ÎCCJ, Decizia nr. 87/2022

Ședința publică din data de 5 decembrie 2022

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

I. Prin sentința penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a dispus următoarele:

1) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

2) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

3) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpata C. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore, de la 24.11.2014 la 25.11.2014.

4) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul D. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și la domiciliu de la 20.11.2014 la 13.06.2015.

5) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpata E. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reținută, arestată preventiv și la domiciliu de la 20.11.2014 la 13.06.2015.

6) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul F. pentru complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și la domiciliu de la 20.11.2014 la 13.06.2015.

7) Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. (rechizitoriul nr. x/2013).

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei G., din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000(rechizitoriul nr. x/2014).

Conform art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpata G. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpata a fost reținută, arestată preventiv și la domiciliu de la 20.11.2014 la 12.06.2015.

8) Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului H. din complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în complicitate la infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de 26 rap. la art. 256 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și teza a II-a C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul H. pentru complicitate la infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 26 rap. la art. 256 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 29.01.2015 la 21.04.2015.

9) Conform art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul I. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de 48 C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) teza I și teza a II-a C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la 29.01.2015 la 29.06.2015.

10) Conform art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul J. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) teza I și teza a II-a C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 291 teza I și teza a II-a C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 396 alin. (10) C. proc. pen..,art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul J. la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

A interzis inculpatului J., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

Conform art. 65 C. pen., a interzis ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care inculpatul J. a fost condamnat prin sentința penală nr. 258/24.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, și, pe cale de consecință:

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită inculpatului J. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 258/24.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni, la care a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, respectiv un spor de 9 luni și 10 zile închisoare, astfel încât, în final, inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 3 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (4) C. proc. pen.., a dedus din pedeapsa complementară aplicată, durata deja executată în baza sentinței penale nr. 258/24.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecător, a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., de la 1.03.2018 la zi.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis aceluiași inculpat, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. rap. la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială, de la inculpatul J., a sumei de 10.000.000 euro sau echivalentul în RON a acestei sume la cursul de schimb al BNR la data executării măsurii.

În baza art. 45 alin. (6) C. pen., a cumulat măsura de siguranță mai sus menționată, dispusă în prezenta cauză, cu măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 9.000.000 euro aplicată prin sentința penală nr. 258/24.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, astfel încât, în final, confiscă de la inculpatul J. suma de 19.000.000 euro sau echivalentul în RON a acestei sume la cursul de schimb al BNR la data executării măsurii.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului J. durata reținerii din data de29.01.2015, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 30.01.2015 la 21.06.2015, precum și perioada executată în baza sentinței penale nr. 258/24.03.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2016, după cum urmează: reținerea din data de 27.10.2014, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 28.10.2014 la 18.06.2015, durata executată de la 03.10.2016 la 03.10.2017 și 72 de zile considerate executate suplimentar, ca măsură compensatorie stabilită conform Legii nr. 169/2017.

11) În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata K. , la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

A interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, conform art. 297 alin. (1) C. pen., dreptul de a ocupa o funcție publică, precum și exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) C. pen. lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 24.11.2014 la 12.06.2015.

12) În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul L. , la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, conform art. 297 alin. (1) C. pen., dreptul de a ocupa o funcție publică, precum și exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) C. pen. lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

13) În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul M. , la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

A interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) C. pen. lit. a), b) și d) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

A respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva inculpaților A., B., C., D., E., F. și G..

A ridicat măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțelenr. 393/P/2013 din 26.11.2014, 27.11.2014 și 28.11.2014 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, cu privire la bunurile aparținând inculpaților A., B., C., D., E., F. și G. (rechizitoriul nr. x/2013).

A admis în parte acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat în solidar pe inculpații K., L. și M., la plata sumei de 218.353.075 RON, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată în funcție de indicele de inflație, de la data emiterii titlurilor de conversie nr. 1051/20.05.2011, nr. 1052/20.05.2011, nr. 1372/24.05.2011, nr. 1379/24.05.2011 și până la achitarea integrală a sumei, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei stabilită cu titlu de despăgubiri, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a acestei sume.

A menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 393/P/2013 din 26.11.2014 și 27.11.2014 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra bunurilor aparținând fiecăruia dintre inculpații K., L. și M., până la concurența sumei stabilite cu titlu de despăgubiri (rechizitoriul nr. x/2013).

A ridicat sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din data de 16.02.2015 emisă în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, asupra terenului în suprafață de 4425 mp situat în Snagov, jud. Ilfov, proprietatea numitei N. (rechizitoriul nr. x/2014).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., I. și H., au rămas în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpatul J. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpata K., la 7.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a obligat pe inculpații L. și M. la câte 17.314 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit doamnei avocat O., apărător desemnat din oficiu pentru inculpații C. și B., în sumă de câte 400 RON(majorat conform art. 82 alin. (3) din Legea nr. 51/1995), s-a plătit din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații G., K., L., A., D., E., F., M., C., J. și I., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 RON, a rămas în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul H., până la prezentarea apărătorului ales (doi apărători desemnați din oficiu), în sumă de 130 RON, a rămas în sarcina statului și a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F., pentru termenul din data de 04 august 2015, în sumă de 130 RON, a rămas în sarcina statului și a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

II. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut:

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., respectiv inculpații F. și M. pentru complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

Prin rechizitoriu, sub aspectul situației de fapt, în esență, s-a reținut că, la data de 15 martie 2011, în exercitarea atribuțiilor de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și cu referire la dispozițiile art. 7 din Regulamentul nr. 30 din 2005, inculpații K. (președinte), L., A., B., G., C., D. și E. (în calitate de membri) cu ocazia soluționării dosarului de despăgubire nr. x, au aprobat în unanimitate raportul întocmit de societatea de evaluare desemnată, S.C. P. S.R.L., reprezentată prin evaluator F..

Prin raportul de evaluare, inculpatul F. a supraevaluat, cu suma de 263.327.559 RON, echivalentul a 61.714.021,6 euro terenul agricol în suprafață de 13,0535 ha, situat în București ce a format obiectul dosarului de despăgubire nr. x.

Participația expertului evaluator în forma complicității s-a realizat prin aceea că inculpatul F. a stabilit valoarea despăgubirilor prin compararea terenului agricol evaluat din dosarul de despăgubiri nr. x cu terenuri dar nu agricole, ci cu terenuri din zone rezidențiale și prin metoda greșită a parcelării, sens în care s-au invocat în detaliu standardele recomandate și metodologia ANEVAR.

Furnizarea de către beneficiarul despăgubirii, inculpatul M. în realizarea scopului ilicit urmărit a unor comparabile cu valori cât mai mari, a evidențiat participația penală a acestuia, fiind considerată elocventă și depunerea unui memoriu tehnic de evaluare, întocmit în ianuarie 2010 la cererea beneficiarului, de un expert autorizat și care viza chiar terenul din dosarul de despăgubire. Ceea ce a atras atenția, în viziunea acuzării, este atât faptul că s-au depus pentru comparație tranzacții cu terenuri din intravilan și nu terenuri agricole - așa cum era cel comparat - și mai ales că beneficiarul a depus memoriul tehnic datat ianuarie 2010, în condițiile în care drepturile succesorale pentru suprafața de teren, obiect al dosarului de despăgubire în discuție, le-a obținut prin cumpărare de la cedenți trei luni mai târziu, respectiv la 22 aprilie 2010.

S-a arătat că, anterior realizării cesiunii, beneficiarul s-a interesat, a obținut date și informații în legătură cu terenul revendicat de cedent, de care apoi s-a folosit în procedura de evaluare.

Într-o evidentă conduită părtinitoare, inculpatul F. a folosit exclusiv datele și informațiile furnizate de beneficiar, fără a se raporta la niciun element de evaluare neutru astfel cum s-ar fi impus conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, în condițiile în care scopul acestui demers infracțional l-a constituit majorarea valorii terenului în interesul material al inculpatului M., dar și în propriul interes material.

Referitor la membrii Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, inculpații K., L., A., B., G., C., D. și E., prin actul se sesizare s-a arătat că, cu prilejul soluționării dosarului de despăgubire nr. x, au așezat în centrul activității profesionale demersuri infracționale, constând în preocuparea majoră, manifestată prin acțiuni active și pasive, alături de complici, pentru obținerea folosului necuvenit.

S-a susținut că analiza documentelor ce au stat la baza dosarului de despăgubire, a declarațiilor martorilor audiați în cauză, relevă elemente probatorii insurmontabile privitoare la implicarea membrilor Comisiei Centrale de Stabilire a despăgubirilor în săvârșirea abuzului în serviciu cu consecințe deosebit de grave și a dezvăluie tabloul unei conivențe tacite între susnumiții, în sensul unor acțiuni concertate de alterare a actului de despăgubire reparator.

În acest sens, s-a arătat că, din derularea ordinii de zi în cadrul celor două ședințe ale Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din data de 24.02.2011 și 15.03.2011 ce au precedat decizia abuzivă, din dialogurile purtate între membrii comisiei și evaluator, din simularea examinării documentației depuse de către beneficiar, rezultă o evidentă obișnuință a acestora de exercitare a atribuțiilor în materia despăgubirilor de o manieră părtinitoare în raport cu dosare care aveau "beneficiari protejați".

Astfel, poziția profesională a membrilor Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul ședinței din data de 24.02.2014 a fost caracterizată prin dubiul evident cu privire la valoarea terenului. În acest context, la data de 24.02.2014 când au analizat raportul de evaluare depus de evaluatorul F. în dosarul de despăgubire, la unison au considerat-o foarte mare. Acesta a fost motivul pentru care, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005 Titlul VII au decis și au dispus chemarea evaluatorului pentru a-i fi adresate întrebări, astfel încât, acesta prin răspunsuri punctuale, tehnice să lămurească valoarea exagerată pe care a stabilit-o în raport.

În realitate însă, la data audierii acestuia, 15.03.2011, au realizat un simulacru, cu scopul de a crea aparența respectării dispozițiilor legale. Astfel, deși au fost puși în fața unor explicații formale oferite de expert cu privire la modalitățile și criteriile pe care le-a folosit pentru a evalua un teren agricol de 13,000 ha la valoarea de peste 377.282.300 RON, inculpații au aprobat în unanimitate raportul de evaluare și au acordat exorbitanta sumă.

Sub acest aspect a fost considerată relevantă poziția reprezentantului Ministerului Justiției, inculpata G., în cadrul ședinței din data de 15.03.2011, când a precizat expres că,,…nu are probleme pe dosarele cu valori mici pe care le-a studiat și își asumă restul…", iar referitor la raportul de evaluare întocmit de către S.C. P. S.R.L. prin care a stabilit valoarea de piață a terenului de 377.282.300 RON a susținut că,,…pe raportul de evaluare efectuat pe dosarul nr. x există o explicație justificată a acestuia pentru indicele ales - indicele de corecție estimat pe baza informațiilor din piață obținute de evaluator și deci suma este corectă", iar pentru a întări, pentru a da greutate poziției sale, în raport de impresionanta evaluare realizată de evaluator a solicitat ca aceleași explicații să fie solicitate de membri și în cazul altor rapoarte de evaluare.

S-a subliniat faptul că, în acest context, evaluatorul a fost întrebat de către inculpata G. cu privire la indicii de corecție. Răspunsul inculpatului F. a fost că:"indicii de corecție sunt rezultați din piață".

În cauză însă, nu indicii de corecție au reprezentat adevărata problemă căreia evaluatorul nu-i oferise o explicație reală și rezonabilă prin raportul de evaluare. Mai mult, acest aspect fusese consemnat în chiar cuprinsul raportului și reprezenta oricum un truism. Concluzia a rezultat din faptul că nimeni nu contestase că indicii de evaluare s-au raportat la piață, pentru că acesta era criteriul standard.

Ceea ce trebuia să lămurească evaluatorul se referea la cele două metode de evaluare folosite, compararea și parcelarea, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 Titlul VII avea obligația să realizeze evaluarea comparând terenuri de același tip și parcelare prin suprapunere, dar a efectuat un simulacru de evaluare, comparând terenuri diferite, din zone total diferite și parcelând terenuri aflate în alte zone, doar pentru a crea aparența că a respectat criteriile standard, deoarece în realitate a depus doar la dosar documente oferite de evaluator.

La rândul lor, ceilalți inculpați membrii ai comisiei nu au solicitat nici ei niciun fel de explicație evaluatorului, deși această obligație profesională a lor, pe care trebuiau să și-o îndeplinească în temeiul atribuțiilor profesionale de membri ai C. civ..S.D, a rezultat explicit din prevederile art. 16 din aceeași lege. De altfel, aceasta era singura atribuție pe care o aveau, și anume: să solicite explicații evaluatorului, iar dacă acestea nu erau pertinente și complete să dispună reevaluarea. Această concluzie s-a impus, deoarece acestei obligații profesionale a membrilor comisiei, îi corespundea obligația corelativă a evaluatorului pe care avea obligația profesională să o dea, așa cum în mod explicit prevăd dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, acesta fiind singurul temei și cadru legal de realizare a raportului.

Finalitatea acțiunilor abuzive ale inculpaților a fost aceea că, prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 16 alin. (7) și art. 7 din Regulamentul nr. 30/2005, membrii Comisiei Centrale de Evaluare au procedat la emiterea deciziei, deși rezulta cu forță evidentă supraevaluarea efectuată de inculpatul F., împrejurare în care se impunea retrimiterea pentru reevaluare.

Validarea raportului supraevaluat de către membrii Comisiei Centrale a determinat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și astfel beneficiarul a primit acțiuni la Fondul Proprietății și a realizat un profit exorbitant, în timp ce ANRP s-a găsit în situația de a lăsa nesoluționate alte mii de dosare de reconstituire, iar în acest sens datele publice ale raportului Curții de Conturi sunt elocvente pentru anii 2009- 2011, respectiv un număr de 9711 dosare rămase nesoluționate.

S-a concluzionat că dispoziția inculpaților membrii ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care a prejudiciat cu 263.327.559 RON (echivalent a 61.714.021,6 euro) bugetul Statului Român a fost posibilă prin activitatea ilicită a tuturor inculpaților, membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, evaluatorul (inculpatul F.) și beneficiarul (inculpatul M.), care prin aportul individual infracțional al fiecăruia, corelat în realizarea scopurilor pe care fiecare le-a urmărit, a produs rezultatul periculos pentru valoarea socială ocrotită - bugetul de stat.

S-a arătat că, în drept, fapta inculpaților K., L., A., B., G., C., D. și E., membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care, prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, cu încălcarea art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, au aprobat, în unanimitate, raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator F., din cadrul S.C. P. S.R.L., prin care a fost stabilită o valoare a terenului în suprafață de 13,0535 hectare de 377.282.300 RON, prin supraevaluarea acestuia cu suma de 263.327.559 RON, prejudiciind cu această sumă bugetul de stat, cu consecințele prevăzute de art. 309 C. pen. și facilitând obținerea unor avantaje patrimoniale de către M., Q., R. și S. în cuantum de 197.507.284,1 RON (46.288.238,3 euro), 30.021.107,1 RON (7.035.812,2 euro), 17.907.327,1 RON (4.196.800,2 euro), 17.907.327,1 RON (4.196.800,2 euro) întrunește elemente constitutive ale infracțiunii abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

Fapta inculpatului F., expert evaluator în cadrul S.C. P. S.R.L., care a supraevaluat terenul în suprafață de 13,0535 hectare cu suma de 263.327.559 RON, și a prezentat raportul de evaluare în dosarul nr. x pe care membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților l-au aprobat, în unanimitate, acceptând plata de despăgubiri în sumă de 377.282.300 RON, având drept consecință prejudicierea bugetului de stat cu suma de 263.327.559 RON și obținerea unor avantaje patrimoniale în cuantum de 197.507.284,1 RON (46.288.238,3 euro), 30.021.107,1 RON (7.035.812,2 euro), 17.907.327,1 RON (4.196.800,2 euro), 17.907.327,1 RON (4.196.800,2 euro) de către M., Q., R. și S., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.;

Fapta inculpatului M., care a primit despăgubiri în sumă de 282.961.725 RON, punând la dispoziția expertului evaluator F. contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acesta și T. și S.C Centrul Medical "U." S.R.L. al cărui preț a fost de 800 euro/metru pătrat, în scopul supraevaluării terenului și obținerii de despăgubiri nejustificat de mari, sprijinind astfel Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să-i acorde astfel despăgubirile stabilite prin raportul de evaluare, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 263.327.559 RON și obținerea unor foloase necuvenite în cuantum de 197.507.284,1 RON (46.288.238,3 euro), întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2015.

Apărarea inculpatei G. a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2014, cerere discutată la termenul din 19 iunie 2015.

Constatând incidența cazului prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.., s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la dosarul nr. x/2014.

La același termen, după reunirea cauzelor, în baza art. 46 C. proc. pen.., Înalta Curte a disjuns cauza cu privire la faptele descrise în rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, la punctele B și C, cu privire la inculpații G. și V., pe care a trimis-o completului inițial sesizat.

În consecință obiectul judecății în cauza de față vizează și acuzațiile de la pct. A. din Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, privind pe inculpații G., J., I. și H., astfel cum acestea au fost precizate de către parchet în procedura de cameră preliminară.

Sub acest aspect, Înalta Curte a reținut că prin "Precizare la rechizitoriul nr. x/2014", Ministerul Public arătat că trimiterea în judecată a inculpatei G. s-a făcut pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 teza II C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (o faptă), constând în aceea că, la data de 14.06.2013, a primit, în mod indirect, prin intermediul inculpatului H. și în cote părți egale cu acesta, terenul în suprafață de 4.425 metri pătrați situat în Snagov, primire ce a fost mascată prin acte succesive derulate în timp și a fost circumscrisă folosului, aflat în strânsă legătură cu validarea pe care a dispus-o, în mod abuziv, în perioada noiembrie 2010 - 15 martie 2011, în calitate de secretar de stat și de reprezentantă a Ministerului Justiției în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților și care a corespuns interesului inculpaților J. și I., în legătură cu dosarul de despăgubire nr. x având ca obiect suma de 377.000.000 RON.

În ceea ce-l privește pe inculpatul H., procurorul a menținut trimiterea în judecată a acestuia pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (o faptă), constând în aceea că a intermediat relația inculpaților I. și J. cu inculpata G., pentru a primi, la data de 14.06.2013, cotă egală cu aceasta din terenul în suprafață de 4425 mp din Snagov, jud. Ilfov, primire ce a fost mascată prin acte succesive derulate în timp și a fost circumscrisă unui folos aflat în strânsă legătură cu validarea pe care inculpata G. a dispus-o, în mod abuziv, în perioada noiembrie 2010 - 15 martie 2011, în calitate de secretar de stat și de reprezentantă a Ministerului Justiției în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților și care a corespuns interesului inculpaților J. și I., în legătură cu dosarul de despăgubire nr. x având ca obiect suma de 377.000.000 RON. În scopul ascunderii provenienței acestei cote din teren și mascării mitei, inculpatul H. împreună cu inculpatul I. au generat și intermediat tranzacții nereale imobiliare succesive, folosindu-se de relații cu prieteni și membri de familie.

În ședința publică din 18 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în vedere Ministerului Public să precizeze faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. (aspect ce nu a fost lămurit în procedura de cameră preliminară, întrucât inculpatul nu a formulat cereri și excepții, considerându-se că nu pot fi invocate, din oficiu, chestiunile legate de regularitatea actului de sesizare), având în vedere neconcordanțele existente între situația de fapt prezentată în partea expozitivă și succint la încadrarea juridică și care se circumscrie complicității la infracțiunea de dare de mită, și, pe de altă parte, dispozitivul rechizitoriului, unde, dispoziția de trimitere în judecată vizează și infracțiunea de complicitate la trafic de influență.

Prin procesul-verbal din 30 septembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a dispus îndreptarea erorilor materiale evidente din dispozitivul rechizitoriului nr. x, cu privire la inculpații J. și I. după cum urmează:

- pag. 104 paragraful ultim: în loc de "2. J., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000 (două fapte) și dare de mită prev. de art. 290 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea prev. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen.."; se va menționa "2. J., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000 în raport cu inc. M. și dare de mită prev. de art. 290 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea prev. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. în raport cu inc. G.";

- pag. 105, par. prim: în loc de "3. I., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000; cu aplicarea prev. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen.." se va menționa "3. I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.."

S-a arătat că, pentru respectivele fapte (o infracțiune de trafic de influență - pentru inc. J. și, respectiv complicitate la trafic de influență - pentru inc. I.), prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei și din eroare au fost reluate în dispozitiv, la secțiunea rezervată dispoziției de trimitere în judecată.

Ca atare, Înalta Curte a reținut că în ceea ce-i privește pe inculpații J. și I., obiectul judecății îl reprezintă următoarele fapte:

"Fapta inculpatului J. de a pretinde și primi, în perioada de după 17 ianuarie 2011, în tranșe de la numitul M., suma de 10 milioane euro în schimbul influenței exercitate asupra a doi membrii ai Comisiei Centrale a ANRP, inculpații G. și L., căruia i-a promis sprijin politic pentru a fi menținut în funcția de vicepreședinte, cu condiția să-i asigure rezolvarea dosarului său de despăgubire nr. x și care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Scopul pentru care au fost oferiți și primiți cei 10 milioane de euro l-a reprezentat intermedierea susținerii interesului numitului M. la Comisia ANRP, traficarea putând fi realizată la nivelul numitului L. prin prisma relației pe care inculpatului o avea cu decidenți din mediul politic, ce puteau decide în schimb menținerea în funcția de vicepreședinte.

Fapta inculpatului J. de a da terenul, în suprafață de 4425 mp din Snagov jud. Ilfov, inculpatei G. în cotă egală cu inculpatul H., ca folos în legătură cu soluționarea dosarului de despăgubire nr. x, conform interesului numitului M. pe care inculpatul J. s-a oferit să-l asigure acestuia contra cost, și care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. teza I, II rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului I. de a-l sprijini pe inculpatul J. în remiterea mitei către inculpata G., asigurând relaționarea cu aceasta prin intermediul inculpatului H., având un rol determinant pentru mascarea mitei datorită tranzacțiilor succesive, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000".

În esență, prin rechizitoriu, după ce a fost prezentată situația de fapt care a condus la formularea acuzațiilor din dosarul nr. x/2013 în care au fost trimiși în judecată inculpații G. K., L., A., B., C., D., E. și F., cu privire la faptele ce fac obiectul judecății s-au reținut următoarele:

După achiziționarea drepturilor litigioase privind dosarul de despăgubire nr. x, numitului M. i-a fost asigurată de către inculpații J. și I. influența la nivelul a doi dintre membrii comisiei: inculpata G. și L..

Cronologic, la data de 26.11.2010 a fost înregistrat la A.N.R.P. dosarul de despăgubire nr. x al lui M..

După data de 26.11.2010, J., urmare a întâlnirilor avute cu numitul M., i-a promis posibilitatea de a realiza intervenția la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în scopul soluționării favorabile a dosarului său de despăgubire nr. x. M., în baza promisiunilor făcute de inculpatul J., în sensul că poate să-l sprijine la Comisie, a așteptat nominalizarea evaluatorului.

În continuare, la data de 17.01.2011 a fost înregistrat raportul de evaluare întocmit de F., care a stabilit valoarea în dosarul de despăgubire nr. x la suma de 377.282.300 RON.

Ulterior datei de 17.01.2011 și anterior datei de 15.03.2011, deci în intervalul cuprins între 17.01.2011 - 15.03.2011, după aflarea valorii stabilite de evaluator, valoare pe care i-a comunicat-o chiar M. inculpatului J., așa cum rezultă din precizările acestora cu prilejul declarațiilor, a avut loc efectiv pretinderea banilor de către inculpatul J..

Pretinderea sumei de 16 milioane euro de către inculpatul J. de la M. a avut ca scop susținerea aprobării dosarului de despăgubire nr. x la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura care avea în atribuții și care numai prin votul membrilor - deci nu numai prin decizia unuia sau câtorva dintre membri - putea valida acordarea sumei de 377.282.300 RON beneficiarului.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, din cauza faptului că raportul de evaluare, în sine, nu rezolva problema despăgubirii, din cauza faptului că acest aspect era foarte bine cunoscut de către M. ("un constant și cunoscut samsar de drepturi litigioase în perioada 2010 - 2012"), acesta, conștient că fără "sprijinul" inculpaților J. și I. nu putea obține validarea despăgubirilor de către comisie și nici o sumă atât de mare (377.282.300 RON), într-un timp record - în aproximativ 100 zile (noiembrie 2010 - data înregistrării la A.N.R.P., 15.03.2011 - data aprobării), în condițiile în care erau mii de dosare nesoluționate de ani de zile (inclusiv dosare nesoluționate care au fost înregistrate în aceași zi cu dosarul său) sau pentru care nu au mai existat surse financiare pentru despăgubire la buget, fiind cheltuite sumele pentru "favoriți", a acceptat să-i ofere lui J. suma de 10 milioane euro pretinsă.

Prin urmare, motivat de împrejurările descrise și de valoarea uriașă a sumei pe care urma să o primească (îi rămâneau oricum foarte mulți bani necuveniți), M. a acceptat și a remis inculpatului J., după 17.01.2011, în mai multe tranșe, suma de totală 10.000.000 euro.

S-a reținut că dovada faptului că suma de 16 milioane euro a fost remisă de M., în tranșe, în acest interval a rezultat din copiile extraselor de cont bancar depuse de către M. la dosarul cauzei și din declarațiile sale, care se coroborează cu declarațiile inculpatului J., care, la rândul său, a arătat că recunoaște primirea sumei de 10 milioane euro, dar a precizat că o sumă mai mică i-a revenit lui, respectiv 1,2 milioane euro.

Sub acest aspect, s-a reținut că doar după finalizarea cercetărilor în raport cu aspectele rezultate din declarațiile inculpaților J. și I., în legătură cu care s-a dispus disjungerea prin prezentul rechizitoriu, se va stabili cu exactitate suma însușită de inculpatul J..

Procurorul a arătat că, având în vedere că M. a declarat că i-a remis 16 milioane euro inculpatului J. pentru realizarea intervenției, împrejurare de altfel recunoscută de cel din urmă, dar susținută diferit doar sub aspectul cuantumului pe care l-a păstrat și având în vedere că cel dintâi a declarat expres că nu are cunoștință dacă întreaga sumă a rămas la traficantul de influență sau a oferit și unora din membrii Comisiei, s-a reținut că rezultă că este cert că i-a revenit lui J. suma de 1.200.000 euro, sumă ce urmează a fi supusă în această cauză confiscării speciale.

În ceea ce privește infracțiunile de luare și dare de mită, respectiv participație sub forma complicității la aceste infracțiuni, prin rechizitoriu nu sunt stabilite circumstanțele în care s-a realizat înțelegerea dintre inculpați, situația de fapt fiind prezentată astfel:

Terenul care figurează în acte notariale ca fiind vândut de mama inculpatului I. a fost trecut succesiv, prin interpuși, până a ajuns pe numele surorii inculpatului H., o persoană în care acesta avea totală încredere.

Întrucât inculpata G. era, la rândul său, foarte apropiată de inculpatul H., așa cum rezultă inclusiv din convorbirile telefonice care relevă că vorbeau de cel puțin câteva ori pe zi, iar din probele administrate a rezultat că soțul inculpatei G. a fost prezent la notar, prezența acestuia fiind remarcată inclusiv în legătură cu preluarea acțiunilor W., în rechizitoriu s-a reținut că se poate concluziona că inculpata G. a avut la rândul său încredere în păstrarea bunului mită pe numele său și tocmai de aceea i-au încredințat mita în păstrare.

S-a reținut că o succesiune de tranzacții și implicarea unor persoane atât de diverse generează dificultăți în stabilirea apartenenței reale și a împrejurărilor intrării în posesie. Interesul inculpatului H. și al inculpatei G. ca terenul primit cu titlu de mită, în contextul rezolvării dosarului de despăgubire, să nu figureze pe numele lor, să fie primit într-un cadru în care să ascundă cât mai bine faptul că a fost circumscris unui folos, a rezultat din mai multe considerente.

Astfel, pe de o parte, potrivit funcției publice deținute în acea perioadă de fiecare (2009-2012 H. a fost vicepreședintele Autorității Naționale pentru Cetățenie), prin prisma tuturor funcțiilor ocupate, inculpații aveau obligația să completeze în declarația de avere toate bunurile, proveniența, sursa licită de câștig, pe baza căreia și-au permis în mod legitim acea achiziție.

De aceea, întreaga derulare a faptelor dovedite prin probele administrate în cauză a relevat că terenul a aparținut martorei X., mama inculpatului I. și fosta soție a inculpatului J.. Transmiterea a fost realizată chiar cu sprijinul nemijlocit al inculpaților I. și H., prin tranzacții succesive și persoane apropiate acestora, interpuse în documentele notariale, pentru a da aparența că le-ar aparține și pe parcursul unor operațiuni succesive derulate într-o perioadă care s-a prelungit până în anul 2014, demersul fiind necesar pentru a se pierde adevărata natură și adevăratul context al primirii.

Istoricul acestui teren este relevat în cele ce urmează, deoarece a rezultat că a aparținut, conform documentelor notariale, martorei X., mama inculpatului I. și fosta soție a inculpatului J., care tot potrivit documentelor notariale l-a achiziționat în anul 2012 (filele x u.p.).

Disimularea primirii mitei de către inculpații G. și H. a fost realizată în intervalul 2013 - 2014 prin încheierea a două contracte de vânzare-cumpărare succesive în care au fost interpuse persoane apropiate acestora: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.06.2013, unde în calitate de vânzător figurează X., iar în calitate de cumpărători, fiecare cu o cotă de 1/2, figurează Y., persoană interpusă de către Z. și N., persoană interpusă de către G. prin intermediul numitului H.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 30.05.2014, unde în calitate de vânzător figurează Y., care vinde cota sa de 1/2 cumpărătoarei N., sora inculpatului H., precedat de o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată cu 18 zile înainte .

S-a reținut în rechizitoriu că, inclusiv contextul în care terenul în suprafață totală de 4425 mp din Snagov, format inițial din două parcele, a intrat în proprietatea martorei X., mama inculpatului I. și fosta soție a inculpatului J., în anul 2012, prin cumpărare de la soții Dumbravă și chiar achiziționarea acestuia în anul 2005 de către soții Dumbravă, care în anul 2012 l-au vândut martorei X., precum și înstrăinarea în anul 2013 pe numele unor persoane apropiate inculpaților I. și H. și, ulterior, înstrăinarea în anul 2014 surorii inculpatului H., au o notă comună și anume tranzacții la notar, membri de familie sau prieteni, care figurează în actele notariale privitoare la acest teren ca și cumpărători/vânzători, dar care atunci când au fost audiați, în cursul urmăririi penale, au declarat că nu au plătit banii, că în realitate nu sunt cumpărătorii/vânzătorii acelui teren, împrumuturi de bani care ar fi fost făcute pentru cumpărarea acelui teren într-un anume moment, iar toate aceste susțineri, afirmații sunt profund contradictorii.

S-a arătat că rolul demersurilor menționate mai sus a fost acela de a crea aparența unor tranzacții imobiliare, însă din analiza tuturor probelor, în urma coroborării lor, rezultă lipsa de rezonabilitate și credibilitate a afirmațiilor conform cărora succesiunea tranzacțiilor a fost exclusiv rodul contractelor civile care, chiar dacă nu au fost încheiate cu adevărații deținători de fapt, sunt la adăpost de orice suspiciune.

Nu au fost acceptate aceste susțineri întrucât s-a apreciat că sfidează evidența și, mai mult, sunt