ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC L. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03, nr. 10375 din 31 iulie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoștință de existența acestui certificat din 3 octombrie 2008, cu ocazia chemării sale în judecată, în calitate de pârâtă, de către S.N.P.

P. S.A., în dosarul nr. 5621/105/2008, și, în urma îndeplinirii procedurii prealabile, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) i-a comunicat, prin adresa nr. 194390 din 21 octombrie 2008, că anularea este posibilă, conform art. l alin. (6) din Legea nr. 554/2004. La termenul de judecată din data de 24 februarie 2009, pârâta S.N.P. P. SA – P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția tardivității plângerii prealabile. La același termen de judecată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința nr. 87 din 24 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 79 din 7 mai 2009, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și tardivității procedurii prealabile invocate de pârâta S.N.P. P., sucursala Brazi, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L. SRL.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante SC L. SRL, Curtea a constatat că aceasta se pretinde vătămată în drepturile sale legitime prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006 emis în favoarea societății pârâte, întrucât construcțiile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare de reclamantă sunt edificate pe un teren ce este inclus în acest act administrativ unilateral, astfel că este îndreptățită să promoveze prezenta acțiune.

Referitor la excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de societatea pârâtă, Curtea a constatat că societatea reclamantă a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului de proprietate la 3 octombrie 2008, plângerea prealabilă formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), la data de 21 octombrie 2008 respectând întrutotul termenul prevăzut de art. 7 alin. (3) din legea contenciosului administrativ. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03, nr. 10375, a fost emis de fostul Minister al Economiei și Comerțului, denumire pe care o avea acest pârât la 31 iulie 2007, conform H.G.

nr. 738/2003. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că terenul în suprafață de 10219 m.p. și cota indiviză de 62 m.p., imobile evidențiate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise de M.E.C. la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375 s-au aflat în administrarea societății pârâte încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R. nr. 124/1964. S-a mai reținut că, în anul 1990, imobilul se afla în patrimoniul persoanei juridice a cărei succesoare este societatea pârâtă, pe teren existând mai multe clădiri și amenajări, în care-și desfășoară activitatea societatea, astfel cum rezultă din planurile cadastrale întocmite în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform H.G.R.

nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societății S.N.P. P., sucursala Brazi, societății reclamante i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra unei clădiri în suprafață de 31,72 m.p., dându-i-se pârâtei posibilitatea să solicite evacuarea sa de pe suprafața de teren ocupată de clădire. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, și probele administrate, în baza art. 304 x C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc.

civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește calitatea intimatei-pârâte S.N.P. P., sucursala Brazi, de proprietar al spațiului construit, Înalta Curte apreciază că trebuie evidențiate următoarele aspecte legate de regimul juridic al terenului în discuție. La momentul ridicării construcției proprietar SC C.E.C. SRL, acesta era titular al unui contract de închiriere pentru terenuri neagricole, contract care la art. 9 lit. e) prevedea ca obligație pentru chiriaș, aceea de a nu executa construcții cu caracter definitiv sau temporar fără aprobarea prealabilă a proprietarului, aprobare care de altfel nu a fost solicitată.

Cel de-al doilea aspect care este relevant pentru prezenta cauză, este acela care rezultă din Certificatul de Urbanism nr. 253 din 22 iulie 1996, emis de către C.J. Prahova, în care se menționează că „prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat conform cererii pentru spațiu comercial, construcție cu caracter provizoriu”. În cuprinsul aceluiași înscris se arată că „terenul este proprietate de stat în administrarea SC P. S.A, mențiuni care se regăsesc și în Autorizația de Construire nr. 162 din 17 septembrie 1996. Un alt aspect important care trebuie reținut este acela că în Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.E.C. SRL și SC L. SRL se arată că obiectul vânzării este o construcție situată pe un teren închiriat, proprietatea S.N.P.

P. SA, sucursala Petrobrazi, având număr cadastral provizoriu 1316. Prin urmare, din aspectele învederate reiese că recurenta-reclamantă SC L. SRL a avut cunoștință de faptul că obiectul vânzării este o construcție situată pe un teren închiriat, proprietatea S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, având număr cadastral provizoriu 1316. În altă ordine de idei, terenul în suprafață de 10219 m.p. și cota indiviză de 62 m.p., imobile evidențiate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de fostul Minister al Economiei și Comerțului la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375, s-au aflat în administrarea societății intimate S.N.P. P., sucursala Brazi, încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R.

nr. 124/1964. Societatea intimată este o societate comercială cu capital de stat înființată prin O.U.G. nr. 49/1997 sub denumirea de S.N.P. P. SA București, prin reorganizarea R.A.P. „P.” București, iar în conformitate cu art. 19 și 20 din Legea nr. 15/2000, bunurile aflate în patrimoniul societăților la momentul înființării sunt proprietatea acestora. Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, terenurile societăților comerciale cu capital de stat și ale regiilor autonome, aflate în patrimoniul acestora la data înființării lor, ce sunt necesare desfășurării activității, conform obiectului lor de activitate, se stabilesc și se evaluează conform procedurii prevăzute de acest act normativ și de Criteriul nr. 2665/1992 emis de Ministerul Finanțelor, procedură ce se finalizează prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului conform art. 21 din Criteriu.

În acord cu soluția pronunțată de instanța de fond, se constată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006 a fost emis de fostul Minister al Economiei și Comerțului în favoarea societății intimate, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în această materie, respectiv H.G. nr. 834/1991 și Criteriul nr. 2665/1992 emis de Ministerul Finanțelor, în aplicarea art. 20 din Legea nr. 15/1990. Mai mult decât atât, S.N.P. P. SA este îndreptățită să beneficieze de aceste dispozițiile legale, întrucât imobilul în cauză se afla în patrimoniul său încă din anul 1990, fiindu-i transmis în administrare prin Decretul C.S.R.P.R. nr. 124/1964.

Pe de altă parte, la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției, societatea recurentă a avut cunoștință de regimul juridic al terenului pe care este situată clădirea, făcându-se mențiune expresă în contract că respectivul teren este închiriat și proprietatea societății S.N.P. P. SA, sucursala Brazi, neavând nicio relevanță faptul că ulterior a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru imobilul în discuție. Se constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei-pârâte, recurenta nu a fost prejudiciată în nici un mod în drepturile sale, aceasta fiind proprietara unei clădiri în suprafață construită de 31,72 m.p.

conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2653 din 01 septembrie 2009 de B.N.P. M.O., neavând nici un drept asupra terenului pe care este edificată construcția și nefiindu-i aplicabilă procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC L. SRL Prahova împotriva sentinței nr. 79 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.