ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul SC A. SA Galda de Jos, societate în faliment

reprezentată prin lichidator judiciar J.I.D., a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Consolidarea

Proprietății, Reforma Structurilor de Exploatare și Conservarea Solurilor,

obligarea pârâtului să elibereze certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra obiectivului Ferma zootehnică nr. 3 Teiuș, reprezentând

teren în suprafață de 35.622 mp, înscris în C.F. nr. 4975 Teiuș, iar, în caz de

refuz, obligarea pârâtului la plata de daune-cominatorii de 1.000 lei/zi de

întârziere.

In motivarea acțiunii s-a arătat că

potrivit prevederilor legale documentația a fost înaintată la data de 19

aprilie 2007, ulterior fiind trimisă spre avizare diferitelor direcții de

specialitate care și-au dat avizul

Ca

urmare documentația a fost înaintată conducerii ministerului pentru acordarea avizului

final.

A mai arătat reclamanta că, prin adresa nr. 98 din 29 octombrie 2007,

s-a solicitat ministerului să emită avizul, iar prin adresa nr. 250689 din 30

noiembrie 2007 s-a comunicat că documentația este depusă pentru avizul final.

S-a mai precizat că societatea

reclamantă se află în lichidare judiciară, iar activele de pe terenul în

discuție au fost înstrăinate, situație în care proprietarii nu își pot

valorifica dreptul.

Prin sentința 67/F/CA/2008 din 7

aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, acțiunea formulată a fost admisă în parte, instanța dispunând obligarea

pârâtului să soluționeze cererea reclamantei înregistrată sub nr. 86 din 19

aprilie 2007 având ca obiect emiterea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului aferent obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teius,

aparținând SC A. SA Galda de Jos; a fost respinsă în rest acțiunea, obligând

pârâtul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a constatat că există o întârziere din

partea pârâtului în soluționarea cererii adresate, iar că reclamanta a făcut

dovada interesului legitim privat, a încălcării dreptului de petiționare, respectiv

a întârzierii din partea autorității pârâte.

Totodată, a apreciat prima instanță,

răspunsul la cerere trebuia formulat de către autoritatea pârâtă într-un termen

rezonabil, termen nesocotit însă față de data depunerii cererii, respectiv 9

aprilie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, precum și dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că acțiunea

reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât avizul dat de direcția

de specialitate nu ține loc de certificat de atestare a dreptului de

proprietate, în lipsa ordinului ministrului de eliberare a actului. Numai

acesta din urmă poate fi supus cenzurii instanței de judecată, nu și avizele

sau alte operațiuni anterioare.

Recurentul consideră că instanța nu

se poate substitui organului administrativ și să examineze ea însăși cererea de

eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cu atât mai

mult cu cât cererea intimatei – reclamante este în fază finală de avizare.

La rândul său, intimata, prin întâmpinarea

formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, expunând pe larg

motivele pentru care apreciază că este legitimă solicitarea de eliberare a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Indică faptul că a depus

întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 834/1991 dar recurenta, fără nici o

justificare, întârzie emiterea actului administrativ.

Examinând sentința prin prisma

criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Din dispozitivul sentinței atacate

cu recursul de față, expus integral în cele ce preced, rezultă că recurentul-pârât

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să soluționeze

cererea înregistrată sub nr. 86 din 19 aprilie 2007, având ca obiect emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent

obiectivului Ferma Zootehnică nr. 3 Teiuș aparținând SC A. SA Galda de Jos.

Prin urmare, recurentul nu a fost

obligat să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ci doar

să soluționeze cererea intimatei-reclamante cu care a fost învestit de mai bine

de un an.

Se constată astfel că toate criticile

recurentului exced soluției pronunțate, fiindcă pornesc de la premisa greșită

că instanța l-a obligat să emită actul administrativ solicitat.

Examinând cauza sub toate aspectele, în

baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința

atacată este legală și temeinică.

Într-adevăr, H.G. nr. 834/1991 privind

stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu

capital de stat, nu prevede un termen în interiorul căruia autoritatea

competentă să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie

să deruleze întreaga procedură.

Instanța de fond a apreciat cu temei

că termenul general de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi incident în cauză

din pricina complexității procedurii. Aceasta nu înseamnă însă că recurentul

poate amâna sine die soluționarea cererii intimatului, ci, dimpotrivă este

obligat să o soluționeze într-un termen rezonabil. Acest termen în pricina de

față, urmează a se determina în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Soluția pronunțată este în acord cu

jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit constant că împrejurarea

neprevederii unui termen în legislația specială nu poate încuraja autoritatea

publică să tergiverseze soluționarea cererilor, și reflectă respectarea

prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, ce consacră dreptul la soluționarea într-un termen

rezonabil al unei cauze, oricare ar fi natura acesteia, drept statuat ca

garanție a unui proces echitabil. Acest principiu este aplicabil nu numai în

procedura judiciară, contencioasă, ci și în procedura administrativă, întrucât

durata procedurii în ansamblul său include și această etapă prealabilă și

obligatorie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 67/F/CA/2008 din 7

aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2008.