ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10087/2009

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1637/120/2007, T.M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimații D.D.F., O.N., O.D., B.N., S.C., R.V., C.S., N.I., I.I. și Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, să dispună revizuirea deciziei civile nr. 30 din 17 ianuarie 2003 rămasă definitivă și irevocabilă la 16 februarie 2007 a acestei instanțe. În motivarea hotărârii, revizuentul a arătat că prin această hotărâre s-a admis apelul declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinței civile nr. 5487 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște și a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1749 mp teren (parcela 1037) situată în punctul Barba Rara precum și suprafața de 3789 mp (parcelele 1038/1 și 1032) situate în punctul Barba Rara.

împotriva acestei decizii revizuentul a declarat recurs, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă la 16 februarie 2007 prin perimarea recursului. A mai arătat revizuentul că prin sentința civilă nr. 3855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis acțiunea pe care a formulat-o împotriva Primăriei Voinești și a numiților C.B. și D.D., constatându-se că este proprietarul suprafeței de 3789 mp teren intravilan situat pe raza comunei Voinești, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 pentru terenurile situate în tarlaua 23, parcela 1038/1 în suprafață de 1290 mp și parcela 1032 în suprafață de 2569 mp.

A mai precizat că prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 emis pe numele intimatei D.D. pentru suprafața de teren situată în tarlaua 23 parcela 1036, pe raza comunei Voinești. Susține revizuentul că aceste hotărâri cuprind mențiuni contrare, prevederi de neconciliat în legătură cu terenurile arătate, ele fiind pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate fiind astfel întrunite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 6 din 06 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis apelul declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinței civile nr. 5487 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, acțiune ce a avut ca obiect revendicarea de către intimata D. de la mai multe persoane, printre care și de la revizuent, a unei suprafețe de teren, acțiune întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. Sentința civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și respectiv a recursului, a soluționat o acțiune promovată de revizuent prin care a solicitat să se constate că a devenit proprietar, urmare a uzucapiunii de 30 ani, asupra unei suprafețe de teren și să se dispună anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatei D.D.F.

pentru suprafața de 3859 mp, de această dată acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 și dispozițiile art. 1846-1847 C. civ. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a soluționat o acțiune inițiată de revizuent ce a avut ca obiect anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatei D.D.F. pentru suprafața de 3207 mp, acțiune întemeiată, de asemenea, pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă în situația în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una si aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste cerințe expres menționate de text nu se regăsesc în cauza de față, pentru că soluțiile potrivnice s-au dat în acțiuni diferite, chiar dacă aceste s-au purtat între aceleași persoane, dar nu au avut aceeași calitate. Prin urmare, a reținut Curtea de Apel, cererea de revizuire este nefondată, în cauză nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul T.M. Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează următoarele critici de nelegalitate: Decizia a cărei anulare se cere pe calea revizuirii a avut în vedere titlul de proprietate nr. 12589/1998 al intimatei D.D.F.

Or, acest titlu de proprietate a fost anulat prin hotărâri definitive și irevocabile, opozabile intimatei. Decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, sentința civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște și sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște conțin elementele lucrului judecat deoarece s-au purtat între aceleași părți, în legătură cu aceleași suprafețe de teren și în legătură cu dreptul de proprietate al părților pe aceste terenuri, chiar dacă temeiurile cererilor formulate au fost diferite. Analizând hotărârea recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Prin hotărâri definitive potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar. Posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. există numai atunci când hotărârile potrivnice conțin elementele caracteristice existenței lucrului judecat, rațiunea reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive.

Or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită. Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1201 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză. Între litigiile menționate nu există o identitate de obiect deoarece pretențiile juridice deduse judecății au fost diferite: În litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, cererea care a învestit instanțele a avut ca obiect pretenția reclamantei D.D.F. de obligare a pârâților chemați în judecată - printre care și revizuentul T.M. - de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie anumite suprafețe de teren pentru care deținea titlul de proprietate nr. 12589/1998 emis în procedura Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002, Judecătoria Târgoviște a soluționat o acțiune în constatare promovată de reclamantul T.M. prin care acesta solicita instanței să constate că, în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, a devenit proprietarul unei suprafețe de 5.000 de mp de teren. Se solicita totodată, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 ca instanța să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 12589/1998 în ceea ce privește suprafața de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela 1038/1 și parcela 1032. Litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște a avut ca obiect cererea reclamantului T.M.

de constatare a nulității absolute a parțiale a titlului de proprietate nr. 12589/1998, pentru suprafața de 1008 mp și de 2207 mp identificate în tarlaua 23 parcela 1036, respectiv parcela 1037. Prin urmare, litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare au avut obiecte diferite și cauze diferite. Cererile având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 emis pe numele intimatei D.D.F. în procedura Legii nr. 18/1991, au vizat suprafețe de teren diferite (suprafața de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela 1038/1 și parcela 1032 în cazul sentinței civile nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv suprafața de 1008 mp și de 2207 mp identificate în tarlaua 23 parcela 1036 și parcela 1037 în cazul sentinței civile nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a aceleiași instanțe).

În ceea ce privește cererile formulate de recunoaștere a dreptului real de proprietate, cauzele litigiilor în care s-a formulat o astfel de pretenție au fost, de asemenea, diferite. Interesează sub aspectul verificării condițiilor în care poate fi dispusă revizuirea unei hotărârii în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce are ca temei elementele autorității de lucru judecat, cauza cererii de chemare în judecată, temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere. Or, în litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, cauza cererii formulate de reclamantă a reprezentat-o titlului de proprietate nr. 12589/1998, pe când în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, temeiul juridic l-a constituit uzucapiunea.

În consecință, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect, respectiv de cauză și, pe cale de consecință, nefiind întrunite elementele autorității de lucru judecat, revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi dispusă, rațiunea reglementării acestui caz de retractare a unei hotărârii neregăsindu-se în cauză. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, iar în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D.D.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul T.M. împotriva sentinței nr. 6 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-revizuent să plătească intimatei-pârâte D.D.F., 500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2009.