ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Ploiești sub. nr. 12335/281/2008, reclamanta SC R.A.R. SA, a solicitat contradictoriu

cu Ministerul Economiei și finanțelor – A.N.A.F. Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili.

Activitatea de Administrare

a Veniturilor Statului, pe calea contestației la executare, anularea titlului executoriu

din 11 septembrie 2008 emis de pârâtă în Dosarul fiscal nr. 1093/2007, anularea

formelor de executare întocmite în același dosar de executare, suspendarea executării

silite până la soluționarea contestației și totodată, a invocat excepția de nelegalitate

a deciziei de impunere și a titlului executoriu.

Investit cu soluționarea

excepției de nelegalitate a deciziei de impunere și a titlului executoriu, prin

încheierea din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Ploiești. Tribunalul Prahova a disjuns

capătul de cerere privind soluționarea excepției de nelegalitate a titlului executoriu

din 11 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., de capătul de cerere privind excepția de

nelegalitate a deciziei de impunere nr. 1369/2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Prahova, și admițând excepția necompetenței materiale cu privire la primul

capăt de cerere, prin sentința nr. 483 din 15 octombrie 2009, a trimis acest capăt

de cerere spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești.

Astfel investită cu soluționarea

cauzei. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 32 din 11 februarie 2010, a respins această excepție

ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel, a reținut, în esență, faptul că titlul executoriu din 11

septembrie 2008 emis de A.N.A.F., nu constituie act administrativ în înțelesul

art. 2 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea n r.554/2004, astfel încât excepția

de nelegalitate invocată împotriva acestuia nu poate fi primită, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele de

recurs că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 304 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în raport de probele administrate și de situația de fapt din care

rezultă pe de-o parte nelegalitatea actelor administrative contestate și îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 având ca obiect suspendarea

deciziei de impunere din 13 martie 2007.

Se arată în motivele de

recurs că societatea recurentă are drepturi patrimoniale vătămate în condițiile

în care este suspendată nelegal soluționarea contestației administrative formulate

până la rezolvarea cererii penale, în condițiile în care executarea silită contra

societății recurente a continuat prin poprirea conturilor societății.

La dosar recurenta a depus

concluzii scrise.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, soluția respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate

invocată fiind corectă, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În primul rând din motivele

de recurs nu rezultă o critică în concret a soluției de respingere ca inadmisibilă

a excepției de nelegalitate invocată în dosarul Judecătoriei Ploiești având ca obiect

contestația la executare formulată de recurentă împotriva titlului executoriu din

11 septembrie 2008 și cererea de suspendare a deciziei de impunere din 13

martie 2007.

Dispozițiile invocate

în recurs – art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în raport

de obiectul cauzei, iar soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate

este legală pentru următoarele motivele.

În primul rând actele

contestate nu pot fi verificate pe calea excepției de nelegalitate nefiind acte

administrate de sine stătătoare admisibil a fi contestate pe excepție în condițiile

în care contestația administrativă formulată împotriva acestor acte a fost suspendată

până la soluționarea sesizării penale formulate. Iar soluția de suspendare administrativă

a contestației a rămas definitivă în urma soluționării recursului prin Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 164 din 17 ianuarie 2008.

Prin decizia irevocabilă

a fost respinsă și cererea de suspendare formulată de recurentă.

În al doilea rând excepția

de nelegalitate invocată este inadmisibilă pe motiv că actele contestate pe calea

excepție de nelegalitate formează însăși obiectul contestației la executare. Aceste

acte nu pot forma obiectul unei acțiuni directe, contestația administrativă fiind

suspendată și pe cele de consecință în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R.A.R. SA împotrivă sentinței nr. 32 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2010.