ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC L. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei

și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) constatarea nulității

absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria M 03, nr. 10375 din 31 iulie 2006.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

a luat cunoștință de existența acestui certificat din 3 octombrie 2008, cu

ocazia chemării sale în judecată, în calitate de pârâtă, de către S.N.P. P.

S.A., în dosarul nr. 5621/105/2008, și, în urma îndeplinirii procedurii

prealabile, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul

Finanțelor Publice) i-a comunicat, prin adresa nr. 194390 din 21 octombrie 2008,

că anularea este posibilă, conform art. l alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 24

februarie 2009, pârâta S.N.P. P. SA – P. a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei și excepția tardivității plângerii prealabile.

La același termen de judecată, pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive.

Prin sentința nr. 87 din 24 februarie 2009,

Tribunalul Prahova a admis excepția și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 79

din 7 mai 2009, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și

tardivității procedurii prealabile invocate de pârâta S.N.P. P., sucursala

Brazi, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor

Publice) și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L. SRL.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale active a societății reclamante SC L. SRL, Curtea a constatat că aceasta

se pretinde vătămată în drepturile sale legitime prin emiterea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006

emis în favoarea societății pârâte, întrucât construcțiile dobândite prin

contractul de vânzare-cumpărare de reclamantă sunt edificate pe un teren ce

este inclus în acest act administrativ unilateral, astfel că este îndreptățită

să promoveze prezenta acțiune.

Referitor la excepția tardivității formulării

plângerii prealabile invocată de societatea pârâtă, Curtea a constatat că

societatea reclamantă a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului

de proprietate la 3 octombrie 2008, plângerea prealabilă formulată de pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice),

la data de 21 octombrie 2008 respectând întrutotul termenul prevăzut de art. 7 alin.

(3) din legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că

aceasta este neîntemeiată întrucât certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria M 03, nr. 10375, a fost emis de fostul Minister al Economiei

și Comerțului, denumire pe care o avea acest pârât la 31 iulie 2007, conform

H.G. nr. 738/2003.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că

terenul în suprafață de 10219 m.p. și cota indiviză de 62 m.p., imobile

evidențiate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor emise de M.E.C. la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375 s-au aflat

în administrarea societății pârâte încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R.

nr. 124/1964.

S-a mai reținut că, în anul 1990, imobilul se

afla în patrimoniul persoanei juridice a cărei succesoare este societatea

pârâtă, pe teren existând mai multe clădiri și amenajări, în care-și desfășoară

activitatea societatea, astfel cum rezultă din planurile cadastrale întocmite

în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate

conform H.G.R. nr. 834/1991.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta SC L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de

fond nu a avut în vedere că prin emiterea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate în favoarea societății S.N.P. P., sucursala Brazi,

societății reclamante i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra unei

clădiri în suprafață de 31,72 m.p., dându-i-se pârâtei posibilitatea să

solicite evacuarea sa de pe suprafața de teren ocupată de clădire.

Analizând sentința atacată, în raport de

criticile formulate, și probele administrate, în baza art. 304

x

C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a

II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește calitatea

intimatei-pârâte S.N.P. P., sucursala Brazi, de proprietar al spațiului

construit, Înalta Curte apreciază că trebuie evidențiate următoarele aspecte

legate de regimul juridic al terenului în discuție.

La momentul ridicării construcției proprietar

SC C.E.C. SRL, acesta era titular al unui contract de închiriere pentru

terenuri neagricole, contract care la art. 9 lit. e) prevedea ca obligație

pentru chiriaș, aceea de a nu executa construcții cu caracter definitiv sau

temporar fără aprobarea prealabilă a proprietarului, aprobare care de altfel nu

a fost solicitată.

Cel de-al doilea aspect care este relevant

pentru prezenta cauză, este acela care rezultă din Certificatul de Urbanism nr.

253 din 22 iulie 1996, emis de către C.J. Prahova, în care se menționează că

„prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat conform cererii pentru

spațiu comercial, construcție cu caracter provizoriu”. În cuprinsul aceluiași

înscris se arată că „terenul este proprietate de stat în administrarea SC P.

S.A, mențiuni care se regăsesc și în Autorizația de Construire nr. 162 din 17

septembrie 1996.

Un alt aspect important care trebuie reținut

este acela că în

Contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între SC C.E.C.

SRL și SC L. SRL se arată că obiectul vânzării

este o

construcție situată pe un teren

închiriat, proprietatea S.N.P. P. SA,

sucursala

Petrobrazi, având număr cadastral provizoriu 1316.

Prin urmare, din aspectele învederate reiese

că recurenta-reclamantă SC L. SRL a avut cunoștință de faptul că obiectul

vânzării este o construcție situată pe un teren

închiriat, proprietatea S.N.P.

P. SA, sucursala Petrobrazi, având număr

cadastral provizoriu 1316.

În altă ordine de idei, terenul în suprafață

de 10219 m.p. și cota indiviză de 62 m.p., imobile evidențiate în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de fostul

Minister al Economiei și Comerțului la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375,

s-au aflat în administrarea societății intimate S.N.P. P., sucursala Brazi,

încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R. nr. 124/1964.

Societatea intimată este o societate

comercială cu capital de stat înființată prin O.U.G. nr. 49/1997 sub denumirea

de S.N.P. P. SA București, prin reorganizarea R.A.P. „P.” București, iar în conformitate

cu art. 19 și 20 din Legea nr. 15/2000, bunurile aflate în patrimoniul

societăților la momentul înființării sunt proprietatea acestora.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, terenurile

societăților comerciale cu capital de stat și ale regiilor autonome, aflate în

patrimoniul acestora la data înființării lor, ce sunt necesare desfășurării

activității, conform obiectului lor de activitate, se stabilesc și se evaluează

conform procedurii prevăzute de acest act normativ și de Criteriul nr. 2665/1992

emis de Ministerul Finanțelor, procedură ce se finalizează prin eliberarea

certificatului de atestare a dreptului conform art. 21 din Criteriu.

În acord cu soluția pronunțată de instanța de

fond, se constată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria

M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006 a fost emis de fostul Minister al Economiei și

Comerțului în favoarea societății intimate, cu respectarea dispozițiilor legale

aplicabile în această materie, respectiv H.G. nr. 834/1991 și Criteriul nr. 2665/1992

emis de Ministerul Finanțelor, în aplicarea art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Mai mult decât atât, S.N.P. P. SA este

îndreptățită să beneficieze de aceste dispozițiile legale, întrucât imobilul în

cauză se afla în patrimoniul său încă din anul 1990, fiindu-i transmis în

administrare prin Decretul C.S.R.P.R. nr. 124/1964.

Pe de altă parte, la momentul dobândirii

dreptului de proprietate asupra construcției, societatea recurentă a avut

cunoștință de regimul juridic al terenului pe care este situată clădirea,

făcându-se mențiune expresă în contract că respectivul teren este închiriat și

proprietatea societății S.N.P. P. SA, sucursala Brazi, neavând nicio relevanță

faptul că ulterior a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate

pentru imobilul în discuție.

Se constată că în mod corect s-a reținut de

către instanța de fond că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate în favoarea intimatei-pârâte, recurenta nu a fost prejudiciată

în nici un mod în drepturile sale, aceasta fiind proprietara unei clădiri în

suprafață construită de 31,72 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2653 din 01 septembrie 2009 de B.N.P. M.O., neavând nici

un drept asupra terenului pe care este edificată construcția și nefiindu-i

aplicabilă procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC L. SRL

Prahova împotriva sentinței nr. 79 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.