ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 173 din 12 iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC L.G. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Prahova și în consecință a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a Raportului de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, emise de D.G.F.P. Prahova – A.I.F., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect anularea actului administrativ fiscal.

Reclamanta a făcut dovada cu contestația înregistrată sub nr. 4420 din 11 iunie 2010, că a atacat decizia de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, la organul de soluționare a contestației formulate, solicitând anularea deciziei de impunere și a constatărilor reținute în raportul de inspecție fiscală. Reținând că cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, precum și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, întocmite de D.G.F.P. Prahova – A.I.F., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ fiscal.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta D.G.F.P. Prahova a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. S-a precizat în recurs că instanța de fond nu a analizat temeinic condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind fără concludență că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând motivele de recurs și actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința atacată, Curtea de apel a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517/2010 cât și a Raportului de inspecție fiscală emise de D.G.F.P.

Prahova, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond. Corect prima instanță a reținut că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele depuse rezultă că intimata - reclamantă a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 3517/2010, achitând totodată și cauțiunea. Din probatorii rezultă, de asemenea, și cazul bine justificat, întrucât prin actele depuse de reclamantul - intimat, există îndoieli semnificative în privința actului contestat, în sensul că importante sume de bani pe care i-ar datora reclamanta s-ar pierde și ar fi în pericol derularea unor contracte care vizează fonduri europene. De asemenea și paguba iminentă este justificată, avându-se în vedere că punerea în executare a deciziei de impunere ar conduce la blocarea conturilor intimatei, ceea ce cu certitudine ar avea o pagubă acestuia, avându-se în vedere obiectul ei de activitate.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că au fost îndeplinite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.