ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și soluția primei instanțe. Prin sentința nr. 3074 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea prin care reclamantul A.R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și SC I. SA Ghimbav, solicita constatarea nulității absolute a certificatului de atestarea a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MOE nr. 1835/1995 eliberat de autoritatea pârâtă. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 30 mai 2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a răspuns reclamantei, prin adresa nr. 156337, la reclamația administrativă înregistrată sub nr. 233382 din 21 mai 2007, cu privire la solicitarea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului M03 -185/1995 eliberat SC I. SA Brașov, în sensul că după eliberarea și transcrierea în condițiile legii a actului reprezentând certificat atestare drept de proprietate, acesta nu mai poate fi revocat de emitent. În raport de data introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, respectiv 15 iunie 2007, instanța de fond a apreciat că reclamantul a formulat acțiunea în justiție conform Legii nr. 554/2004, după parcurgerea procedurii administrative prealabile.

Cu privire la excepția tardivității acțiunii, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, iar potrivit alin. (2) din aceeași lege, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință. În speță, arată instanța de fond, reclamantul susține că a luat cunoștință de actul contestat la data de 11 mai 2007, dar din actele dosarului rezultă că a luat cunoștință de existența actului în anul 1999, când a solicitat, de asemenea, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 1836 din 10 aprilie 1995, iar acțiunea a format obiectul dosarului nr. 5286/1999 al Judecătoriei Brașov.

Reține instanța de fond că, chiar dacă reclamantul s-a adresat cu o plângere administrativă înregistrată la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sub nr. 156337 din 30 mai 2007, iar acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 15 iunie 2007 și, în raport de această împrejurare, susține că se încadrează în ipoteza art. 11 alin. (1) din aceeași lege, respectiv a acționat în termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, acțiunea este tardiv formulată, în sensul că acțiunea a fost formulat după trecerea unui an de la data când a luat la cunoștință de existența actului, cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Recursul formulat de reclamantul A.R. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de fond nu a ținut seama de apărările formulate, respectiv de cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 797 din 27 septembrie 2007, care a declarat neconstituționale prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului. Această prevedere declarată neconstituțională ar fi trebuit să fie luată în considerare de către instanța de fond în vederea respingerii excepției de tardivitate, iar reclamantului să i se recunoască posibilitatea introducerii plângerii prealabile în termen de un an.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1835/1995 a fost comunicat în data de 11 mai 2007, iar plângerea prealabilă a fost formulată la 21 mai 2007. Răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat la 30 mai 2007, termenul de 6 luni curgând de la această dată. 3. Apărările formulate de intimata-pârâtă SC I. SA Brașov. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, deoarece certificatul a fost comunicat recurentului în Dosarul nr. 5286/1999 al Judecătoriei Brașov. Recurentul-reclamant a renunțat la acea dată la acțiunea având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M1836 din 10 aprilie 1995. 4. Apărările formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Economiei.

Intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind respectate prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007 a Curții Constituționale nu este aplicabilă cauzei și din acest motiv, instanța de fond, în mod corect nu a ținut seama de cele dispuse de aceasta. Prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 se referă la termenul de formulare a plângerii prealabile, în timp ce sentința recurată s-a pronunțat cu privire la termenul de introducere a acțiunii în instanță, stabilit de art. 11 din același act normativ. 3. În situația reclamantei-recurente, de terț, în ceea ce privește actul administrativ atacat, termenul de introducere a acțiunii de anulare este cel prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv de la data luării la cunoștință a actului.

Această dată a fost stabilită de instanța de fond ca fiind anul 1999, când, recurenta a solicitat anularea certificatului seria M03 nr. 1836 din 10 aprilie 1995 în Dosarul nr. 5286/1999 al Judecătoriei Brașov. Recurenta a renunțat la judecarea acțiunii în acest dosar, iar demersurile au fost reluate în data de 11 mai 2007 când actul a fost comunicat de intimatul Ministerul Economiei, la cererea recurentului. 3. Data de 11 mai 2007 nu poate fi reținută, deoarece prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 permit calcularea termenului de introducere a acțiunii de la data luării la cunoștință a actului atacat, pe orice cale. S-a dovedit în prezenta cauză că recurenta avea cunoștință de existența certificatului, iar înscrisul a fost înmânat cu ocazia acțiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 5286/1999 al Judecătoriei Brașov, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

4. Rezultă că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.R. împotriva sentinței nr. 3074 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.