ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iași, la data de 22 februarie 2005, reclamanta O.S. a chemat în judecată SC C.T. SA și M.A.P.D.R. pentru a se constata nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul modificării suprafeței trecute în titlu cu 7200 m.p. mai puțin decât cea pentru care a fost emis. În motivarea acțiunii reclamanta arată că este moștenitoarea familiei L. pentru suprafața de 1 ha și 1611 m.p., și că a fost pusă în posesie în anul 1991, conform adeverinței din 13 august 1991, fără a reuși însă să obțină și titlu de proprietate aferent. Precizează că a deținut acest teren până în anul 2001, când a fost ocupat de pârâta SC C.T.

SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru suprafața de 40731,32 m.p. pe care îl consideră ilegal atât timp cât îi încalcă dreptul de proprietate reconstituit anterior eliberării lui. Pârâtul M.A.P.D.R., prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, obiectul acțiunii constând în anularea unui act administrativ, de competența Curții de apel. De asemenea, pârâta SC C.T. SA prin întâmpinare invocă 3 excepții dirimante, și anume: excepția nulității cererii de chemare în judecată, întrucât nu cuprinde obiectul cererii, valoarea lui, conform art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât este promovată doar de unul din cei 11 coindivizari cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin adeverință; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate încălcat, cu un titlu de proprietate valabil emis de comisia de fond funciar competentă. Prin precizările la acțiune de la dosar fond, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamanți a coindivizorilor menționați în titlul de proprietate, respectiv: L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., L.C., I.O. și A.E. Prin sentința civilă nr. 7481 din 3 octombrie 2005, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetentă materială și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cauzei conform art. 3 pct. 1, art. 158 pct. 1 și art. 159 pct. 1 și 2 C. proc.

civ. Învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006, a admis excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii și respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea formulată de reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. și L.C. Din considerentele hotărârii reiese că instanța de fond a pus, din oficiu, în discuția părților, excepția privind tardivitatea formulării acțiunii, a respectivei proceduri prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei O.S. În ce privește excepția inadmisibilității, acțiunea se vădește a fi inadmisibilă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) a contenciosului administrativ.

Ori, prin însăși acțiunea introductivă la instanță, reclamanta recunoaște că a fost deposedată de suprafața în litigiu de societatea pârâtă în mai 2001, aducându-i-se la cunoștință existența actului administrativ contestat în prezenta cauză, pe care însă a înțeles să-l atace abia în februarie 2005 fără a parcurge și procedura prealabilă, obligatorie atât sub imperiul Legii nr. 29/1990, cât și a actualei legi a contenciosului administrativ. În ce privește excepția tardivității acțiunii, instanța a arătat că acțiunea reclamantei a fost formulată și cu depășirea termenului de 6 luni, sau cel mult un an de la data emiterii actului, conform art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen prevăzut sub sancțiunea decăderii.

Reclamanta nu și-a dovedit nici calitatea procesuală activă respectiv dreptul subiectiv vătămat prin emiterea certificatului de proprietate în litigiu, din moment ce acesta figurează ca și coindivizară pentru suprafața de teren moștenită de la autorul său. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. și L.C., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Recurenții critică hotărârea atacată pentru soluționarea greșită a excepțiilor inadmisibilității acțiunii prin admiterea excepției tardivității formulării cererii, a lipsei calității procesual active. Susțin recurenții că au luat cunoștință de existența certificatului în decembrie 2005, când s-au interesat de soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesual active erau necesare a fi administrate probe, astfel că se impunea unirea cu fondul. Se invocă necompetența materială a Curții de Apel Iași întrucât actul atacat este de natură civilă și nu administrativă. Prin întâmpinare, intimata SC C.T. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe care a rezolvat corect excepția de tardivitate a acțiunii în contencios administrativ, lipsei calității procesual active a reclamanților. Cu privire la motivul de recurs privind necompetența materială a Curții de Apel Iași se solicită respingerea întrucât reclamanții nu au atacat hotărârea de declinare a cauzei de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași.

Recursul este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente: Certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, iar acțiunea în anularea acestuia este de competența instanței de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Cererea având ca obiect anularea certificatului de proprietate a fost înregistrată la Judecătoria Iași, care prin sentința civilă nr. 7481 din 3 octombrie 2005 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de apel, conform art. 3 pct. 1 cu referire la art. 158 C. proc. civ. Recurenții nu au atacat hotărârea de declinare, care sub acest aspect este irevocabilă.

Mai mult, în mod corect Curtea de apel s-a considerat competentă material să soluționeze cauza ce vizează un act administrativ de autoritate, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, iar prin încheierea din 13 februarie 2006 a respins excepția necompetenței materiale. Critica ce vizează excepția lipsei calității procesual active este de asemeni, nefondată. În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul subiectiv pretins vătămat prin actul administrativ unilateral emis în favoarea pârâtei. Recurenții pretind că excepția trebuia unită cu fondul pentru administrarea de probe. Se constată că la fondul cauzei și nici în recurs, nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC C.T.

SA. Reclamanții, în calitate de moștenitori ai autorilor, conform titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, aveau posibilitatea atacării acestui titlu dacă apreciau că nu s-a respectat amplasamentul inițial, când puteau invoca prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 217/2005, respectiv nulitatea absolută a titlului de proprietate. Cu privire la motivul de recurs privind excepția tardivității acțiunii, se constată ca fiind în prezența unui act administrativ a cărui anulare se solicită, este tardivă acțiunea introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) cu referire la alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În condițiile în care acțiunea nu a fost promovată înăuntrul termenului legal, adică „nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”, în mod corect a fost soluționată această excepție.

Constatând că acțiunea în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2444 emis în 18 decembrie 2000, a fost formulată la data de 28 martie 2005, acțiune în care au precizat că au deținut terenul până în anul 2001 când a fost ocupat de SC C.T. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, termenul de decădere prevăzut de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 este depășit, astfel că soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași este cea corectă. Criticile de nelegalitate conform art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., sunt nefondate, astfel că în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. și L.C., împotriva sentinței nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.