ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3766/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 197 din 26 octombrie 2009, a admis cererea formulată de reclamanta

SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.M. și a dispus suspendarea

executării deciziei nr. 43 din 14 aprilie 2009 și a titlului executoriu

nr. 104 din 1 aprilie 2009, până la soluționarea irevocabilă a

dosarului nr. 769/42/2009 al Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin somația nr. 8653 din 01

septembrie 2009, emisă de pârâtă, în dosarul de executare nr. 104/2009,

s-a pornit executarea silită a reclamantei, în baza titlului executoriu nr.

104/2009, pentru suma de 49.520 lei reprezentând: contribuții de 15.282

lei, majorări de întârziere (dobânzi) de 30.492 lei și penalități

de 3.746 lei, iar contestația reclamantei îndreptată împotriva titlului

executoriu a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 43 din 14

aprilie 2009.

Instanța a constatat

totodată că, prin sentința civilă nr. 190 din 22 octombrie 2009,

Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea reclamantei SC I. SRL, în

contradictoriu cu pârâta A.F.M. și a anulat decizia nr. 43 din 14 aprilie 2009

și titlul executoriu nr. 104 din 01 aprilie 2009, împrejurare față

de care a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative

menționate, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.

769/42/2009.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu

încălcarea competenței altei instanțe, în sensul că

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are

ca obiect suspendarea unor acte administrative care privesc obligații de plată

la bugetul fondului pentru mediu în sumă de 49.520 lei, astfel încât,

potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare, în primă instanță

aparține, față de suma în discuție, Tribunalului Prahova.

Pe fondul pricinii au fost invocate

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Recursul este fondat, hotărârea

recurată fiind dată cu încălcarea competenței altei

instanțe, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii formulate de

reclamantă îl constituie suspendarea executării unor acte

administrativ - fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia

obligații de plată, reprezentând contribuție la Fondul pentru mediu, în sumă totală de 49.520 lei.

Cum cuantumul sumei reprezentând

obligația de plată contestată este de până la 500.000 de

lei, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează

competența materială a instanței de contencios administrativ

și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1

C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 stabilește competența materială a instanței de

fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și

cuantumul în speță al contribuției contestate de

reclamantă.

În cazul în care litigiul

privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii

ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de

fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă

litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din aceeași lege.

Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor

administrației publice, a autorității publice emitente a actului

contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele

soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze

în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de

lei.

Față de cele arătate,

raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

competentă soluționare, Tribunalului Prahova, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.F.M.

împotriva sentinței civile nr. 197 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.