ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 173 din 12

iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC L.G. SRL în contradictoriu

cu pârâta D.G.F.P. Prahova și în consecință a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a Raportului de Inspecție

Fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, emise de D.G.F.P. Prahova – A.I.F.,

până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ

fiscal.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a

Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect anularea actului

administrativ fiscal.

Reclamanta a făcut dovada cu

contestația înregistrată sub nr. 4420 din 11 iunie 2010, că a atacat decizia de

impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, la organul de soluționare a contestației

formulate, solicitând anularea deciziei de impunere și a constatărilor reținute

în raportul de inspecție fiscală.

Reținând că

cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 coroborat

cu art. 15 din Legea nr. 554/2004

sunt îndeplinite, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării

deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, precum și a Raportului de

inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, întocmite de D.G.F.P.

Prahova – A.I.F., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de

anulare a actului administrativ fiscal.

Împotriva hotărârii instanței de

fond pârâta D.G.F.P. Prahova a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în recurs că instanța

de fond nu a analizat temeinic condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

apreciind fără concludență că există o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând motivele de recurs și

actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința atacată, Curtea de

apel a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517/2010 cât și

a Raportului de inspecție fiscală emise de D.G.F.P. Prahova, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.

Corect prima instanță a reținut că

au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

întrucât din actele depuse rezultă că intimata - reclamantă a formulat

contestație împotriva Deciziei nr. 3517/2010, achitând totodată și cauțiunea.

Din probatorii rezultă, de asemenea,

și cazul bine justificat, întrucât prin actele depuse de reclamantul - intimat,

există îndoieli semnificative în privința actului contestat, în sensul că

importante sume de bani pe care i-ar datora reclamanta s-ar pierde și ar fi în

pericol derularea unor contracte care vizează fonduri europene.

De asemenea și paguba iminentă este

justificată, avându-se în vedere că punerea în executare a deciziei de impunere

ar conduce la blocarea conturilor intimatei, ceea ce cu certitudine ar avea o

pagubă acestuia, avându-se în vedere obiectul ei de activitate.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că au fost îndeplinite

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Prahova, împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.