ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 341/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 114/CA pronunțată la 27 septembrie 2000, Curtea de Apel Iași a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SNP P. SA București, sucursala P.E.C.O. Iași, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 9/1999 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 9 din 28 ianuarie 1999 a Curții de Apel Iași, care era supusă recursului la Curtea Supremă de Justiție, iar pentru a se solicita revizuirea în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două hotărâri considerate a fi potrivnice trebuie să fie definitive.

Or, Decizia civilă nr. 331/1999 a Tribunalului Iași este rămasă definitivă și irevocabilă, iar sentința civilă nr. 9/1999 a Curții de Apel Iași era supusă recursului, nefiind definitivă și irevocabilă. Se mai reține că partea ar avea deschisă calea revizuirii împotriva Deciziei civile nr. 1127 din 28 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins recursul împotriva hotărârii a cărei revizuire se solicită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal revizuenta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată în temeiul art. 244 C. proc. civ., pentru care a rămas în pronunțare și că nu a judecat fondul cererii de revizuire.

Recurenta susține că soluția primei instanțe este greșită întrucât pornește de la premisa că la data promovării cererii de revizuire Decizia civilă nr. 9/1999 nu era definitivă. În realitate, arată revizuenta hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat era rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 1127 din 28 martie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Referitor la aprecierea instanței că revizuenta avea deschisă calea revizuirii împotriva Deciziei civile nr. 1127/2000, se susține că această decizie nu poate face obiectul unei cereri de revizuire pentru că este dată de Curtea Supremă de Justiție, în activitatea de supraveghere și control fără a casa hotărârea instanței de fond, deci fără a judeca fondul cauzei.

Prin întâmpinarea formulată intimații S.G., S.C. și S.T. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În recurs, cauza a fost suspendată prin Încheierea din 23 iunie 2004 în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. 3521/2004 al Tribunalului Iași, respectiv până la soluționarea cererii de restituire formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea părților. Prin sentința civilă nr. 397/2008, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus admiterea în parte a contestației formulată de reclamanții S.T., S.C. și S.G., anularea Deciziei nr. 294 din 4 iulie 2005 emisă de SC P. SA și a fost obligată intimata să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Iași, compus din teren în suprafață de 154 mp și construcție în suprafață de 21,67 mp.

Prin cererea depusă la data de 21 ianuarie 2009, revizuenta SC P. SA (zona P.E.C.O. Iași) a depus copia titlului executoriu, arătând că în raport de situația rezolvării irevocabile a cererii de restituire, inclusiv pentru terenul în suprafața de 154 mp, pentru care s-a dispus anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, solicită să se ia act că recursul a rămas fără obiect. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate a întâmpinării și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente. Recurenta-revizuentă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect revizuirea în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. a sentinței civile nr. 9 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 883/1998 la data de 28 ianuarie1999 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1127 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la data de 28 martie 2000. Prin sentința civilă nr. 9/1999 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului s-a dispus de Curtea de Apel Iași anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M-03 nr. 1347 din 8 septembrie 1994 pentru suprafața de 154 mp situată în Iași str. Săulescu prin admiterea cererii formulate de reclamanții S.G., S.T. și S.C. Revizuenta a susținut că există contrarietate de hotărâri raportat la Decizia civilă nr. 331 din 1 februarie 1999 pronunțată de Tribunalul Iași rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 847 din 31 mai 1999 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins cererea reclamanților S.G., S.T.

și S.C. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Iași str. Săulescu, prin anularea Hotărârii nr. 30/1997 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea Legii nr. 112/1995. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede că „se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în situația în care există hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în dosar diferite, în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză.

Critica ce vizează nelegalitatea hotărârii în privința faptului că a doua hotărâre a cărei revizuire s-a solicitat, era irevocabilă, este într-adevăr justificată, însă instanța de recurs constată că în cauză nu există contrarietate de hotărâri în sensul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât deși sunt aceleași părți, obiectul cauzei diferă, astfel cum rezultă din cele expuse anterior. Sub acest aspect cererea de revizuire era inadmisibilă și în mod corect a fost respinsă de instanța de fond. Cu privire la cererea de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare se constată că recurenta nu a mai insistat în judecarea acesteia, solicitând că se ia act că recursul a rămas fără obiect.

Instanța de fond prin hotărârea recurată s-a pronunțat asupra admisibilității cererii de revizuire și implicit asupra cererii de suspendare formulată de revizuentă în temeiul art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ. De altfel, astfel cum s-a menționat, cauza a fost suspendată în recurs pentru același temei și litigiul de care a susținut recurenta că depinde soluționarea prezentului recurs, a fost soluționat irevocabil. Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. pentru partea căzută în pretenții ce va fi obligată către intimați la plata a 455 lei cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză conform notei depuse la dosar.

În privința cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, solicitată de intimați, se constată că există un alt titlu executoriu, sentința civilă nr. 9/1999, ce putea fi pus în executare sau solicitate pentru executare pe cale separată în termenul legal, neputând fi acordate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SNP P. S.A., sucursala P.E.C.O. Iași împotriva sentinței nr. 114/CA din 27 septembrie 2000 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți S.G., S.T. și S.C. a sumei de 455 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.