ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5567/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în cadrul primei instanțe

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 07 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Răcari,

modificată și completată ulterior, reclamantele C.M. și G.A. au chemat în judecată

pe pârâții Primăria Orașului Răcari, Comisia Locală Răcari, SC I.L.D. SA Târgoviște,

C.C.V., C.I., Comisia Județeană Dâmbovița, Ministerul Agriculturii, Alimentației

și Pădurilor, V.M.C. și V.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

- să dispună obligarea

pârâților să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 2.838 m.p. teren

intravilan cu vecinătățile S - DN71, V - drum acces DS13, E - C.M. și G.A., N -

C.M. și G.A.;

- să dispună anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000, emis de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în favoarea SC I.L.D. SA Târgoviște;

- să dispună anularea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y/2008, prin care C.C.V.,

căsătorit cu C.I., a dobândit imobilul situat în Răcari, în suprafață de 2.244 m.p.

de la SC I.L.D. SA Târgoviște;

- să constate nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008, prin care V.M.C.,

căsătorit cu V.I., a cumpărat de la C.C.V., căsătorit cu C.I., imobilul situat în

intravilanul comunei Răcari, județul Dâmbovița, în suprafață de 2.244 m.p., teren

curți construcții.

Prin sentința nr. 3287

din 31 octombrie 2008, Judecătoria Răcari a admis excepția lipsei competenței materiale

a instanței, invocată de pârâții SC I.L.D. SA Târgoviște și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, și, în baza art. 3 alin. (1) lit. a) cu referire

la art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a capătului de cerere privind anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind disjunse capetele de

cerere având ca obiect „anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. Y/2008”, „constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. X/2008” și „obligarea Comisiei Județene Dâmbovița la rectificarea titlului

de proprietate din 2004”.

apel

Învestită prin declinare

de competență cu soluționarea cauzei având ca obiect anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 07 martie 2000 emis de Ministerul Agriculturii

și Alimentației în favoarea SC I.L.D. SA Târgoviște, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 29

din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal:

- a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Orașului

Răcari, Comisia Locală Răcari și Comisia Județeană Dâmbovița, reținând că, față

de obiectul cauzei, au calitate procesuală pasivă numai emitentul actului, respectiv

Ministerul Agriculturii și Alimentației (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, conform prevederilor H.G. nr. 1407/2009) și titularul certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, respectiv SC I.L.D. SA Târgoviște;

- a respins acțiunea formulată

în contradictoriu cu pârâții C.C.V., C.I., V.M.C., Primăria Orașului Răcari, Comisia

Locală Răcari și Comisia Județeană Dâmbovița, ca fiind promovată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția lipsei

procedurii prealabile și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de C.M.

și G.A., reținând că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

față de emitentul actului – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

care era obligatorie de îndeplinit potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare. A mai reținut instanța că nu poate fi primită susținerea

reclamantelor referitoare la faptul că procedura prealabilă nu era obligatorie pe

motiv că ar fi aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, întrucât în cauză reclamantele au învestit instanța

cu o acțiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

iar nu cu o excepție de nelegalitate.

Împotriva sentinței civile

nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele C.M. și G.A.,

solicitând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe calea excepției de nelegalitate,

în temeiul art. 304

1

și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentele-reclamante au arătat că hotărârea criticată este nelegală, pentru că,

în raport cu dispozițiile art. 4 și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea

prealabilă nu era obligatorie.

Scopul procedurii prealabile,

acela de a evita sau preîntâmpina un eventual litigiu judiciar, nu mai putea fi

atins – au susținut recurentele-reclamante – de vreme ce ele au luat cunoștință

de actul administrativ unilateral cu caracter individual în cadrul unui litigiu

deja existent în fața instanței civile care a constatat că rezolvarea cauzei civile

depindea de modul de soluționare a cauzei de contencios administrativ.

În opinia recurentelor-reclamante,

în aceste condiții era evident că învestirea instanței de contencios administrativ

s-a făcut pe calea excepției de nelegalitate reglementată de dispozițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004, care în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

nu necesită exercitarea procedurii prealabile administrative.

4.1. Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-pârâtă SC I.L.D. SA a arătat că instanța de fond a făcut

aplicarea corectă a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind învestită

cu o acțiune în anularea actului administrativ, iar nu cu o excepție de nelegalitate

supusă dispozițiilor art. 4 din aceeași lege.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus și el la dosar o întâmpinare

prin care a arătat, în esență, că analiza instanței în legătură cu motivele de fapt

și de drept care i-au format convingerea este clară, simplă și precisă, iar soluția

se bazează pe o interpretare judicioasă a tuturor argumentelor aduse de părți, dintre

care au fost decelate cele cu valoare legală.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentele-reclamante și a provederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs invocate

Așa cum rezultă din împrejurările

expuse anterior, Curtea de apel a fost învestită cu soluționarea cauzei printr-o

sentință de declinare a competenței, pronunțată de Judecătoria Răcari în temeiul

art. 158 alin. (1) și (3) și art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Atât din dispozitivul

sentinței, cât și din considerentele care fundamentează soluția, reiese că obiectul

capătului de cerere a cărui competență de soluționare a fost declinată este anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, așa cum de altfel au solicitat

în mod expres reclamantele prin „cererea modificatoare și completatoare” depusă

la dosar la data de 11 aprilie 2008.

Prin niciunul dintre demersurile

procesuale efectuate în fața Judecătoriei Răcari, reclamantele nu și-au manifestat

voința de a recurge la mecanismul excepției de nelegalitate reglementat de art.

4 din Legea nr. 554/2004, care ar fi presupus pronunțarea unei încheieri prin care

instanța civilă, dacă ar fi constatat că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului, ar fi sesizat instanța competentă să judece excepția de nelegalitate

și ar fi suspendat cauza, potrivit regulilor speciale prevăzute de textul legal

menționat.

Dimpotrivă, potrivit celor

consemnate în practicaua hotărârii de declinare (sentința civilă nr. 3287 din 31

octombrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare), apărătorul reclamantelor a

solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, admiterea excepției lipsei

competenței materiale și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Ploiești,

considerând prematură discutarea restului excepțiilor, de soluția dată acestui capăt

de cerere depinzând și soluționarea celorlalte petite.

Ținând seama de cadrul

procesual astfel stabilit, Curtea de Apel Ploiești a făcut aplicarea corectă a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că procedura prealabilă administrativă

este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune a cărei neîndeplinire atrage

inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Legea în vigoare nu face

niciun fel de distincție în funcție de modul în care instanța de contencios administrativ

este învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ – prin înregistrarea

cererii de chemare în judecată direct la instanța competentă, prin declinarea competenței

judecării cauzei sau prin casare cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă

– ori în raport cu efectele juridice deja produse de actul în discuție, singurele

excepții fiind cele expres și limitativ prevăzute în art. 7 alin. (5) C. proc.

civ.

Așa cum s-a menționat

mai sus, demersul recurentelor-reclamante nu se încadrează însă în niciuna dintre

ipotezele avute în vedere de dispoziția legală menționată.

în recurs

În consecință, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau de modificare

a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. și G.A. împotriva sentinței civile nr. 29 din 23 februarie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2009.