ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iași, la data de 22 februarie 2005, reclamanta O.S. a chemat în judecată SC C.T.
SA și M.A.P.D.R. pentru a se constata nulitatea parțială a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, în sensul modificării suprafeței trecute
în titlu cu 7200 m.p. mai puțin decât cea pentru care a fost emis.
În motivarea acțiunii
reclamanta arată că este moștenitoarea familiei L. pentru suprafața de 1 ha și 1611 m.p., și că a fost pusă în posesie în anul 1991, conform adeverinței din 13 august 1991,
fără a reuși însă să obțină și titlu de proprietate aferent.
Precizează că a deținut
acest teren până în anul 2001, când a fost ocupat de pârâta SC C.T. SA în baza
certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru suprafața de 40731,32 m.p. pe care îl consideră ilegal atât timp cât îi încalcă dreptul de proprietate
reconstituit anterior eliberării lui.
Pârâtul M.A.P.D.R., prin
întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, obiectul
acțiunii constând în anularea unui act administrativ, de competența Curții de
apel.
De asemenea, pârâta SC C.T.
SA prin întâmpinare invocă 3 excepții dirimante, și anume: excepția nulității
cererii de chemare în judecată, întrucât nu cuprinde obiectul cererii, valoarea
lui, conform art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât este promovată doar de unul din cei 11 coindivizari
cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin adeverință; excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut
dovada dreptului de proprietate încălcat, cu un titlu de proprietate valabil
emis de comisia de fond funciar competentă.
Prin precizările la acțiune
de la dosar fond, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de
reclamanți a coindivizorilor menționați în titlul de proprietate, respectiv:
L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., L.C., I.O. și A.E.
Prin sentința civilă nr.
7481 din 3 octombrie 2005, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetentă
materială și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de
soluționare a cauzei conform art. 3 pct. 1, art. 158 pct. 1 și art. 159 pct. 1
și 2 C. proc. civ.
Învestită cu soluționarea
cauzei Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006, a admis excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii și respectiv a lipsei calității
procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea formulată de
reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. și
L.C.
Din considerentele hotărârii
reiese că instanța de fond a pus, din oficiu, în discuția părților, excepția
privind tardivitatea formulării acțiunii, a respectivei proceduri prealabile
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei O.S.
În ce privește excepția
inadmisibilității, acțiunea se vădește a fi inadmisibilă pentru nerespectarea
dispozițiilor art. 7 alin. (3) a contenciosului administrativ. Ori, prin însăși
acțiunea introductivă la instanță, reclamanta recunoaște că a fost deposedată
de suprafața în litigiu de societatea pârâtă în mai 2001, aducându-i-se la
cunoștință existența actului administrativ contestat în prezenta cauză, pe care
însă a înțeles să-l atace abia în februarie 2005 fără a parcurge și procedura
prealabilă, obligatorie atât sub imperiul Legii nr. 29/1990, cât și a actualei
legi a contenciosului administrativ.
În ce privește excepția
tardivității acțiunii, instanța a arătat că acțiunea reclamantei a fost
formulată și cu depășirea termenului de 6 luni, sau cel mult un an de la data
emiterii actului, conform art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen prevăzut sub
sancțiunea decăderii.
Reclamanta nu și-a dovedit
nici calitatea procesuală activă respectiv dreptul subiectiv vătămat prin
emiterea certificatului de proprietate în litigiu, din moment ce acesta
figurează ca și coindivizară pentru suprafața de teren moștenită de la autorul
său.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, au declarat recurs reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P.,
C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. și L.C., invocând în drept prevederile art.
304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
Recurenții critică hotărârea
atacată pentru soluționarea greșită a excepțiilor inadmisibilității acțiunii
prin admiterea excepției tardivității formulării cererii, a lipsei calității
procesual active.
Susțin recurenții că au luat
cunoștință de existența certificatului în decembrie 2005, când s-au interesat
de soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru soluționarea
excepției lipsei calității procesual active erau necesare a fi administrate
probe, astfel că se impunea unirea cu fondul.
Se invocă necompetența
materială a Curții de Apel Iași întrucât actul atacat este de natură civilă și
nu administrativă.
Prin întâmpinare, intimata
SC C.T. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei
instanțe care a rezolvat corect excepția de tardivitate a acțiunii în
contencios administrativ, lipsei calității procesual active a reclamanților.
Cu privire la motivul de
recurs privind necompetența materială a Curții de Apel Iași se solicită
respingerea întrucât reclamanții nu au atacat hotărârea de declinare a cauzei
de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași.
Recursul este nefondat și a
fost respins pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare a
dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de
autoritate, iar acțiunea în anularea acestuia este de competența instanței de
contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Cererea având ca obiect
anularea certificatului de proprietate a fost înregistrată la Judecătoria Iași, care prin sentința civilă nr. 7481 din 3 octombrie 2005 a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de apel, conform art. 3 pct. 1 cu
referire la art. 158 C. proc. civ.
Recurenții nu au atacat
hotărârea de declinare, care sub acest aspect este irevocabilă.
Mai mult, în mod corect
Curtea de apel s-a considerat competentă material să soluționeze cauza ce
vizează un act administrativ de autoritate, în sensul dispozițiilor art. 2 lit.
c) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, iar prin încheierea
din 13 februarie 2006 a respins excepția necompetenței materiale.
Critica ce vizează excepția
lipsei calității procesual active este de asemeni, nefondată.
În mod corect prima instanță
a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul subiectiv pretins vătămat prin
actul administrativ unilateral emis în favoarea pârâtei.
Recurenții pretind că
excepția trebuia unită cu fondul pentru administrarea de probe.
Se constată că la fondul
cauzei și nici în recurs, nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra
terenurilor pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de
proprietate pentru SC C.T. SA.
Reclamanții, în calitate de
moștenitori ai autorilor, conform titlului de proprietate emis în baza Legii
nr. 18/1991 a fondului funciar, aveau posibilitatea atacării acestui titlu dacă
apreciau că nu s-a respectat amplasamentul inițial, când puteau invoca
prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Legea
nr. 217/2005, respectiv nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Cu privire la motivul de
recurs privind excepția tardivității acțiunii, se constată ca fiind în prezența
unui act administrativ a cărui anulare se solicită, este tardivă acțiunea
introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) cu referire la alin.
(5) din Legea nr. 554/2004.
În condițiile în care
acțiunea nu a fost promovată înăuntrul termenului legal, adică „nu mai târziu
de un an de la data emiterii actului”, în mod corect a fost soluționată această
excepție.
Constatând că acțiunea în
anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2444 emis în
18 decembrie 2000, a fost formulată la data de 28 martie 2005, acțiune în care
au precizat că au deținut terenul până în anul 2001 când a fost ocupat de SC C.T.
SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, termenul de
decădere prevăzut de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 este depășit,
astfel că soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași este cea corectă.
Criticile de nelegalitate
conform art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., sunt nefondate, astfel că în baza
prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E.
și L.C., împotriva sentinței nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 martie 2007.