acestora cu privire la onorariul avocațial, prin raportare la înscrisurile care dovedesc efectuarea serviciilor juridice prestate, volumul de muncă depus de apărătorul reclamanților, numărul termenelor de judecată și numărul amânărilor solicitate de reclamanți. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâții Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul comunei Tomești, societatea D. S.A., prin lichidator judiciar G. și intimații-reclamanți A., C. și H. nu au depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs. 5. Procedura de soluționare a recursului La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, față de împrejurarea că, prin motivele de recurs nu a fost criticată soluția instanței de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia Locală Tomești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Primarul comunei Tomești, Înalta Curte a constatat că acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în faza procesuală a recursului, dispunând rectificarea citativului cauzei. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este nefondat, pentru următoarele considerente: Principala critică de nelegalitate adusă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale hotărârii atacate se referă la greșita apreciere, de către prima instanță, a nelegalității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de pârât, acesta susținând, în esență, că, la data emiterii actului administrativ, au fost respectate toate procedurile prevăzute de legislația în vigoare. Subsumat acestei critici, recurentul-pârât susține argumentul inexistenței unei culpe proprii în emiterea actului administrativ nelegal, întrucât procedura de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a fundamentat pe documentația întocmită și avizată de instituții publice și organe ale administrației publice locale, iar recurentul s-a aflat în imposibilitatea de a verifica situațiile de fapt consemnate în aceste înscrisuri. Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută, criticile formulate de recurentul-pârât nefiind apte să conducă la reformarea soluției primei instanțe. Prin recursul declarat în cauză, pârâtul nu a prezentat critici concrete privind netemeinicia considerentelor hotărârii de fond și nici nu a combătut modalitatea de interpretare de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente, în raport de probele existente la dosarul cauzei, înfățișând doar argumente de ordin general, teoretic, privitoare la respectarea procedurilor de emitere a actului administrativ, conform normelor legale. Astfel, deși recurentul-pârât a susținut că, la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, au fost respectate procedurile stabilite prin H.G. nr. 834/1991 și Criteriile comune nr. 2665/1C/311/1992, privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat, emise de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, această critică este, evident, nefondată, în raport de prevederile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, care reglementează o excepție legală în ceea ce privește procedura de emitere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate și de împrejurarea că reclamanții au dovedit că se încadrau în această situație specifică. Prin sentința civilă atacată în prezentul recurs, instanța de fond a constatat nelegalitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/09.12.1996, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, motivat de faptul că, la emiterea sa, au fost încălcate dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora terenurile aflate în sfera de reglementare a H.G. nr. 746/1991, respectiv terenurile proprietatea persoanelor care au devenit acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990, nu pot face obiectul art. 1 din același act normativ, respectiv nu pot fi incluse în patrimoniul societăților comerciale și nici menționate în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat acestor persoane juridice. Întrucât terenul în litigiu a făcut obiectul H.G. nr. 746/1991, astfel cum rezultă din Decizia nr. 1242/11.11.1994, emisă de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanții fiind îndreptățiți, în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, să primească acțiuni la D. S.A., Înalta Curte apreciază că prima instanță a concluzionat în mod corect că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în patrimoniul D. S.A. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, dispunând anularea parțială a actului administrativ. Înalta Curte reține, totodată, că recurentul-pârât nu a prezentat, prin motivele de recurs, niciun argument prin care să conteste aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 834/1991, aspect ce constituie chestiunea litigioasă supusă controlului judecătoresc în prezenta speță. Argumentul recurentului-pârât, potrivit căruia și-a fundamentat procesul decizional de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe documentația întocmită de alte instituții/autorități, nu este relevant în cauză, întrucât, chiar dacă actul administrativ este emis în temeiul unei documentații întocmite și avizate de alte instituții, responsabilitatea verificării legalității și oportunității emiterii actului administrativ revine pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de emitent al actului. Prin urmare, împrejurarea că recurentului-pârât nu-i este imputabilă nelegalitatea/neconformitatea avizului emis de compartimentul de urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul Consiliului Județean Iași, anexat documentației întocmite în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu poate atrage consecința menținerii actului administrativ emis în temeiul acestui aviz. Înalta Curte consideră a fi nefondată și critica privitoare la afectarea, prin soluția de anulare a actului administrativ, a principiului stabilității și securității raporturilor juridice, acest principiu neputând fi opus de emitentul actului, ca un fine de neprimire a unei acțiuni în anulare fondată pe dispozițiile art. 1, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004. Prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost edictate de legiuitor cu scopul expres al înlăturării efectelor juridice și al reparării pagubelor produse de actul administrativ emis în mod nelegal, neputând fi concepută ideea menținerii acestor consecințe vătămătoare, în beneficiul principiului stabilității și securității raporturilor juridice, însă în dauna drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor afectate. În ceea ce privește critica cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, față de care recurentul-pârât a solicitat înlăturarea sau reducerea acestuia corespunzător volumului de muncă și complexității cauzei, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, reținând că, prin sentința recurată, prima instanță nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți. Prin urmare, acest motiv de recurs nu privește soluția instanței de fond, critica pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale fiind străină de hotărârea atacată în cauză. Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.