ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 85 din 22 iulie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este vechiul C. pen.

Prin aceeași sentință, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului B. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obținerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. faptă din luna aprilie 2008.

Tot prin aceeași sentință, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei C. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obținerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din aprilie 2008.

IV. S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului D. este vechiul C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Sentința penală nr. 211 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești definitivă prin nerecurare și prin Sentința penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare aplicată prin cea din urmă sentință menționată anterior în:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 211 din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești definitivă prin nerecurare;

- pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești;

- sporul de 2 ani și 2 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești;

pe care le-a repus în individualitatea lor.

Conform art. 33 lit. a) și b) din vechiul C. pen. raportat la art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. s-au contopit pedepsele principale anterior menționate cu pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul D. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 3 luni închisoare la care s-a adăugat sporul deja stabilit de 2 ani și 2 luni închisoare, în final, rezultând o pedeapsă de 6 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare perioada executată de la data de 24 mai 2011 la data de 30 martie 2012 inclusiv; de la data de 18 martie 2013 la data de 27.02.2015 inclusiv și de la data de 02 martie 2018 la data de 11.02.2019 inclusiv.

În baza art. 35 alin. (2) și (3) din vechiul C. pen. s-au interzis inculpatului D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) și c) din vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 36 alin. (1) și (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din durata pedepsei complementare, perioada executată din pedepsele complementare aplicate anterior, din 26 noiembrie 2013 până în prezent.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din vechiul C. pen.

S-a dispus anularea formelor de executare emise anterior și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 și 21 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 și 1381 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatului D. și s-a dispus obligarea inculpatului D. la plata unei sume de 30.000 RON în favoarea acestei părți civile cu titlu de daune morale.

În baza 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaților A. și B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatei C.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtășești, județul Dâmbovița împotriva inculpaților D. și C.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtășești, județul Dâmbovița împotriva inculpaților A. și B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă F. împotriva inculpatei A.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (6) din C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă G., în prezent decedat, împotriva inculpaților D., A., B. și C.

S-a constatat că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale ca urmare a restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) și 5 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile aparținând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtășești sat Bâldana în suprafață de 220 mp, precum și a suprafeței de teren intravilan aferent acestei construcții în suprafață totală de 1.000 mp, astfel cum sunt acestea menționate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtășești, județul Dâmbovița, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului reprezentat de fișa de punere în posesie întocmită pentru C. a cărei fotocopie se află în filele x ale Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D. la plata unei sume de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de judecată în primă instanță.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul B., în cuantum de 300 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

PREZENTAREA SUCCINTĂ A RECHIZITORIULUI

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești din data de 21 martie 2016 întocmit în Dosar nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

- abuz în serviciu având ca rezultat obținerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, județul Dâmbovița și președinte al aceleiași instanțe, prin exercitarea cu rea-credință a funcției și încălcarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar (Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) și a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) și art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluționat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtășești, sat Bâldana, județul Dâmbovița, în condițiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislația în materie (respectiv solicitarea nu se adresase inițial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești), iar reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absența părților, prin consemnarea în fals a declarației martorei H., pronunțând în aceste împrejurări Sentința civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtășești, județul Dâmbovița, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unității Administrativ Teritoriale Tărtășești care a fost obligată la atribuirea suprafeței menționate și obținând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha.;

- abuz în serviciu având ca rezultat obținerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, județul Dâmbovița și președinte al aceleiași instanțe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluționarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acțiunea în constatare - hotărâre care ține loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competență teritorială a instanței sesizate, acțiune promovată de reclamanta I. din orașul Titu, sat Sălcuța, județul Dâmbovița, și-a exercitat cu rea - credință funcția în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat mențiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoștința părților în condițiile în care nici aceasta și nici pârâtul J. nu au fost prezenți în realitate, a pronunțat încheierea de ședință prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeași zi a soluționării cererii și a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competență teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absența părților J. și I. a căror prezență a fost consemnată în fals, pronunțând Sentința civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafață de 400 mp situat în municipiul București, str. x, în condițiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecință vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potențiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - și totodată obținerea unui folos necuvenit pentru I. constând în dreptul de proprietate asupra terenului menționat;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

C. nu formulase inițial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - președintele completului investit cu soluționarea dosarului - să adopte Sentința civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfințit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtășești, județul Dâmbovița și contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale unității administrativ teritoriale Tărtășești, care a fost obligată să atribuie suprafața menționată, precum și la obținerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

- abuz în serviciu având ca rezultat obținerea unui folos necuvenit pentru sine și pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtășești, județul Dâmbovița și președinte al Comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/2008 al

Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. d) și i) din H.G. nr. 890/2005), a propus Comisiei județene de fond funciar Dâmbovița emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafața de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătorești, deși cunoștea că nu era îndreptățită să-l obțină (întrucât anterior atacase respectiva sentință) și a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafețe situate în intravilanul localității (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce dețineau deja terenuri în locația respectivă - E. și G. - reprezentant al SA K., precum și ale Unității Administrativ Teritoriale Tărtășești și obținând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziționați de la cea din urmă, prin intermediari);

- fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtășești, județul Dâmbovița și președinte al Comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele ședințelor Comisiei Locale și Comisiei Județene de Fond Funciar Dâmbovița, a semnat fișa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moștenitoare a autorilor M. și N., atestând în mod nereal că suprafețele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x și 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deși acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtășești, județul Dâmbovița și președinte al Comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele ședințelor Comisiei Locale și Comisiei Județene de Fond Funciar Dâmbovița, a prezentat acestui din urmă organism fișa de punere în posesie pentru C. - ca moștenitoare a autorilor M. și N., prin care se atesta în mod nereal că suprafețele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x și 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deși acestea făceau parte din categoria intravilan, fișă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești a reținut următoarele:

I. Cazul C.

În anul 1991, N. - bunica inculpatei C. - a formulat la Comisia Locală de Fond Funciar Tărtășești, județul Dâmbovița, în baza Legii nr. 18/1991, o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren deținută anterior colectivizării.

Conform registrului agricol din perioada 1959 - 1961 al comunei Tărtășești, autoarea cererii a deținut suprafața de 1,25 ha. teren, din care 1,15 ha. - categoria arabil și 0,10 curți-clădiri.

În ședința Comisiei județene de fond funciar Dâmbovița din 14 august 1991 a fost validată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești în sensul atribuirii lui N. a terenului de 1,25 ha pe raza satului Bâldana al comunei Tărtășești (Anexa 2a - poziția 316), iar la data de 6 iulie 1998 s-a emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafața menționată, din care 0,83 ha. arabil extravilan, 0,32 ha. arabil intravilan și 0,10 ha. intravilan curți construcții.

Suprafața de 1,25 ha. a făcut obiectul acțiunii de partaj succesoral înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul x/2008, formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu ceilalți moștenitori și anume surorile sale W. (secretar al orașului Răcari) și X., respectiv unchiul său Y.

Cauza a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 496 din 26 februarie 2008, care a consfințit tranzacția intervenită între părți, conform căreia întreaga masă succesorală a revenit lui C., ceilalți moștenitori renunțând în favoarea acesteia.

La scurt timp după pronunțarea hotărârii menționate, mai exact la data de 1 aprilie 2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, sub numărul x/2008, cererea de chemare în judecată - datată 26 martie 2008, pretins formulată de C. din comuna Tărtășești, sat Bâldana, județul Dâmbovița împotriva Comisiei Locale pentru aplicarea legilor proprietății Tărtășești și Comisiei județene de fond funciar Dâmbovița, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,87 ha teren.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și din conținutul acesteia a rezultat că petiționara a solicitat inițial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața menționată, ce ar fi aparținut bunicilor săi - N. și M., cerere care - însă - i-ar fi fost respinsă.

S-a mai susținut că suprafața solicitată a fost deținută de autorii săi până la colectivizare, dată la care a fost preluată de către Z.

Aspectele învederate în cererea de chemare în judecată nu corespund realității, întrucât C. nu a formulat nicio cerere în baza Legii nr. 247/2005, fapt ce rezultă din cercetarea registrului special al comunei Tărtășești instituit în baza acestui act normativ, în care o astfel de solicitare - ce ar fi trebuit să apară înregistrată - nu se regăsește.

Nici în celelalte registre existente la nivelul Comisiei locale de fond funciar destinate înregistrării cererilor formulate în baza legilor fondului funciar, anterioare apariției Legii nr. 247/2005 nu se regăsește vreo solicitare adresată de C. sau autorii săi care să aibă ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,87 ha.

Inexistența unei cereri formulată în baza Legii nr. 247/2005 de C. mai rezultă și din procesul-verbal nr. x din 20 decembrie 2005 al ședinței Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești - condusă de președintele B. (primarul în funcție), întrunită în vederea soluționării cererilor depuse în baza acestui act normativ, în care au fost analizate un total de 279 de solicitări înregistrate, din care 253 au fost respinse, niciuna din ele referitoare la aceasta.

Cererile respinse au fost evidențiate într-un tabel cu numele și prenumele solicitanților - ce constituie anexă a procesului-verbal al ședinței amintite, tabel afișat la sediul Primăriei spre luare la cunoștință, din conținutul căruia nu rezultă că și C. ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 4,87 ha. teren.

Mai mult decât atât, în registrul agricol din perioada 1959 - 1961, autorii acesteia - N. și M. figurează doar cu suprafața de 1,25 ha. pentru care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea lui N. încă din anul 1998, nu și cu vreo suprafață de 4,87 ha.

Cererea de chemare în judecată a fost primită de președintele instanței din acea perioadă - judecător A. și încadrată ca "plângere fond funciar" fiind repartizată completului nr. 3 - prezidat de ea însăși (din care făcea parte grefier O.), cu prim termen de judecată 30 aprilie 2008.

Conform mențiunilor de pe prima filă a dosarului civil, judecătorul A. a dispus citarea părților cu copie de pe acțiune.

Referitor la înregistrarea cererii de chemare în judecată, martora AA. - grefier registrator în cadrul Judecătoriei Răcari în perioada ce interesează cauza, a declarat:

"acțiunea formulată de C. a fost primită de A. - judecător de serviciu, în biroul dumneaei. În mod cert autoarea acțiunii nu s-a prezentat la arhivă pentru depunerea cererii de chemare în judecată. Ulterior, judecătorul A. mi-a transmis acțiunea pe care eu am operat-o prin programul Ecris, rezultând completul dumneaei și termenul 30 aprilie 2008. Am prezentat dosarul judecătorului A. care a stabilit măsurile ".

Martora O. - grefierul care a făcut parte din completul prezidat de A. a precizat că "în ceea ce privește repartizarea aleatorie a dosarelor civile, ajunsese cunoscut în timp că putea fi repartizat un anumit dosar unui anumit judecător, dacă era introdus în programul ECRIS într-o anumită zi a săptămânii. Știu că A. proceda în acest mod și chiar o dată am fost prezentă când i-a spus lui AA. - grefier arhivar să aibă grijă să pice la ea o anumită acțiune pe care i-o dăduse pentru a

o înregistra. Am înțeles că pentru a fi repartizate lui A. anumite dosare pe care intenționa să le judece ea, acestea trebuiau înregistrate în ziua de miercuri și să fie între primele 7 - 8 dosare înregistrate.

Am mai constatat că în biroul lui A. veneau foarte multe persoane, părți din dosare, inclusiv W. - secretarul orașului Răcari, între cele două existând o relație de cumetrie. Știu că A. le dăduse dispoziție jandarmilor care asigurau paza instanței să nu consemneze în registre persoanele care veneau la dumneaei, ci numai pe cele care intrau în birourile grefierilor.

Am văzut-o pe W. intrând la A. în birou cu teancuri de hârtii, înțelegând că aceasta venea să depună acțiuni în numele altor persoane. În orașul Răcari se auzise că persoanele care au probleme în instanță, dacă ajung la W., aceasta le poate rezolva fiind foarte apropiată de președintele Judecătoriei Răcari - A.

Au existat multe situații în care A., dar și fiica ei - BB. (în prezent decedată) îmi cereau comunicări din anumite dosare civile, pe care ulterior mi le aduceau deja semnate de părți, iar eu eram obligată de președinta instanței să-mi trec numele ca agent procedural, deși eu practic nu îndeplinisem procedura. În situațiile în care eu comunicam hotărârile, menționam sub semnătura părții și datele din buletin, iar acest lucru îl făceam doar când părțile erau prezente în arhivă".

Referitor la cererea de chemare în judecată adresată instanței în numele lui C., aceeași martoră a specificat că "acțiunea formulată de C. este tehnoredactată în aceeași manieră cu alte acțiuni redactate în numele altor persoane ori de fiica lui A. ori de W. Îmi dau seama de acest lucru după modul de așezare în pagină și acele spații mari între cuvinte, ele fiind practic tehnoredactate după un model, pentru că am mai întâlnit și alte asemenea acțiuni, în alte dosare civile, judecate de A."

La filele x ale dosarului civil se regăsesc dovezile de îndeplinire a procedurii de citare care atestă primirea citațiilor personal de către CC.

DD. - în calitate de petentă și de către primarul comunei Tărtășești - B., ca reprezentant al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești - intimată, precum și de către serviciul de registratură al Instituției Prefectului Județului Dâmbovița pentru Comisia Județeană de Fond Funciar - de asemenea intimată.

În urma verificării registrului de corespondență al Primăriei comunei Tărtășești din perioada de referință, s-a constatat că, deși citația a fost primită de către B., aceasta nu se regăsește înregistrată în evidențele primăriei.

La data de 30 aprilie 2008 - primul termen de judecată, a fost primită la dosar de către președintele completului - inculpata A. o așa zisă "întâmpinare" formulată de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtășești, semnată doar de către primarul B., în care se menționa că se lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, în funcție de probele administrate.

Întâmpinarea nu poartă număr de înregistrare din partea emitentului, nu se regăsește evidențiată în registrele de corespondență ale Primăriei comunei Tărtășești, iar în cuprinsul acesteia este lăsat spațiu liber la numărul dosarului, fiind menționat doar indicativul instanței de judecată "284" și anul "2008". De asemenea, se face referire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha., deși prin cererea de chemare în judecată - primită personal de B., în numele intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Tărtășești- se solicită 4,87 ha.

Modul în care a fost întocmită și depusă la Dosarul civil nr. x/2008 întâmpinarea pretins formulată de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtășești este total diferit față de procedura de lucru descrisă de însuși inculpatul B., care a susținut că în astfel de situații erau întocmite întâmpinări de către un avocat angajat de primărie prin care se solicita respingerea acțiunii și erau semnate de el ca președinte al Comisiei, dar și de secretarul acesteia.

În ceea ce privește înscrisul intitulat "întâmpinare" aflat la dosarului civil, B. a precizat în declarațiile sale că l-a conceput personal și a fost redactat pe calculator de către una din angajatele primăriei, secretarul comunei lipsind în perioada respectivă.

Referitor la poziția Comisiei Locale Tărtășești - în numele căreia B. a formulat întâmpinarea - față de cererea de chemare în judecată, în sensul de a lăsa la aprecierea instanței în funcție de probele administrate în cauză, acesta a motivat-o prin aceea că ar fi primit de la Judecătoria Răcari doar acțiunea formulată de C. nu și alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate.

Tot din declarația lui B. rezultă că întâmpinarea a depus-o personal la o angajată din cadrul Arhivei Judecătoriei Răcari, iar la termenul de judecată menționat în citația primită nu s-a prezentat nimeni, întrucât "începuse campania electorală".

Susținerile inculpatului sunt contrazise, atât de propria declarație referitoare la procedura de întocmire a întâmpinărilor și de participare a Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtășești în astfel de procese, cât și de actele dosarului civil, respectiv întâmpinarea propriu-zisă care apare ca fiind primită de președintele instanței și al completului de judecată - inculpata A. - chiar în ziua ședinței de judecată - 30 aprilie 2008, ceea ce poate atesta prezența lui B. la Judecătoria Răcari în ziua judecării cauzei și totuși neparticiparea sa la ședința respectivă.

Toate aceste aspecte, inclusiv faptul că la primirea citației și a copiei acțiunii introduse de C., B. - în calitate de primar al comunei și președinte al comisiei locale de fond funciar - ar fi trebuit să dispună efectuarea de verificări cu privire la existența vreunei cereri formulate în baza Legii nr. 247/2005 și a hotărârii adoptate de comisie, iar ulterior să participe în ședința de judecată și să se opună admiterii acțiunii, nu pot conduce decât la concluzia rezonabilă a unei înțelegeri între edil și inculpata A., în sensul creării premiselor pronunțării unei hotărâri în favoarea lui C.

Un argument în plus în sprijinul celor de mai sus îl constituie și faptul că, după pronunțarea sentinței civile de către inculpata A., prin care s-a atribuit lui C. suprafața de 4,87 ha. teren extravilan, deși a primit personal hotărârea - semnând pe dovada de comunicare a acesteia, B. nu a întreprins demersuri în vederea formulării recursului în termenul legal de către Comisia Locală Tărtășești, ascunzând - astfel - existența dosarului civil în care comisia era parte (intimată) față de toți funcționarii primăriei cu atribuții juridice și de fond funciar, prin neînregistrarea în registrul de corespondență, atât a cererii de chemare în judecată, cât și a hotărârii pronunțate.

Referitor la probele pe care magistratul judecător A. și-a întemeiat hotărârea civilă adoptată în această cauză, la Dosarului civil nr. x/284/2008 al Judecătoriei Răcari se regăsește declarația martorei H. - datată 30 aprilie 2008, conform căreia "bunicii petiționarei M. și N. au avut în proprietate până la colectivizare terenul în suprafață de 4,87 ha pe raza localității Bâldana, comuna Tărtășești, județul Dâmbovița, teren care a fost preluat în mod abuziv de către CAP ".

Audiată fiind în prezenta cauză, martora H. - în vârstă de 78 ani la data la care se pretinde că ar fi fost audiată în dosarul civil respectiv, a susținut că vecina sa - C. nu i-a solicitat vreodată să depună mărturie la Judecătoria Răcari, nu a fost prezentă la această instanță, iar semnătura existentă pe declarația de martor aflată în dosarul respectiv nu îi aparține, singura semnătură executată de ea fiind cea prin aplicarea amprentei, având în vedere că nu este școlarizată.

Martora a oferit și o explicație cu privire la existența datelor sale de identificare pe declarația din dosarul civil, constând în aceea că vecina sa, C., i-a solicitat actul de identitate pe motivul că ar fi avut nevoie de un martor la încheierea unei tranzacții.

La aceeași dată de 30 aprilie 2008, președintele completului de judecată - A. a pronunțat sentința civilă nr. 1322 prin care a admis cererea formulată de petiționara C., dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtășești, județul Dâmbovița.

În practicaua hotărârii s-a menționat că la apelul nominal s-a prezentat personal petiționara C., lipsind intimatele: Comisia Locală de Fond Funciar Tărtășești și Comisia județeană Dâmbovița.

Legat de desfășurarea efectivă a ședinței de judecată trebuie menționat că în caietul de note al grefierului de complet - O. nu există consemnări referitoare la acest dosar civil.

Deși în considerentele sentinței civile se face referire la înscrisuri depuse la dosar din care ar fi rezultat faptul că petiționara este moștenitoarea defuncților N. și M. - ca nepoată și că aceștia apar cu suprafața totală de 4,87 ha., în dosarul civil respectiv nu se regăsește niciun document care să confirme aceste mențiuni.

Astfel, în dosar nu există acte de stare civilă sau certificat de moștenitor care să confirme vocația succesorală a lui C., înscrisuri care să ateste faptul că autorii săi au deținut suprafața solicitată și care să facă dovada dreptului de proprietate, hotărârea comisiei locale de fond funciar prin care i-ar fi fost respinsă cererea de reconstituire, contestația formulată împotriva acesteia și eventual hotărârea comisiei județene de fond funciar de respingere a contestației.

În ceea ce privește necesitatea administrării înscrisurilor care sa ateste cele de mai sus, legile fondului funciar care au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 cuprind dispoziții imperative cu privire la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.

În practica judiciară s-a reținut că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se afla terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea că instanțele judecătorești nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competența de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile și organele administrației abilitate în acest sens.

Persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate care nu au urmat procedura administrativ jurisdicțională reglementată de lege nu pot pretinde direct instanțelor judecătorești emiterea unei hotărâri de reconstituire. Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de lege persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere la instanță.

Dispozițiile legii speciale trebuie avute în vedere și prin prisma normelor generale, mai exact a art. 109 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit căruia "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

În plus, conform art. 114 din C. proc. civ. "La primirea cererii de chemare în judecată președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. (2) și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea ".

Văzând toate aceste dispoziții legale obligatorii, se constată că magistratul judecător A., atât la primirea cererii de chemare în judecată, cât și pe parcursul judecării Dosarului civil nr. x/2008 nu a întreprins niciun demers pentru verificarea îndeplinirii de către reclamanta C. a procedurii prealabile instituită de legea fondului funciar.

Or, în situația constatării de către magistratul judecător a neîndeplinirii procedurii administrative obligatorii în fața instanței de judecată, în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în judecată, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, se respinge, ca inadmisibilă.

Din probele administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Răcari conține mențiuni nereale cu privire la: judecarea cauzei în ședință publică - existând suspiciunea rezonabilă că ședința de judecată nu a avut loc în realitate; prezența petiționarei C. în ședința de judecată, audierea martorei H.; depunerea de înscrisuri la dosar care ar fi atestat calitatea de moștenitor a lui C. pentru suprafața solicitată de 4,87 ha. care anterior colectivizării ar fi aparținut bunicilor său - M. și N.

Mai mult decât atât, grefierul de ședință - martora O. a arătat că dosarul civil respectiv nu a fost judecat în ședință publică - dat fiind și faptul că nu a consemnat în caietul său mențiunile referitoare la desfășurarea respectivei ședințe. Martora a mai precizat că a tehnoredactat sentința civilă pronunțată de președintele completului - A. urmând un model impus de aceasta, în care a preluat date rezultate din acțiunea formulată și din celelalte înscrisuri ale dosarului.

Referitor la declarația martorei H. aflată la dosarului civil, pe care se află semnătura sa în calitate de grefier de ședință, martora O. a precizat că nu a văzut persoana respectivă - având în vedere că judecarea cauzei nu s-a făcut în ședință publică, modelul declarației nu este cel folosit de ea în mod uzual, însă a semnat-o, întrucât se afla printre actele dosarului în momentul în care judecătorul A. i l-a predat cu solicitarea de a tehnoredacta hotărârea.

Din declarația martorei O. a mai rezultat că dovezile de comunicare a hotărârii pronunțate, respectiv cele ce trebuiau trimise Primăriei comunei Tărtășești și petiționarei C., i-au fost solicitate de A., aceasta restituindu-i-le ulterior cu semnăturile destinatarilor.

Însăși inculpata C. - pretinsa autoare a acțiunii a precizat că cererea de chemare în judecată aflată la dosarului civil nu a fost formulată de ea, iar semnătura existentă pe aceasta nu-i aparține.

Cu ocazia audierii sale, inculpata C. nu a putut oferi nicio explicație pertinentă cu privire la existența în dosarul civil menționat a unei alte cereri de chemare în judecată decât cea olografă pe care ea a susținut că a formulat-o și depus-o personal la Judecătoria Răcari.

Cu toate acestea, C. și-a însușit mențiunile din cererea respectivă, arătând că sunt identice cu cele scrise de ea. Pe baza acelor informații false, nedocumentate - cu intenție - de completul investit cu judecarea cauzei (întrucât se cunoștea de la început nerealitatea acestora și soluția contrară legii ce trebuia adoptată) C. a obținut dreptul de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtășești, județul Dâmbovița printr-o hotărâre judecătorească adoptată de judecător A. cu încălcarea flagrantă a normelor imperative de procedură civilă și dispozițiilor legale ce reglementează materia fondului funciar, în detrimentul unității administrativ teritoriale Tărtășești, ale cărei interese legitime au fost vătămate prin obligarea Comisiei locale de fond funciar la atribuirea către petentă a suprafeței menționate, suprafață ce constituie, totodată, un folos necuvenit pentru cea din urmă.

La data de 8 august 2008 a fost transmisă, prin fax, de la Instituția Prefectului Județului Dâmbovița către Primăria Comunei Tărtășești, cererea înregistrată sub nr. x din 4 august 2008, pretins formulată de C. prin care aceasta solicita comisiei județene de fond funciar să se ia act de Sentința civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă și irevocabilă.

Cererea respectivă a fost repartizată de către noul primar al comunei Tărtășești, județul Dâmbovița - D. - secretarului comunei, martora P. care, în urma verificărilor efectuate în evidențele comunei, a constatat că autoarea solicitării nu a formulat cereri de reconstituire a vreunei suprafețe de teren în baza legilor fondului funciar. S-a mai constatat că, în baza Legii nr. 18/1991, N. - autoarea lui C., formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 1,25 ha., suprafață ce se regăsește în registrul agricol din perioada 1959 - 1960, validată de Comisia Județeană de fond funciar, pentru care s-a și emis Titlul de proprietate nr. x din 6 iulie 1998.

În sensul celor de mai sus, a fost emisă Adresa nr. x din 11 august 2008 a Primăriei comunei Tărtășești, sub semnătura primarului D. și a secretarului comunei P. care a și întocmit-o, adresă ce a fost transmisă ca răspuns Comisiei Județene de fond funciar Dâmbovița.

În legătură cu împrejurările de mai sus, secretarul comunei Tărtășești - martora P. a susținut că "în mod normal, în astfel de cauze având ca obiect Legea nr. 247/2005, instanța solicita Primăriei cererea formulată conform Legii 247/2005 și actele anexate, precum și copii după registrele agricole [...] "în cazul C. am constatat că nu s-au solicitat înscrisuri de către instanță și deci nu am știut de existența dosarului până în luna august 2008"f...J."Dl. B. niciodată nu mi-a spus de existența acestui dosar și a acestei hotărâri pronunțată ".

Referitor la corespondența purtată cu Instituția Prefectului Județului Dâmbovița, inculpatul D. a depus în apărare, cu ocazia audierii în prezenta cauză, Adresa nr. x din 18 august 2008 emisă de respectiva autoritate, înregistrată la Primăria comunei Tărtășești sub nr. x din 22 august 2008, prin care - cu referire la răspunsul Comisiei Locale Tărtășești mai sus menționat - i se comunică faptul că nerespectarea unei hotărâri judecătorești constituie infracțiune, iar pentru executarea acesteia este necesa