ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5567/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în cadrul primei instanțe Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Răcari, modificată și completată ulterior, reclamantele C.M. și G.A. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Răcari, Comisia Locală Răcari, SC I.L.D. SA Târgoviște, C.C.V., C.I., Comisia Județeană Dâmbovița, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, V.M.C. și V.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: - să dispună obligarea pârâților să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 2.838 m.p.

teren intravilan cu vecinătățile S - DN71, V - drum acces DS13, E - C.M. și G.A., N - C.M. și G.A.; - să dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în favoarea SC I.L.D. SA Târgoviște; - să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y/2008, prin care C.C.V., căsătorit cu C.I., a dobândit imobilul situat în Răcari, în suprafață de 2.244 m.p. de la SC I.L.D. SA Târgoviște; - să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008, prin care V.M.C., căsătorit cu V.I., a cumpărat de la C.C.V., căsătorit cu C.I., imobilul situat în intravilanul comunei Răcari, județul Dâmbovița, în suprafață de 2.244 m.p., teren curți construcții.

Prin sentința nr. 3287 din 31 octombrie 2008, Judecătoria Răcari a admis excepția lipsei competenței materiale a instanței, invocată de pârâții SC I.L.D. SA Târgoviște și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, și, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind disjunse capetele de cerere având ca obiect „anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y/2008”, „constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008” și „obligarea Comisiei Județene Dâmbovița la rectificarea titlului de proprietate din 2004”.

2. Hotărârea Curții de apel Învestită prin declinare de competență cu soluționarea cauzei având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC I.L.D. SA Târgoviște, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Orașului Răcari, Comisia Locală Răcari și Comisia Județeană Dâmbovița, reținând că, față de obiectul cauzei, au calitate procesuală pasivă numai emitentul actului, respectiv Ministerul Agriculturii și Alimentației (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, conform prevederilor H.G.

nr. 1407/2009) și titularul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv SC I.L.D. SA Târgoviște; - a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Orașului Răcari, Comisia Locală Răcari și Comisia Județeană Dâmbovița, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; - a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de C.M. și G.A., reținând că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile față de emitentul actului – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care era obligatorie de îndeplinit potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

A mai reținut instanța că nu poate fi primită susținerea reclamantelor referitoare la faptul că procedura prealabilă nu era obligatorie pe motiv că ar fi aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în cauză reclamantele au învestit instanța cu o acțiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar nu cu o excepție de nelegalitate. 3. Recursul reclamantelor Împotriva sentinței civile nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele C.M. și G.A., solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe calea excepției de nelegalitate, în temeiul art. 304 1 și art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentele-reclamante au arătat că hotărârea criticată este nelegală, pentru că, în raport cu dispozițiile art. 4 și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu era obligatorie. Scopul procedurii prealabile, acela de a evita sau preîntâmpina un eventual litigiu judiciar, nu mai putea fi atins – au susținut recurentele-reclamante – de vreme ce ele au luat cunoștință de actul administrativ unilateral cu caracter individual în cadrul unui litigiu deja existent în fața instanței civile care a constatat că rezolvarea cauzei civile depindea de modul de soluționare a cauzei de contencios administrativ.

În opinia recurentelor-reclamante, în aceste condiții era evident că învestirea instanței de contencios administrativ s-a făcut pe calea excepției de nelegalitate reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu necesită exercitarea procedurii prealabile administrative. 4. Apărările intimaților 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă SC I.L.D. SA a arătat că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind învestită cu o acțiune în anularea actului administrativ, iar nu cu o excepție de nelegalitate supusă dispozițiilor art. 4 din aceeași lege. 4.2.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus și el la dosar o întâmpinare prin care a arătat, în esență, că analiza instanței în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea este clară, simplă și precisă, iar soluția se bazează pe o interpretare judicioasă a tuturor argumentelor aduse de părți, dintre care au fost decelate cele cu valoare legală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-reclamante și a provederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Așa cum rezultă din împrejurările expuse anterior, Curtea de apel a fost învestită cu soluționarea cauzei printr-o sentință de declinare a competenței, pronunțată de Judecătoria Răcari în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Atât din dispozitivul sentinței, cât și din considerentele care fundamentează soluția, reiese că obiectul capătului de cerere a cărui competență de soluționare a fost declinată este anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, așa cum de altfel au solicitat în mod expres reclamantele prin „cererea modificatoare și completatoare” depusă la dosar la data de 11 aprilie 2008. Prin niciunul dintre demersurile procesuale efectuate în fața Judecătoriei Răcari, reclamantele nu și-au manifestat voința de a recurge la mecanismul excepției de nelegalitate reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004, care ar fi presupus pronunțarea unei încheieri prin care instanța civilă, dacă ar fi constatat că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului, ar fi sesizat instanța competentă să judece excepția de nelegalitate și ar fi suspendat cauza, potrivit regulilor speciale prevăzute de textul legal menționat.

Dimpotrivă, potrivit celor consemnate în practicaua hotărârii de declinare (sentința civilă nr. 3287 din 31 octombrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare), apărătorul reclamantelor a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, admiterea excepției lipsei competenței materiale și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Ploiești, considerând prematură discutarea restului excepțiilor, de soluția dată acestui capăt de cerere depinzând și soluționarea celorlalte petite. Ținând seama de cadrul procesual astfel stabilit, Curtea de Apel Ploiești a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că procedura prealabilă administrativă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. Legea în vigoare nu face niciun fel de distincție în funcție de modul în care instanța de contencios administrativ este învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ – prin înregistrarea cererii de chemare în judecată direct la instanța competentă, prin declinarea competenței judecării cauzei sau prin casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă – ori în raport cu efectele juridice deja produse de actul în discuție, singurele excepții fiind cele expres și limitativ prevăzute în art. 7 alin. (5) C. proc. civ. Așa cum s-a menționat mai sus, demersul recurentelor-reclamante nu se încadrează însă în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de dispoziția legală menționată.

2. Soluția pronunțată în recurs În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau de modificare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. și G.A. împotriva sentinței civile nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.