ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 86 din 30 aprilie 2008a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea formulată de SC A. Galda de Jos, societate în faliment reprezentată prin lichidatorul judiciar J.I.D., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția consolidarea proprietății, reforma structurilor de exploatare și conservarea solurilor („Direcția”). A fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform H.G. nr. 834/1991 și potrivit documentației depuse de reclamantă și înregistrată la pârât sub nr. 104 din 30 iulie 2007. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut: că reclamanta a depus la Direcție documentația pentru emiterea certificatului pentru terenul aferent locuințelor de serviciu din satul Teiuș, teren înscris în cartea funciară Teiuș la C.F.

275: nr. top 1999/3/1 – curte 2898 mp; nr. top 1999/2/1 – curte 2592 mp; nr. top 2002/2 – drum, precum și pentru terenul fără carte funciară de 700 mp; că documentația a fost înregistrată sub nr. 104 din 30 iulie 2007 la Direcție care, cu adresa nr. 2500689 din 30 noiembrie 2007, i-a comunicat trimiterea documentației spre avizare la Agenția Domeniilor Statului; că aceasta i-a solicitat reclamantei, la 5 noiembrie 2007, să-i comunice situația terenurilor cuprinse în documentație; că reclamanta a răspuns solicitării prin adresa nr. 111 din 15 ianuarie 2008, dar ulterior nu a primit de la Direcție certificatul de atestare solicitat și nici vreun refuz scris de eliberare a actului, motiv pentru care solicitanta a formulat acțiunea de față în contenciosul administrativ.

Ca urmare, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, iar în baza art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâtul minister la eliberarea certificatului. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față pârâtul M.A.D.R. , cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, în principal, recurentul arată, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit valoarea juridică a adresei Direcției nr. 2500689 din 30 noiembrie 2007, ca reprezentând o „soluționare favorabilă a cererii”, întrucât, în realitate, ea fusese emisă de Direcția Consolidare Proprietate care nu are atribuții legale, și nici mandat din partea organului de decizie, pentru soluționarea cererilor de emitere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.

În asemenea circumstanțe, consideră recurentul că instanța, în absența unui ordin al ministrului de aprobare sau respingere a cererii, nu se putea substitui autorității administrative, ci trebuia să respingă acțiunea ca inadmisibilă. În subsidiar, recurentul arată că acțiunea trebuia respinsă ca nefondată, întrucât imobilul asupra căruia reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate nu se afla în patrimoniul acesteia, astfel încât documentația depusă nu putea fi avizată. Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în parte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În speță, instanța nu și-a motivat în fapt și în drept sentința, nearătând care sunt dovezile (înscrisurile) din care ar rezulta, pe de o parte, că reclamanta și-a probat dreptul legitim, iar pe de altă parte, că autoritatea cu atribuții legale în materie ar fi refuzat explicit soluționarea cererii, refuzul său fiind exprimat cu exces de putere și cu efectul vătămării dreptului solicitantului. Or, din înscrisurile cauzei, rezultă că la data introducerii acțiunii, 6 februarie 2008, procedura administrativă de avizare a documentației era în curs de desfășurare, neexistând un aviz final asupra temeiniciei cererii de emitere a certificatului.

Această situație de fapt justifica admiterea acțiunii numai în sensul de a obliga ministerul să soluționeze cererea de emitere a actului, iar nu de a-l obliga să emită actul, căci nu existau în cauză dovezi suficiente privind dreptul solicitantei de a primi certificatul de atestare a dreptului de proprietate și limitele în care acesta putea fi emis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 86/F/CA/2008 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul să soluționeze cererea reclamantei SC A. SA Galda de Jos, județul Alba, formulată prin lichidatorul judiciar J.I.D., înregistrată sub nr. 104 din 30 iulie 2007. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.