ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 mai 2007, reclamanții C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., au chemat în judecată SC C. SA Iași și M.I.C.

solicitând modificarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din

15 martie 1993, în sensul excluderii suprafeței de 643 mp teren din totalul de

21.517,79 mp.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că această suprafață a fost greșit inclusă în actul

contestat, ei fiind moștenitorii proprietarului de drept.

Prin sentința civilă nr. 91

din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, învestită cu soluționarea acestei cauze, prin declinare de la Tribunalul Iași, a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că reclamanții nu au efectuat

procedura administrativă impusă de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., susținând în

esență că obiectul cererii lor a vizat în fapt, constatarea nulității absolute

parțiale a certificatului de atestare emis în favoarea SC C. SA Iași.

Au mai susținut recurenții

că au îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în acest sens fiind

făcută dovada cu plângerea adresată M.I.C. la 17 aprilie 2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră

vătămată, într-un drept al său printr-un interes legitim printr-un act

administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la comunicarea

actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol: „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și

persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un

act administrativ individual adresat altui subiect de drept, din momentul în

care a luat cunoștință pe orice cale, de existența lui, în limitele termenului

de 6 luni prevăzut de alin. (1)”.

În speță, reclamanții, terți

în raport cu actul administrativ a cărui anulare o solicită, au luat în mod

incontestabil cunoștință de existența acestuia încă din februarie 1997, în

litigiul pe care Cărare Vasile l-a avut cu SC C. SA Iași, având ca obiect, obligarea

acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 634 mp teren

(Dosar 16936/1996 al Judecătoriei Iași).

Chiar și în situația în care

s-ar aprecia că la această dată numai C.V. ar fi luat cunoștință de existența

certificatului de atestare contestat, deși, date fiind relațiile de rudenie cu

ceilalți reclamanți – toți moștenitori legali (fii și fiice) ai proprietarului

defunct, este greu de presupus că aceștia nu au cunoscut despre acest act,

înscrierea certificatului în registrul de carte funciară la 26 octombrie 2000 conform încheierii nr. 13844/2000, este incontestabil momentul în raport

de care trebuie calculat atât termenul de formulare a plângerii prealabile cât

și cel de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Astfel fiind și cum

reclamanții recurenți au adresat Ministerului Industriilor plângerea prealabilă

la 24 aprilie 2007 – în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

ea nu poate fi apreciată decât ca fiind prescrisă.

Plecând de la același moment

al luării la cunoștință, nici sesizarea instanței de contencios administrativ

cu acțiune în anularea actului nu s-a conformat termenului prevăzut de art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – fiind tardivă.

Susținerea recurenților în

sensul că obiectul cererii lor a vizat în fapt constatarea nulității absolute a

certificatului de atestare nu înlătură această consecință, întrucât în materia

dreptului administrativ, nu operează distincția între nulitatea absolută sau

relativă a actului administrativ.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., împotriva sentinței nr. 91/ CA din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.