ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub. nr. 12335/281/2008. reclamanta SC R.A.R. SA, a solicitat contradictoriu cu Ministerul Economiei și finanțelor – A.N.A.F. D.G.A.M.C. Activitatea de A.V.S., pe calea contestației la executare, anularea titlului executoriu nr. 7966 din 11 septembrie 2008 emis de pârâtă în dosarul fiscal nr. 1093/2007, anularea formelor de executare întocmite în același dosar de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și totodată, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1396/2007 și a titlului executoriu nr. 7966/2008.

Investit cu soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1396/2007 și a titlului executoriu nr. 7966/2008, prin încheierea din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Ploiești. Tribunalul Prahova a disjuns capătul de cerere privind soluționarea excepției de nelegalitate a titlului executoriu nr. 7966 din 11 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., de capătul de cerere privind excepția de nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1369/2007 emisă de D.G.F.P. Prahova, și admițând excepția necompetenței materiale cu privire la primul capăt de cerere, prin sentința nr. 483 din 15 octombrie 2009, a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești. Astfel, investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32 din 11 februarie 2010, a respins această excepție ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, faptul că titlul executoriu nr. 7966 din 11 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., nu constituie act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.554/2004, astfel încât excepția de nelegalitate invocată împotriva acestuia nu poate fi primită, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de recurs că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 304 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de probele administrate și de situația de fapt din care rezultă pe de-o parte nelegalitatea actelor administrative contestate și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 având ca obiect suspendarea deciziei de impunere nr. 1369 din 13 martie 2007. Se arată în motivele de recurs că societatea recurentă are drepturi patrimoniale vătămate în condițiile în care este suspendată nelegal soluționarea contestației administrative formulate până la rezolvarea cererii penale, în condițiile în care executarea silită contra societății recurente a continuat prin poprirea conturilor societății.

La dosar recurenta a depus concluzii scrise. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin (1) din Legea nr. 554/2004, soluția respingerii, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate invocată fiind corectă, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În primul rând din motivele de recurs nu rezultă o critică în concret a soluției de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate invocată în dosarul Judecătoriei Ploiești având ca obiect contestația la executare formulată de recurentă împotriva titlului executoriu nr. 7966 din 11 septembrie 2008 și cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 1369 din 13 martie 2007. Dispozițiile invocate în recurs, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu sunt aplicabile în raport de obiectul cauzei, iar soluția de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate este legală pentru următoarele motivele. În primul rând actele contestate nu pot fi verificate pe calea excepției de nelegalitate nefiind acte administrate de sine stătătoare admisibil a fi contestate pe excepție în condițiile în care contestația administrativă formulată împotriva acestor acte a fost suspendată până la soluționarea sesizării penale formulate.

Iar soluția de suspendare administrativă a contestației a rămas definitivă în urma soluționării recursului prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 164 din 17 ianuarie 2008. Prin decizia irevocabilă a fost respinsă și cererea de suspendare formulată de recurentă. În al doilea rând excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă pe motiv că actele contestate pe calea excepție de nelegalitate formează însăși obiectul contestației la executare. Aceste acte nu pot forma obiectul unei acțiuni directe, contestația administrativă fiind suspendată și pe cele de consecință în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.A.R. SA împotrivă sentinței nr. 32 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.