ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 24 mai 2007, reclamanții C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., au chemat în judecată SC C. SA Iași și M.I.C. solicitând modificarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 martie 1993, în sensul excluderii suprafeței de 643 mp teren din totalul de 21.517,79 mp. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că această suprafață a fost greșit inclusă în actul contestat, ei fiind moștenitorii proprietarului de drept. Prin sentința civilă nr. 91 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea acestei cauze, prin declinare de la Tribunalul Iași, a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că reclamanții nu au efectuat procedura administrativă impusă de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., susținând în esență că obiectul cererii lor a vizat în fapt, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare emis în favoarea SC C. SA Iași. Au mai susținut recurenții că au îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în acest sens fiind făcută dovada cu plângerea adresată M.I.C. la 17 aprilie 2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată, într-un drept al său printr-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol: „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale, de existența lui, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (1)”. În speță, reclamanții, terți în raport cu actul administrativ a cărui anulare o solicită, au luat în mod incontestabil cunoștință de existența acestuia încă din februarie 1997, în litigiul pe care Cărare Vasile l-a avut cu SC C. SA Iași, având ca obiect, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 634 mp teren (Dosar 16936/1996 al Judecătoriei Iași).

Chiar și în situația în care s-ar aprecia că la această dată numai C.V. ar fi luat cunoștință de existența certificatului de atestare contestat, deși, date fiind relațiile de rudenie cu ceilalți reclamanți – toți moștenitori legali (fii și fiice) ai proprietarului defunct, este greu de presupus că aceștia nu au cunoscut despre acest act, înscrierea certificatului în registrul de carte funciară la 26 octombrie 2000 conform încheierii nr. 13844/2000, este incontestabil momentul în raport de care trebuie calculat atât termenul de formulare a plângerii prealabile cât și cel de sesizare a instanței de contencios administrativ. Astfel fiind și cum reclamanții recurenți au adresat Ministerului Industriilor plângerea prealabilă la 24 aprilie 2007 – în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ea nu poate fi apreciată decât ca fiind prescrisă.

Plecând de la același moment al luării la cunoștință, nici sesizarea instanței de contencios administrativ cu acțiune în anularea actului nu s-a conformat termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – fiind tardivă. Susținerea recurenților în sensul că obiectul cererii lor a vizat în fapt constatarea nulității absolute a certificatului de atestare nu înlătură această consecință, întrucât în materia dreptului administrativ, nu operează distincția între nulitatea absolută sau relativă a actului administrativ. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V., C.M., E.C.E., G.A. și B.E., împotriva sentinței nr. 91/ CA din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.