ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Ploiești sub. nr. 12335/281/2008. reclamanta SC

R.A.R. SA, a solicitat contradictoriu cu Ministerul Economiei și

finanțelor – A.N.A.F. D.G.A.M.C.

Activitatea de

A.V.S., pe calea contestației la executare, anularea

titlului

executoriu nr. 7966 din 11 septembrie 2008 emis de pârâtă în

dosarul fiscal nr. 1093/2007,

anularea

formelor de executare întocmite în același dosar de executare, suspendarea

executării

silite

până la soluționarea contestației

și totodată, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei

de

impunere nr. 1396/2007 și a titlului executoriu nr. 7966/2008.

Investit cu soluționarea

excepției de nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1396/2007

și a titlului executoriu nr. 7966/2008, prin

încheierea din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Ploiești.

Tribunalul Prahova a disjuns capătul de

cerere privind soluționarea excepției de nelegalitate a

titlului

executoriu

nr. 7966 din 11 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., de capătul de cerere

privind excepția

de nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1369/2007

emisă de D.G.F.P. Prahova, și admițând

excepția necompetenței materiale cu privire la primul

capăt de cerere, prin sentința nr. 483 din 15 octombrie 2009, a

trimis acest capăt de cerere spre competentă soluționare

Curții de Apel Ploiești.

Astfel,

investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 32 din 11 februarie 2010, a respins această

excepție ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

de Apel a reținut, în esență, faptul că titlul executoriu nr.

7966 din 11 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., nu constituie act administrativ

în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea

nr.554/2004, astfel încât excepția de nelegalitate invocată împotriva

acestuia nu poate fi primită, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de recurs

că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 304 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în raport de probele administrate și de

situația de fapt din care rezultă pe de-o parte nelegalitatea actelor

administrative contestate și îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 având ca obiect suspendarea deciziei de

impunere nr. 1369 din 13 martie 2007.

Se arată în motivele de recurs

că societatea recurentă are drepturi patrimoniale vătămate

în condițiile în care este suspendată nelegal soluționarea

contestației administrative formulate până la rezolvarea cererii

penale, în condițiile în care executarea silită contra

societății recurente a continuat prin poprirea conturilor

societății.

La dosar recurenta a depus concluzii

scrise.

Analizând recursul declarat în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru

următoarele considerente.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 4 alin (1) din Legea nr. 554/2004, soluția

respingerii, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate

invocată fiind corectă, în cauză nefiind îndeplinite prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În primul rând din motivele de

recurs nu rezultă o critică în concret a soluției de respingere,

ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate invocată în dosarul

Judecătoriei Ploiești având ca obiect contestația la executare

formulată de recurentă împotriva titlului executoriu nr. 7966 din 11

septembrie 2008 și cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 1369

din 13 martie 2007.

Dispozițiile invocate în recurs,

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu sunt aplicabile în raport de

obiectul cauzei, iar soluția de respingere, ca inadmisibilă, a

excepției de nelegalitate este legală pentru următoarele

motivele.

În primul rând actele contestate nu

pot fi verificate pe calea excepției de nelegalitate nefiind acte administrate

de sine stătătoare admisibil a fi contestate pe excepție în

condițiile în care contestația administrativă formulată

împotriva acestor acte a fost suspendată până la soluționarea

sesizării penale formulate. Iar soluția de suspendare

administrativă a contestației a rămas definitivă în urma

soluționării recursului prin Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 164 din 17 ianuarie 2008.

Prin decizia irevocabilă a fost

respinsă și cererea de suspendare formulată de recurentă.

În al doilea rând excepția de

nelegalitate invocată este inadmisibilă pe motiv că actele

contestate pe calea excepție de nelegalitate formează

însăși obiectul contestației la executare. Aceste acte nu pot

forma obiectul unei acțiuni directe, contestația administrativă

fiind suspendată și pe cele de consecință în cauză nu

pot fi aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică

sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.A.R.

SA împotrivă sentinței nr. 32 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.