ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie

2007 la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Bârlad,

Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței

(fost Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor) anularea Certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 30

martie 2001 de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra

terenului care constituie obiectul certificatului de atestate a dreptului de

proprietate a cărui anulare a solicitat-o.

A precizat că a luat la

cunoștință de existența Certificatului la data de 7 iunie 2006, când SC A. SA

Bârlad a depus actul administrativ menționat la Dosarul nr. 1490/2006 aflat pe

rolul Curții de Apel Iași.

Prin întâmpinare, Ministerul

Transporturilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât

reclamantul nu a respectat termenul pentru introducerea plângerii prealabile

prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. A menționat că reclamantul a

formulat plângere prealabilă și a înregistrat-o la Ministerul Transporturilor

la data de 18 mai 2007, deși luase la cunoștință de existența

c

ertificatului de atestare a dreptului

de proprietate la data de 7 iunie 2006.

Prin sentința civilă nr. 64/CA

din 31 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a hotărât, în complet de divergență, admiterea excepției tardivității

formulării plângerii prealabile și pe cale de consecință a respins acțiunea

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că reclamantul a

luat la cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor din 30 martie 2001 la data de 25 aprilie 2002,

când i-a fost comunicată Decizia nr. 5 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Iași în Dosarul nr. 2387/2001.

A mai reținut că reclamantul

a formulat plângere prealabilă la începutul anului 2007, depășind termenul de 6

luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 înlăuntrul căruia se putea

formula, legal, această plângere, astfel că soluția care s-a impus în cauză a

fost respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției tardivității

plângerii prealabile.

Împotriva sentinței civile nr.

64/CA din 31 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului,

reclamantul a prezentat demersurile pe care le-a întreprins pe lângă

instituțiile administrației locale și centrale precum și acțiunile formulate în

fața instanțelor de judecată pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate

pretins.

A mai arătat că în fața

instanței de fond a recunoscut că nu a știut că înainte de a promova acțiunea

în instanță, trebuia să formuleze plângere prealabilă către organul emitent al

certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare a

solicitat-o.

Examinând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate de reclamant,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere considerentele

ce se vor arătat în cele ce succed.

Potrivit art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Totodată, în temeiul alin. (7)

din același articol plângerea prealabilă în cazul actelor administrative

unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste; termenul

prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului,

acesta fiind termen de prescripție.

În cauză, Înalta Curte

constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul R.G.I. a

luat la cunoștință de existența

c

ertificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 30 martie 201, la

data de 25 aprilie 2002, când i-a fost comunicată Decizia nr. 5 din 5 martie

2002 a Curții de Apel Iași.

Cum reclamantul a formulat

plângere prealabilă împotriva actului administrativ menționat la data de 16

ianuarie 2007, adică după scurgerea termenului de 6 luni prevăzut de textul de

lege menționat, aceasta are caracter tardiv.

Pe cale de consecință,

soluția primei instanțe prin care s-a respins acțiunea ca urmare a admiterii

tardivității plângerii prealabile este legală și temeinică.

În raport cu aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul R.I. împotriva sentinței civile nr. 64/ CA din 31 martie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.