ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2180/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie

2007 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, reclamantele O.I.A. și O.S.F. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Economiei și Comerțului, SC E.D. Muntenia Nord SA - Ploiești și SC E. SA - București,

solicitând instanței să dispună anularea certificatelor de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. R și seria M03 nr. T.

În motivarea acțiunii,

reclamantele susțin că cele două certificate au fost emise în mod nelegal, întrucât

cu privire la suprafețele de teren ce fac obiectul celor două acte administrative,

a fost formulată notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii

acestora autorului lor O.I. și ulterior, notificare în temeiul art. 26 din Legea

nr. 247/2005, în privința căreia au fost emise decizii de respingere de către cele

două societăți chemate în judecată. Mai arată reclamantele că pe rolul Tribunalului

Prahova se află Dosarul nr. 6262/2006 având ca obiect contestațiile formulate împotriva

deciziei de respingere nr. 509/2006 emisă de SC E.D. Muntenia Nord SA - Ploiești

și a deciziei de respingere nr. 335/2006 emisă de SC E. SA - București.

Astfel, reclamantele susțin

că cele două certificate au fost emise cu nerespectarea prevederilor art. 1-3 din

H.G. nr. 834/1991, întrucât, pe de o parte, nu există nicio dovadă din care să rezulte

că terenurile au intrat în mod legal în administrarea și în patrimoniul celor două

societăți comerciale, iar, pe de altă parte, aceste suprafețe de teren nu le sunt

necesare societăților în vederea desfășurării activităților specifice.

Pârâtul Ministerul Economiei

și Finanțelor (în calitate de succesor al Ministerului Economiei și Comerțului,

în raport cu obiectul cauzei), prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității

acțiunii și excepția tardivității plângerii prealabile, în raport cu dispozițiile

art. 7 și art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta SC E. SA București,

prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a societății,

iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta SC E.D. Muntenia

Nord SA - Ploiești, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 834/1991, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 143 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția tardivității

plângerii prealabile, reținând că, această sancțiune este prevăzută de lege pentru

nerespectarea termenelor de decădere. Or, în raport cu prevederilor art. 7

alin. (7) din Legea nr. 554/2004, pentru nerespectarea termenului de prescripție

de 6 luni în care poate fi formulată plângerea prealabilă, sancțiunea constă în

respingerea acțiunii ca prescrisă, iar nu ca tardivă;

- a respins excepția inadmisibilității

acțiunii, reținând că deși Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 834/1991 nu prevăd posibilitatea

anulării în instanță a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, acțiunea este admisibilă potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004;

- a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC E. SA - București, reținând că nu s-a făcut dovada

faptului că dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu a fost înscris

în totalitate, cu titlu de atestare a dreptului, în cartea funciară pe numele SC

E.D. Muntenia Nord SA - Ploiești;

- a respins, ca tardivă,

acțiunea reclamantelor, reținând că nu a fost respectat termenul de decădere de

1 an de la data emiterii actelor, prevăzut de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât

certificatele contestate au fost emise la data de 4 august 2005, respectiv la data

de 11 octombrie 2005, iar acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 27 aprilie

2007.

Împotriva sentinței civile

nr. 143 din 28 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele

O.I.A. și O.S.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au învederat recurentele, prin motivele de recurs,

că în mod eronat acțiunea introductivă de instanță a fost respinsă pe temeiul excepției

de tardivitate, în condițiile în care s-a probat că reclamantele au luat la cunoștință

de existența celor două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor contestate, în cursul anului 2006, la momentul depunerii acestora în

Dosarul nr. 6262/2006 ce are ca obiect contestație împotriva deciziilor de respingere

a notificărilor prin care s-a solicitat restituirea în proprietate a terenurilor

menționate în aceste acte.

Au apreciat reclamantele

recurente că în această situație erau aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 1

lit. a) din Legea contenciosului administrativ, astfel că acțiunea în anulare putea

fi introdusă în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă

adresată organului emitent.

Recursul este fondat.

Instanța de fond a admis

excepția tardivității acțiunii, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor,

și a respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03

nr. R și seria M03 nr. T, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în redactarea avută de acest text legal

la data înregistrării acțiunii, reținându-se că reclamantele au introdus acțiunea

la 27 aprilie 2007, după expirarea termenului de un an de la data emiterii celor

două certificate de atestare a dreptului de proprietate, respectiv 4 august 2005

și 11 octombrie 2005.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

în forma în vigoare la data formulării acțiunii în contencios administrativ, pentru

motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea de anulare

poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) (6 luni de la: data primirii

răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat

nejustificat, de soluționare a cererii; data expirării termenului legal de soluționare

a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2); data încheierii procesului-verbal

de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative), dar

nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Dar, prin Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

intrată în vigoare la 2 august 2007, anterior soluționării pricinii, alin. (2) al

art. 11 din Legea contenciosului administrativ a primit o altă configurare, prevăzându-se

că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea

poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) (6 luni de la: data comunicării

răspunsului la plângerea prealabilă; data comunicării refuzului nejustificat de

soluționare a cererii; data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,

respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; data expirării

termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului

administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile; data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii,

în cazul contractelor administrative), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării

actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii

procesului-verbal de conciliere, după caz.

Potrivit prescripțiilor

art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispozițiile referitoare la garanțiile

procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică

și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii modificatoare

- Legea nr. 262/2007.

Pe de altă parte, în același

context, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, potrivit cu care prevederile legii contenciosului administrativ se

completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile

cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte,

și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte,

sunt aplicabile cauzei, în surplus, și reglementările cuprinse în art. 725

alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică,

din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute

sub legea veche.

În raport de cele reținute

mai sus, se constată că instanța de fond a procedat în mod greșit la aplicarea în

speță a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

în forma în vigoare la data introducerii acțiunii în contencios administrativ, la

admiterea excepției tardivității acțiunii și la respingerea cererii reclamantelor

de anulare a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

atacate pe acest temei, pe considerentul exclusiv că acțiunea în contencios administrativ

a fost înregistrată la instanță peste termenul de un an de la emiterea celor două

acte administrative individuale.

Or, față de prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în vigoare

la data soluționării pricinii, instanța de fond era obligată să solicite dovezi

cu privire la data la care reclamantele - care au calitatea de terț față de actele

administrative atacate - au luat la cunoștință de existența certificatelor de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. R și seria M03 nr. T,

de la acest moment începând să curgă termenul de un an. De asemenea, în funcție

de probele administrate, prima instanță avea obligația să examineze, cu prioritate,

potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității acțiunii

în contencios administrativ, prin prisma noilor dispoziții procedurale conținute

de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit modificării aduse prin Legea

nr. 262/2007, și să soluționeze pricina pe cale de excepție, sau, după caz, prin

cercetarea fondului.

În aceste condiții, cum

prima instanță a soluționat în mod nelegal cererea reclamantelor, prin respingerea

acțiunii în contencios administrativ urmare admiterii excepției tardivității, în

baza dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma anterioară

modificării aduse prin Legea nr. 262/2007, se va dispune, în temeiul prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a dispozițiilor

art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului

declarat de O.I.A. și O.S.F. împotriva sentinței civile nr. 143 din 28 septembrie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de O.I.A. și O.S.F. împotriva sentinței civile nr. 143 din 28 septembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite caza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.