ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4491/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6

februarie 2008 reclamanta

SC A. SA

Galda de

j

os

a

lba-

i

ulia,

a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția

consolidarea proprietății, reforma structurilor de exploatație și conservarea

solurilor, solicitând obligarea pârâtului la eliberarea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5671 mp,

iar în caz de refuz, obligarea instituției la plata de daune cominatorii de

1000 lei pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că din 25 ianuarie 2007 a solicitat pârâtului eliberarea certificatului de

atestare, în baza documentației tehnice întocmite conform prevederilor H.G. nr.

834/1991 pentru obiectivul „Ferma vegetală nr. 6” Timiș, actul administrativ

nefiind întocmit, deși a fost avizat de direcțiile de specialitate.

Prin sentința nr. 70 din 9 aprilie 2008,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea și a dispus obligarea pârâtului la eliberarea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate, conform prevederilor H.G. nr. 834/1991,

potrivit documentației depuse și înregistrate sub nr. 503 din 24 ianuarie 2007.

Instanța a dispus și obligarea pârâtului

la 500 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata

daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, deși a trecut o lungă perioadă de timp de la avizarea

documentației de către direcția de specialitate, pârâtul nu a procedat la

eliberarea certificatului solicitat, fiind întrunite astfel cerințele art. 1 și

art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat faptul că, în

cauză, nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de a emite certificatul de

atestare a dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, împrejurarea invocată

de instanță, privind avizul direcției de specialitate din minister nu poate

constitui temei al admiterii acțiunii, cât timp acea structură nu are atribuții

legale sau mandat din partea organului de decizie asupra cererii de emitere a

actului solicitat.

Pârâtul a mai arătat și faptul că

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate are loc potrivit

unei proceduri complexe, presupunând analizarea documentației și avizarea ei de

mai multe direcții, precum și de conducerea ministerului.

În speță, doar direcția de specialitate

din cadrul ministerului, Direcția consolidarea proprietății, reforma

structurilor de exploatație și conservarea solurilor, și-a dat avizul privind

conformitatea documentației din punct de vedere tehnic, certificatul solicitat

fiind în circuitul de avizare.

Examinând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991

terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la

data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului

său de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin

hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc

atribuțiile ministerului de resort.

În conformitate cu prevederile art. 6 din

actul normativ susmenționat, terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează

la valoarea de piață, pe baza rapoartelor de evaluare, întocmite de evaluatori

autorizați, acte ce se anexează documentației.

Valoarea terenurilor evaluate,

actualizată, se include în patrimoniul societăților comerciale, iar capitalul

social al acestora se majorează conform Legii nr. 31/1990.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă

că documentația depusă de reclamantă în vederea eliberării certificatului de

atestare a fost înregistrată la Ministerul Agriculturii, Direcția generală de

management forestier, funciar și cinegetic, prin direcția de specialitate, cea

de consolidare a proprietății, reforma structurilor de exploatație și

conservare a solurilor. Aceasta din urmă a avizat documentația la 17 februarie

2007, apoi, Direcția juridică și-a dat avizul pentru conformitate la data de 21

martie 2007.

Însă, astfel cum atestă înscrisul aflat

la fila 21 a dosarului de fond, anexat notei M07, reprezentanții Direcției

generale management forestier, funciar și cinegetic nu au fost de acord cu

avizarea, menționând la 17 iulie 2007 că terenurile asupra cărora s-a solicitat

atestarea dreptului de proprietate au fost subevaluate.

Ulterior, documentația a fost transmisă

în circuitul de avizare în cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

fără a se proceda la finalizare până la introducerea acțiunii.

În aceste împrejurări, nu se poate reține

refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua operațiunile necesare elaborării

certificatului de atestare, în sensul art. 8 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, soluția instanței de fond,

în sensul obligării autorității pârâte de a emite actul administrativ solicitat,

apare ca fără suport legal, fiind necesară suplimentarea probelor.

În acest sens, instanța de trimitere va

face demersuri pentru a afla dacă punctul de vedere al direcției de

specialitate din cadrul ministerului a fost sau nu însușit de organul de

decizie precum și stadiul avizării documentației, pentru a se putea pronunța în

cunoștință de cauză asupra cererii formulate de reclamantă.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea,

admițând recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 70/F/CA din 9

aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.