ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5497/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Cererea de

chemare în judecată înregistrată la 17 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei

Răcari, reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâții C.P., Comisia Locală a

primăriei Comunei Contești, Comisia județeană pentru aplicarea legii fondului

funciar, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se

constate nulitatea titlului de proprietate a pârâtului C.P. pentru imobilul

teren situat în sat Boteni, comuna Conțești, județul Dâmbovița.

Prin Sentința civilă

nr. 311 din 22 februarie 2006, Judecătoria Răcari a admis cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta C.C. și a constatat nulitatea absolută

parțială a Titlului de proprietate nr. 45810 din 25 iulie 1994 emis pârâtului,

ca moștenitor al defunctei C.C.D. pentru suprafața de 1.643 mp teren

intravilan, tarlaua 11, parcela 11 și 111 situat în sat Boteni, comuna

Conțești, județul Dâmbovița.

Tribunalul Dâmbovița,

secția civilă, prin Decizia civilă nr. 57 a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâtul C.P. împotriva sentinței mai sus menționate.

Prin Decizia civilă

nr. 3161 din 23 octombrie 2008, Judecătoria Răcari a respins cererea de

revizuire formulată de pârâtul C.P.

În motivare, instanța

a reținut că în raport de motivele cererii de revizuire și de prevederile

Codului de procedură civilă, calea de atac este inadmisibilă.

Tribunalul Dâmbovița,

prin Decizia civilă nr. 363 din 10 martie 2009, a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâtul C.P. și a menținut Sentința civilă nr. 3161 din 23

octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari.

La data de 4 august

2009, Judecătoria Răcari prin Sentința civilă nr. 2424 a respins cererea de

revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva Sentinței civile nr. 3161 din

23 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 893/284/2008 al Judecătoriei

Răcari.

Tribunalul Dâmbovița,

prin Decizia civilă nr. 409 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâtul C.P. împotriva Sentinței civile nr. 2424 din 4 august 2009,

pronunțată de Judecătoria Răcari.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

civilă nr. 635 din 15 septembrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul

formulat împotriva deciziei mai sus menționate.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Ploiești prin Decizia civilă nr. 1443 din 23 mai

2013, irevocabilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

pârâtul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 635 din 15 septembrie 2010

pronunțată de aceeași curte de apel.

Împotriva deciziei

civile sus-menționate a declarat recurs pârâtul C.P.

La termenul de

judecată din data de 27 noiembrie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității recursului, excepție ce se impune a fi analizată cu

prioritate în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la

recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Căile de atac,

respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică

întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar

putea ține în loc, în mod definitiv, judecata unui proces.

Ca atare, nici uneia

dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod

legal instanța cu judecarea unei căi de atac, exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din

regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în

aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unică și se

epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce presupune că nimănui nu îi este

permis de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

În temeiul

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Totodată,

dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri

irevocabile ca fiind hotărâri date în recurs precum și orice alte hotărâri

care, potrivit legii, numai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se

mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului

unicității căii de atac.

Prin instituirea de

către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil

al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție,

așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor

reținute de art. 16 din Constituția României.

În speță, prin

Decizia civilă nr. 1443 din 23 mai 2013, irevocabilă, Curtea de Apel Ploiești a

soluționat cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva

Deciziei civile nr. 635 din 15 septembrie 2010 pronunțate de aceeași instanță.

Prin urmare, în

cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de recurentul revizuentul

împotriva deciziei civile irevocabile a Curții de Apel Ploiești, o asemenea

hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs atât timp cât unul

din principiile de drept procesual civil privește unicitatea dreptului de a

folosi calea de atac.

Drept urmare, cum

împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs,

recursul declarat în cauză de recurentul revizuent C.P. este inadmisibil și va

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.P. împotriva Deciziei nr. 1443

din 23 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM