ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10087/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10087/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra cauzei civile

de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1637/120/2007, T.M. a

solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu

cu intimații D.D.F., O.N., O.D., B.N., S.C., R.V., C.S., N.I., I.I. și Comisia

Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița,

să dispună revizuirea deciziei civile nr. 30 din 17 ianuarie 2003 rămasă

definitivă și irevocabilă la 16 februarie 2007 a acestei instanțe.

În

motivarea hotărârii, revizuentul a arătat că prin această hotărâre s-a admis

apelul declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinței civile nr. 5487 din 30

octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște și a fost obligat să-i lase în deplină

proprietate și posesie suprafața de 1749 mp teren (parcela 1037) situată în

punctul Barba Rara precum și suprafața de 3789 mp (parcelele 1038/1 și 1032)

situate în punctul Barba Rara. împotriva acestei decizii revizuentul a declarat

recurs, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă la 16 februarie 2007 prin

perimarea recursului.

A mai arătat

revizuentul că prin sentința civilă nr. 3855 din 12 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Târgoviște rămasă definitivă și

irevocabilă prin respingerea recursului,

s-a admis acțiunea pe care a

formulat-o împotriva Primăriei Voinești și a numiților C.B. și D.D.,

constatându-se că este proprietarul suprafeței de 3789 mp teren intravilan

situat pe raza comunei Voinești, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani și s-a

constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 12589/1998

pentru terenurile situate în tarlaua 23, parcela 1038/1 în suprafață de 1290 mp

și parcela 1032 în suprafață de 2569 mp.

A mai precizat

că prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2002 a Judecătoriei

Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și

recursului, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate

nr. 12589/1998 emis pe numele intimatei D.D. pentru suprafața de teren situată

în tarlaua 23 parcela 1036, pe raza comunei Voinești.

Susține

revizuentul că aceste hotărâri cuprind mențiuni contrare, prevederi de

neconciliat în legătură cu terenurile arătate, ele fiind pronunțate între

aceleași părți, având aceeași calitate fiind astfel întrunite prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 6 din 06 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia

civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis apelul

declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinței civile nr. 5487 din 30

octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, acțiune ce a avut ca obiect

revendicarea de către intimata D. de la mai multe persoane, printre care și de

la revizuent, a unei suprafețe de teren, acțiune întemeiată pe prevederile art.

480 C. civ.

Sentința

civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă

definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și respectiv a recursului,

a soluționat o acțiune promovată de revizuent prin care a solicitat să se

constate că a devenit proprietar, urmare a uzucapiunii de 30 ani, asupra unei

suprafețe de teren și să se dispună anularea titlului de proprietate emis pe

numele intimatei D.D.F. pentru suprafața de 3859 mp, de această dată acțiunea

fiind întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 și

dispozițiile art. 1846-1847 C. civ.

Pe de altă

parte, prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei

Târgoviște, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a

recursului, s-a soluționat o acțiune inițiată de revizuent ce a avut ca obiect

anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatei D.D.F. pentru

suprafața de 3207 mp, acțiune întemeiată, de asemenea, pe dispozițiile art. III

din Legea nr. 169/1997.

Cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

admisibilă în situația în care există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite în una si aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste cerințe

expres menționate de text nu se regăsesc în cauza de față, pentru că soluțiile

potrivnice s-au dat în acțiuni diferite, chiar dacă aceste s-au purtat între

aceleași persoane, dar nu au avut aceeași calitate.

Prin urmare, a

reținut Curtea de Apel, cererea de revizuire este nefondată, în cauză nefiind

întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul T.M.

Prin motivele

de recurs formulate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

se formulează următoarele critici de nelegalitate:

Decizia a

cărei anulare se cere pe calea revizuirii a avut în vedere titlul de

proprietate nr. 12589/1998 al intimatei D.D.F. Or, acest titlu de proprietate a

fost anulat prin hotărâri definitive și irevocabile, opozabile intimatei.

Decizia civilă

nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, sentința civilă nr. 5855

din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgoviște și sentința civilă nr. 3022 din

30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște conțin elementele lucrului judecat

deoarece s-au purtat între aceleași părți, în legătură cu aceleași suprafețe de

teren și în legătură cu dreptul de proprietate al părților pe aceste terenuri,

chiar dacă temeiurile cererilor formulate au fost diferite.

Analizând

hotărârea recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs,

Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru

următoarele considerente:

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate."

Prin hotărâri

definitive potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege

hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al

doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea

pronunțată în primul dosar.

Posibilitatea

de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

există numai atunci când hotărârile potrivnice conțin elementele caracteristice

existenței lucrului judecat, rațiunea reglementării acestui caz de revizuire

fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea

aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive.

Or, în cauză,

această condiție nu este îndeplinită. Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1201

C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate: de

părți, de obiect și de cauză.

Între

litigiile menționate nu există o identitate de obiect deoarece pretențiile

juridice deduse judecății au fost diferite:

În litigiul în

care s-a pronunțat decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița, cererea care a învestit instanțele a avut ca obiect pretenția

reclamantei D.D.F. de obligare a pârâților chemați în judecată - printre care

și revizuentul T.M. - de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie anumite

suprafețe de teren pentru care deținea titlul de proprietate nr. 12589/1998

emis în procedura Legii nr. 18/1991.

Prin sentința

civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002, Judecătoria Târgoviște a soluționat o

acțiune în constatare promovată de reclamantul T.M. prin care acesta solicita

instanței să constate că, în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, a devenit

proprietarul unei suprafețe de 5.000 de mp de teren. Se solicita totodată, în

temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 ca instanța să constate nulitatea

absolută a titlului de proprietate nr. 12589/1998 în ceea ce privește suprafața

de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela 1038/1 și parcela 1032.

Litigiul

soluționat prin sentința civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei

Târgoviște a avut ca obiect cererea reclamantului T.M. de constatare a

nulității absolute a parțiale a titlului de proprietate nr. 12589/1998, pentru

suprafața de 1008 mp și de 2207 mp identificate în tarlaua 23 parcela 1036,

respectiv parcela 1037.

Prin urmare, litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins

contrare au avut

obiecte

diferite și cauze diferite.

Cererile având

ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 emis pe

numele intimatei D.D.F. în procedura Legii nr. 18/1991, au vizat suprafețe de

teren diferite (suprafața de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela

1038/1 și parcela 1032 în cazul sentinței civile nr. 5855 din 12 noiembrie 2002

a Judecătoriei Târgoviște, respectiv suprafața de 1008 mp și de 2207 mp identificate

în tarlaua 23 parcela 1036 și parcela 1037 în cazul sentinței civile nr. 3022

din 30 septembrie 2003 a aceleiași instanțe).

În ceea ce

privește cererile formulate de recunoaștere a dreptului real de proprietate,

cauzele litigiilor în care s-a formulat o astfel de pretenție au fost, de

asemenea, diferite.

Interesează

sub aspectul verificării condițiilor în care poate fi dispusă revizuirea unei

hotărârii în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce are ca temei elementele

autorității de lucru judecat, cauza cererii de chemare în judecată, temeiul

juridic al dreptului valorificat prin cerere.

Or, în

litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a

Tribunalului Dâmbovița, cauza cererii formulate de reclamantă a reprezentat-o

titlului de proprietate nr. 12589/1998, pe când în litigiul în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei

Târgoviște, temeiul juridic l-a constituit uzucapiunea.

În consecință,

nefiind îndeplinită condiția identității de obiect, respectiv de cauză și, pe

cale de consecință, nefiind întrunite elementele autorității de lucru judecat,

revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi dispusă, rațiunea

reglementării acestui caz de retractare a unei hotărârii neregăsindu-se în

cauză.

Prin urmare,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat, iar în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul

la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D.D.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuentul T.M. împotriva sentinței nr. 6 din 6 noiembrie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă

recurentul-revizuent să plătească intimatei-pârâte D.D.F., 500 lei cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2009.