ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul SC A. SA Galda de Jos, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar J.I.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Consolidarea Proprietății, Reforma Structurilor de Exploatare și Conservarea Solurilor, obligarea pârâtului să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra obiectivului Ferma zootehnică nr. 3 Teiuș, reprezentând teren în suprafață de 35.622 mp, înscris în C.F. nr. 4975 Teiuș, iar, în caz de refuz, obligarea pârâtului la plata de daune-cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere.

In motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit prevederilor legale documentația a fost înaintată la data de 19 aprilie 2007, ulterior fiind trimisă spre avizare diferitelor direcții de specialitate care și-au dat avizul Ca urmare documentația a fost înaintată conducerii ministerului pentru acordarea avizului final. A mai arătat reclamanta că, prin adresa nr. 98 din 29 octombrie 2007, s-a solicitat ministerului să emită avizul, iar prin adresa nr. 250689 din 30 noiembrie 2007 s-a comunicat că documentația este depusă pentru avizul final. S-a mai precizat că societatea reclamantă se află în lichidare judiciară, iar activele de pe terenul în discuție au fost înstrăinate, situație în care proprietarii nu își pot valorifica dreptul.

Prin sentința 67/F/CA/2008 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă în parte, instanța dispunând obligarea pârâtului să soluționeze cererea reclamantei înregistrată sub nr. 86 din 19 aprilie 2007 având ca obiect emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teius, aparținând SC A. SA Galda de Jos; a fost respinsă în rest acțiunea, obligând pârâtul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că există o întârziere din partea pârâtului în soluționarea cererii adresate, iar că reclamanta a făcut dovada interesului legitim privat, a încălcării dreptului de petiționare, respectiv a întârzierii din partea autorității pârâte.

Totodată, a apreciat prima instanță, răspunsul la cerere trebuia formulat de către autoritatea pârâtă într-un termen rezonabil, termen nesocotit însă față de data depunerii cererii, respectiv 9 aprilie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul susține că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât avizul dat de direcția de specialitate nu ține loc de certificat de atestare a dreptului de proprietate, în lipsa ordinului ministrului de eliberare a actului. Numai acesta din urmă poate fi supus cenzurii instanței de judecată, nu și avizele sau alte operațiuni anterioare.

Recurentul consideră că instanța nu se poate substitui organului administrativ și să examineze ea însăși cererea de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât cererea intimatei – reclamante este în fază finală de avizare. La rândul său, intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, expunând pe larg motivele pentru care apreciază că este legitimă solicitarea de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Indică faptul că a depus întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 834/1991 dar recurenta, fără nici o justificare, întârzie emiterea actului administrativ. Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din dispozitivul sentinței atacate cu recursul de față, expus integral în cele ce preced, rezultă că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să soluționeze cererea înregistrată sub nr. 86 din 19 aprilie 2007, având ca obiect emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teiuș aparținând SC A. SA Galda de Jos. Prin urmare, recurentul nu a fost obligat să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ci doar să soluționeze cererea intimatei-reclamante cu care a fost învestit de mai bine de un an.

Se constată astfel că toate criticile recurentului exced soluției pronunțate, fiindcă pornesc de la premisa greșită că instanța l-a obligat să emită actul administrativ solicitat. Examinând cauza sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică. Într-adevăr, H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, nu prevede un termen în interiorul căruia autoritatea competentă să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să deruleze întreaga procedură. Instanța de fond a apreciat cu temei că termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi incident în cauză din pricina complexității procedurii.

Aceasta nu înseamnă însă că recurentul poate amâna sine die soluționarea cererii intimatului, ci, dimpotrivă este obligat să o soluționeze într-un termen rezonabil. Acest termen în pricina de față, urmează a se determina în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Soluția pronunțată este în acord cu jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit constant că împrejurarea neprevederii unui termen în legislația specială nu poate încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea cererilor, și reflectă respectarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ce consacră dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil al unei cauze, oricare ar fi natura acesteia, drept statuat ca garanție a unui proces echitabil.

Acest principiu este aplicabil nu numai în procedura judiciară, contencioasă, ci și în procedura administrativă, întrucât durata procedurii în ansamblul său include și această etapă prealabilă și obligatorie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 67/F/CA/2008 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.