ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2023

Ședința publică din data de 15 mai 2023

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

I. Prin sentința penală nr. 601 din data de 18 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

2

din Legea nr. 78/2000;

2

din Legea nr. 78/2000;

2

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a ridicat măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin următoarele ordonanțe ale procurorului:

- ordonanța procurorului din data de 19.04.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 410.000 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatului B.;

- ordonanța procurorului din data de 03.05.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra sumei de 410.000 RON, proprietatea inculpatului A.;

- ordonanța procurorului din data de 03.05.2016 prin care s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 410.000 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatului C..

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. e) și art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații E. și C., în sumă de câte 800 RON, au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata acestora din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 10.05.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

2

din Legea nr. 78/2000;

2

din Legea nr. 78/2000, art. 307 alin. (1) din C. pen., art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000.

Dosarul s-a constituit în baza denunțurilor formulate de trei funcționari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul de Informații și Protecție Internă, cu pseudonimele "F.", "G." și "H.", care au solicitat și au primit acordarea statutului de martor amenințat și protejarea datelor de identitate.

Cu privire la inculpatul A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situația de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în ziua de 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne și ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B. și a cms. șef C., a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informații și Protecție Internă și a aprobat achiziția unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziționarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situațiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activitățile de urmărire penală a infracțiunilor de corupție. Urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecție Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie șasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinația legală a fondurilor operative.

Cu privire la inculpatul B. s-a reținut complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situația de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în contextul în care, la 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne și ordonator de credite, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informații și Protecție Internă și a aprobat achiziția unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziționarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situațiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activitățile de urmărire penală a infracțiunilor de corupție, activitatea infracțională a fost sprijinită de chestorul principal B., secretar de stat în cadrul D.I.P.I., prin întocmirea documentației aferente acestei achiziții. Urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecție Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie șasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinația legală a fondurilor operative.

Conform rechizitoriului (pag. 29-30) "În data de 13.07.2015, sub pretextul unei necesități rezultate din activitatea Diviziunii Protecție Personal (D.P.P.), secretarul de stat B. a întocmit în nume propriu un înscris compus din două pagini, denumit "notă-raport", înregistrată ca document secret de stat, nivelul de clasificare "secret", cu nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin care a solicitat aprobarea suplimentării fondurilor operative cu suma de 410.000 RON, despre care s-a menționat că reprezenta contravaloarea unui autoturism, precum și aprobarea achiziției unui autoturism necesar în activitatea de protecție a demnitarilor. ….În cuprinsul notei-raport s-a precizat că autoturismul este achiziționat pentru "dotarea" D.P.P., ca o componentă a "operaționalizării" acestei structuri a D.I.P.I."

Tot în sarcina inculpatului B. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situația de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 21 august - octombrie 2015, chestorul principal de poliție B., în calitate de secretar de stat în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă, a schimbat destinația resurselor materiale alocate instituției publice pe care o conducea, respectiv a autoturismului marca x, cu serie șasiu x, achiziționat din fonduri operative în mod conspirat, pentru folosința personală și exclusivă a ministrului de Interne în funcție, A..

De asemenea, în sarcina inculpatului B. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (11 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situația de fapt, la pct. II.2.1 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 2014 - 2015, chestorul principal B., în calitate de secretar de stat și ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0116xxxx/2014, nr. 0130xxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 0130xxxx/2015, nr. 069xxxx/2014, nr. 0130xxxx/2015 și nr. 0130xxxx/2015, a schimbat destinația sumei de 238.173,47 RON, alocate instituției pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituției, care nu au fost circumscrise activităților, acțiunilor sau misiunilor cu caracter informativ-operativ.

Cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpatul B., s-a solicitat aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpatul D. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzute de art. 307 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situația de fapt, la pct. II.2.2 al rechizitoriului), constând în aceea că în perioada 2014-2015, chestorul principal D., în calitate de subsecretar de stat și ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0111xxxx/2014 și nr. 0130xxxx/2015, a schimbat destinația sumei de 9.398 RON, alocate instituției pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituției, care nu au fost circumscrise activităților, acțiunilor sau misiunilor informativ-operative.

Cu privire la inculpatul C. s-a reținut complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situația de fapt, la pct. II.1 al rechizitoriului), constând în aceea că, în contextul în care, la 13.07.2015, A., în calitate de ministru de Interne și ordonator de credite, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informații și Protecție Internă și a aprobat achiziția unui autoturism, în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor, cu încălcarea prevederilor legale care limitează achiziționarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situațiile premisă ale folosirii autovehiculelor cumpărate în activitățile de urmărire penală a infracțiunilor de corupție, activitatea infracțională a fost sprijinită de cms. șef C., șeful Serviciului Juridic al D.I.P.I., prin întocmirea documentației aferente acestei achiziții. Urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 RON, iar Diviziunea Protecție Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, cu serie șasiu x, în valoare de 91.295,73 euro, folosul fiind necuvenit în raport cu destinația legală a fondurilor operative.

Conform rechizitoriului (pag. 31), "Inculpatul C., în calitate de șef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I. a avizat pentru legalitate nota-raport nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin mențiune olografă, urmată de semnătură și dată, efectuate la sfârșitul documentului ("Avizat pentru legalitate, șef serviciu juridic, 13.07.2015")".

Cu privire la inculpatul E. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 307 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (prezentată în situația de fapt, la pct. II.2.3 al rechizitoriului), constând în aceea că: în luna decembrie 2014, cms. șef E., în calitate de ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin aprobarea rapoartelor nr. 0111xxxx/2014, nr. 0111xxxx/2014 și nr. 0111xxxx/2014, a schimbat destinația sumei de 4.955,51 RON, alocate instituției pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituției, care nu au fost circumscrise activităților, acțiunilor sau misiunilor informativ-operative.

II. PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2016, a fost admisă cererea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție de sesizare a Curții Constituționale a României.

A fost sesizată Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 352 alin. (11) și (12) din C. proc. pen., în sensul că excluderea probelor clasificate în procesul penal, prin hotărârea nemotivată și discreționară a unei autorități administrative, încalcă prevederile art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea în fața legii.

Prin decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și a constatat că sintagma "instanța solicită" cu raportare la sintagma "permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului" din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (11) din C. proc. pen. este neconstituțională. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "autoritatea emitentă" din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (12) din C. proc. pen. este neconstituțională.

Prin încheierea din 18 octombrie 2016, rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor la data de 8 martie 2017, au fost respinse cererile și excepțiile formulate în procedura camerei preliminare, dispunându-se începerea judecății.

III. JUDECAREA CAUZEI ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

Prin încheierea din 14 martie 2017, având în vedere că ulterior întocmirii rechizitoriului și sesizării Înaltei Curți, a fost publicată decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. să precizeze, în scris, textele legislației primare care, în opinia acuzării, au fost încălcate de către inculpații trimiși în judecată pentru autorat/complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu.

La data de 24 aprilie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a transmis la dosar un înscris prin care a menționat care sunt textele legislației primare care, în opinia acuzării, au fost încălcate de către inculpații trimiși în judecată pentru autorat/complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu.

La termenul din 25 aprilie 2017, instanța a luat act de precizările menționate în răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., a pus la dispoziția părților înscrisul transmis la dosar și, nefiind formulate alte cereri, a dispus citirea actului de sesizare (rechizitoriu).

Inculpații au solicitat aplicarea procedurii comune de judecată, prin administrarea probelor de la urmărirea penală și a unor probe noi.

Particularități ale cauzei penale - care, de altfel, sunt menționate și în rechizitoriu (pag. 6-8) - derivate din specificul activității desfășurate de structura în cadrul căreia s-au săvârșit faptele care fac obiectul cauzei, dar și din funcțiile și atribuțiile inculpaților trimiși în judecată, au avut consecințe sub aspectul investigării și probațiunii în cauza penală, a efectuării actelor de urmărire penală, dar și sub aspectul judecării cauzei și a modalității redactării părții expozitive a sentinței, inclusiv cu privire la referirile privind probele clasificate și conținutul acestora (prin mențiuni limitate și necesare doar pentru clarificarea unor aspecte), cu privire la identitatea martorilor și, în unele cazuri, limitarea preluării conținutului declarațiilor date de aceștia, inclusiv cu privire la conținutul declarațiilor inculpaților.

Atât în cursul procedurii de cameră preliminară, cât și în cursul judecății, instanța, din oficiu, dar și inculpații au formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale, soluționate până la data dezbaterilor.

La termenul din 7 aprilie 2020, instanța - în noua compunere - a pus în discuție incidența deciziei nr. 417/2019 a CCR, constatând că cei 3 judecători care compun completul de judecată sunt desemnați să judece cauze de corupție (în sensul respectivei decizii a CCR) după care, a amânat cauza în vederea începerii audierii tuturor martorilor propuși prin rechizitoriu (ca probe contestate de către inculpați).

Ulterior, Înalta Curte a procedat și la audierea inculpaților, după cum urmează: E. (19.01.2021), B. (3.11.2020), A. (2.02.2021), C. (17.11.2020) și D. (15.12.2020).

Printre particularitățile cauzei penale (cu referire la faza procesuală a urmăririi penale și a judecății), Înalta Curte a constatat următoarele aspecte relevante:

1 - din cei 20 de martori propuși prin rechizitoriu, un număr de 9 martori au fost menționați sub alte identități (ca martori cu identitate protejată conform art. 125-129 din C. proc. pen.), fiind astfel posibilă examinarea situațiilor de încetare a măsurilor de protecție (inclusiv cele referitoare la protejarea datelor de identificare) în condițiile art. 126 alin. (5) din C. proc. pen. și, respectiv, ale deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea Constituțională;

2 - unora dintre acești 9 martori li s-a atribuit și calitatea de colaborator cu identitate protejată conform art. 148 alin. (10) din C. proc. pen., în cazul acestora dispozițiile art. 149 alin. (1) din C. proc. pen. interzicând dezvăluirea identității reale;

3 - ca probe relevante pentru stabilirea vinovăției inculpaților, la dosarul cauzei a fost atașat un volum conținând înscrisuri clasificate, accesul la studiul acestora fiind supus condiției deținerii de către părți a certificatului ORNISS.

Astfel, la cererea procurorului, Înalta Curte a solicitat entităților emitente să dispună, după caz, fie declasificarea înscrisurilor, fie trecerea acestora într-un nivel mai redus de clasificare (care să facă posibil accesul părților și avocaților la înscrisurile din volumul aflat la Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție), însă aceste entități au comunicat că apreciază oportună menținerea nivelului de clasificare (în acest sens, încheierile din 25 aprilie 2017 și din 14 noiembrie 2017).

În aceste condiții, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională, fiind pronunțată decizia nr. 287 din 9 iunie 2020 prin care - în raport cu principiile constituționale - a fost clarificat modul de interpretare, aplicare și consecințele juridice ale dispozițiilor art. 352 alin. (11) și (12) din C. proc. pen.

În aplicarea acestei decizii a Curții Constituționale, unii dintre avocați au optat pentru parcurgerea procedurii de obținere a certificatului ORNISS, în final, după obținerea documentului emis de autoritatea competentă, aceștia având acces la documentele clasificate din volumul aflat în păstrarea C.D.C. de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, au avut acces la documentele clasificate și inculpații, precum și consilierii juridici ai părților care au prezentat la C.D.C. al Înaltei Curți certificatul ORNISS (încheierea din 28.07.2020).

Cu referire la declarațiile martorilor cu identitate protejată, inclusiv cu referire la declarațiile martorilor cu statut de colaborator, instanța de fond a menționat următoarele:

Dintre cei 9 martori cu identitate protejată indicați în rechizitoriu (pozițiile 1-9), printre care și unii cu statut de colaborator cu identitate protejată - din motive care nu prezintă relevanță din perspectiva judecării cauzei penale, însă acestea sunt menționate în actele emise - procurorul a dispus prin ordonanțe încetarea măsurilor de protecție, inclusiv referitoare la identitatea reală, pentru 3 martori, comunicând instanței ordonanțele prin care s-a dispus această măsură.

În consecință, în cauză - prin ordonanțe ale procurorului, respectiv, prin încheierea instanței după pronunțarea deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019 a Curții Constituționale - a fost menținut statutul de martor cu identitate protejată, respectiv, de colaborator cu identitate protejată pentru 6 martori propuși prin rechizitoriu.

Înalta Curte a constatat, cu privire la declarațiile date de acești 6 martori, că sunt incidente, pe de o parte, dispozițiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen. potrivit cărora "Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați", iar pe de altă parte, dispozițiile art. 129 alin. (1), (4), (5) și (7) din C. proc. pen. conform cărora "Suportul pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s-a făcut declarația, se păstrează în condiții de confidențialitate. Suportul care conține înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și este păstrat în aceleași condiții privind confidențialitatea".

În aplicarea dispozițiilor art. 129 din C. proc. pen., instanța de fond a procedat inițial la verificarea existenței suportului pe care au fost înregistrate declarațiile martorilor cu identitate protejată la C.D.C. al Înaltei Curți și, ulterior, prin corespondență cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., în final constatându-se că pentru 3 martori ("I.", "J." și "K.") dintre cei 6 martori cu identitate protejată nu există suportul cu înregistrarea declarațiilor acestora (în acest sens, încheierile din 25 aprilie 2017, 23 mai 2017, 20 iunie 2017, 22 septembrie 2020, procesul-verbal întocmit de magistratul-asistent la data de 22 mai 2017 și adresa de răspuns a D.N.A. din 15 iunie 2017 transmisă pentru termenul din 20 iunie 2017, reconfirmată și la termenul din 6 octombrie 2020).

În aceste condiții, la termenul din 6 octombrie 2020, după punerea în discuție contradictorie, instanța de fond a dispus excluderea din materialul probator a declarațiilor celor trei martori cu identitate protejată, date în cursul urmăririi penale, respectiv "K.", "J." și "I.", urmând a se proceda la audierea nemijlocită în fața instanței a celor trei martori, în continuare sub același statut juridic de martor cu identitate protejată.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat probatoriul propus prin rechizitoriu (audierea martorilor), inclusiv audierea inculpaților, iar conform celor menționate în încheierea din 16 februarie 2021 au fost puse în discuție contradictorie cererile de administrare a probelor noi propuse, pronunțarea instanței cu privire la aceste cereri fiind menționată în încheierea din 16 martie 2021.

Apărările inculpaților în cursul judecății în primă instanță:

În sinteză, s-a reținut că inculpații nu au negat faptele în materialitatea lor, mai ales că acestea - în raport cu natura infracțiunilor care constituie obiectul judecății - rezultă din înscrisurile existente la dosar (rapoarte, avize, etc.), însă au susținut că nu este realizată tipicitatea infracțiunilor care să atragă răspunderea penală având în vedere, pe de o parte, respectarea actelor normative (legi, respectiv, acte normative interne), iar pe de altă parte, precedentele situații faptice de același tip care s-au derulat pe o lungă perioadă de timp, fără ca organele de control ierarhic intern ori organele de control financiar să semnaleze deficiențe ori nelegalități în modul de utilizare a fondurilor din alineatul bugetar menționat în cauza penală.

De asemenea, în apărare, inculpații au depus 3 ordonanțe ale procurorilor din cadrul D.N.A.

În cursul judecării cauzei, precum și în dezbaterile pe fondul cauzei penale, dar și în concluziile scrise, atât inculpații, cât și cele două părți responsabile civilmente (M.A.I. și D.I.P.I), au depus la dosar înscrisuri neclasificate (cu anexe care nu au caracter clasificat) prin care au motivat legalitatea faptelor care fac obiectul judecății.

În condițiile în care inculpații nu au negat faptele în materialitatea lor, Înalta Curte a apreciat că nu se impune - sub aspectul probării acestora - să se reia în sentință conținutul declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești (cei 6 martori cu identitate protejată și ceilalți martori propuși prin rechizitoriu, pag. 216-217), martori care - în sinteză - au confirmat aspectele relevate de probatoriul constând în înscrisuri (înscrisuri întocmite sau rezoluționate de către inculpați - rapoarte, avize, rezoluții, etc.).

În consecință, conform art. 393 alin. (1) din C. proc. pen., deliberarea a avut ca obiect atât chestiunile de fapt, dar mai ales chestiunile de drept, respectiv stabilirea existenței tipicității infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, precum și stabilirea vinovăției acestora, ambele de natură să atragă răspunderea penală.

Soluționarea laturii penale a cauzei de către instanța de fond:

Înalta Curte a menționat că, în prezenta cauză, instanța de drept penal nu are competența examinării legalității actelor normative interne ale M.A.I și D.I.P.I., a celor emise de CSAT ori conformității acestora cu dispozițiile legilor care reglementează înființarea, competența, organizarea și funcționarea M.A.I. și D.I.P.I., ca structuri aflate în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

De asemenea, în raport cu caracterul clasificat (pe nivel diferit) a celor mai multe dintre aceste acte normative interne sau ordine interne, instanța a indicat doar numărul actului normativ sau ordinului intern și a denumirii, fără a prelua conținutului acestuia.

Totodată, Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 349 alin. (1) din C. proc. pen., "Instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii".

Conform apărărilor inculpaților, sesizarea organelor judiciare a fost făcută în contextul în care la nivelul M.A.I. și D.I.P.I. urmau să se efectueze unele schimbări atât din perspectiva funcțiilor de conducere, cât și din perspectiva competențelor funcționale ale D.I.P.I.

Astfel, potrivit rechizitoriului, dosarul s-a constituit în baza denunțurilor formulate de trei funcționari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul de Informații și Protecție Internă, cu pseudonimele "F.", "G." și "H.", care au solicitat și au primit acordarea statutului de martor amenințat și protejarea datelor de identitate.

La aprecierea temeiniciei declarațiilor date de persoanele menționate au fost avute în vedere dispozițiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați", precum și ordonanța emisă de procurorul din cadrul D.N.A., cu nr. 15/P/2020, din data de 2 iunie 2020, depusă în apărare de către inculpați, prin care, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, ordonanța fiind comunicată lui B. (și depusă de acesta la dosar). În acest dosar, au fost audiați martorii cu identitate protejată "G." și "F.", fiind cercetată acuzația adusă lui B. potrivit căreia, după denunțarea faptelor în dosarul nr. x/2016, ar fi dispus abuziv, în scop de pedepsire a persoanelor care erau suspectate că ar fi sesizat organele judiciare, un control intern pe linia informațiilor clasificate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând toate aceste aspecte, a apreciat ca lipsită de relevanța probatorie indicată de acuzare înregistrarea discuțiilor ambientale dintre inculpatul B. și colaboratorul autorizat acoperit "F.", redate la pag. 38-40 din rechizitoriu, discuție inițiată și condusă de acesta din urmă, și cărora acuzarea le acordă semnificația unei încercări a inculpatului B. de a convinge "…pe membrii Comisiei de control cu privire la legalitatea operațiunii".

De asemenea, instanța de fond - cu referire la menționarea modului de percepere de către martorii denunțători a unor discuții cu inculpatul B. în perioadele efectuării controalelor - a apreciat că aceste percepții sunt, evident, personale/subiective, astfel încât nu au fost avute în vedere ca probe în cauza penală.

Așa cum s-a menționat în rechizitoriu (pag. 10) "În contextul în care B. a preluat conducerea D.I.P.I., la 1 august 2014, în calitate de secretar de stat, a avut, la sfârșitul anului 2014, inițiativa declanșării unui control privind fondurile operative ale D.I.P.I., în condițiile în care a observat că în cadrul acestei instituții nu fuseseră desfășurate niciodată astfel de verificări".

Instanța de fond a apreciat că, în principiu, nelegalitatea achiziționării autoturismului, respectiv, nelegalitatea cheltuirii unor sume de bani din fondurile D.I.P.I., nu pot fi dovedite cu declarațiile martorilor, cu înregistrări ambientale sau prin interceptarea unor convorbiri telefonice, deoarece în acestea se exprimă opinii, păreri, idei, deducții ori concluzii strict personale, subiective, unele poate interesate din diferite motive.

De altfel, inculpații nu au contestat situația relevată de înscrisurile existente ca mijloace de probă în prezenta cauză, ales că acestea au fost întocmite, avizate ori aprobate de ei în considerarea funcțiilor îndeplinite.

În consecință, fără a nega valoarea probatorie a depozițiilor martorilor, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală le-a apreciat ca având o relevanță probatorie redusă, a constatat că acestea confirmă o situație rezultată din probatoriul constând în înscrisuri, situație de fapt necontestată de către inculpați.

Cu privire la apărarea inculpaților, cu referire la adoptarea de către procuror a unei soluții de clasare, într-o cauză similară - chiar dacă nu identică din perspectiva procurorului, instanța de fond a constatat că această soluție a fost dispusă de procurorul din cadrul D.N.A., confirmată de procurorul-șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A. în dosarul nr. x/2016 și emisă la data de 18 mai 2020 și, în final, confirmată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (încheierea nr. 25/27 ianuarie 2021, dosar nr. x/2020).

În raport cu importanța acordată acestei apărări de către inculpați, instanța de fond a apreciat necesară expunerea celor mai importante aspecte, argumente și concluzii din ordonanța de clasare nr. 546/P/2016 emisă de procuror la data de 18 mai 2020.

Astfel, prin ordonanța din 18 mai 2020, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că dosarul s-a constituit la 10.10.2016, în baza procesului-verbal de sesizare din oficiu al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, cu privire la următoarele infracțiuni (pentru care, la 11.10.2016 s-a început urmărirea penală in rem):

- infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000;

- infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

- infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen.

- infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

În ordonanța de clasare s-a mai reținut că, din probatoriul administrat, au rezultat următoarele:

"1) infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în ziua de 24.07.2015, A., în calitate de ministru al afacerilor interne și ordonator de credite, cu ajutorul chestorului principal B., a dispus suplimentarea cu suma de 600.000 RON a fondurilor pentru cheltuieli operative ale Departamentului de Informații și Protecție Internă și a aprobat achiziția unui autovehicul, cu încălcarea prevederilor legale care limitează utilizarea fondurilor operative ale Ministerului Afacerilor Interne la situațiile premisă, ale folosirii acestora în activitățile informativ operative circumscrise realizării securității naționale. Ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 600.000 RON, iar Diviziunea Protecție Personal a D.I.P.I. a beneficiat de dotarea cu autoturismul marca x, folosul fiind necuvenit în raport cu destinația legală a fondurilor operative.

Procurorul care a emis ordonanța de clasare a constatat următoarele:

- că D.G.I.P.I. (D.I.P.I.) este o structură specializată a M.A.I., care desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naționale privind misiunile, personalul, patrimoniul și informațiile clasificate din cadrul M.A.I.;

- totodată, activitatea D.I.P.I. este organizată și coordonată de C.S.A.T., care aprobă cheltuielile operative destinate securității naționale;

- în privința cheltuielilor operative, C.S.A.T. a emis acte administrative care au fost clasificate ca secrete de stat, cu privire la modul de aprobare, gestionare și control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuții în domeniu, printre care și D.I.P.I.;

- în baza și aplicarea hotărârii C.S.A.T., atât ministrul de interne, cât și șeful D.I.P.I. (secretar de stat) emit ordine care sunt clasificate, fapt care explică regimul clasificat al majorității actelor adoptate de către D.I.P.I. (cu privire la acest domeniu);

Dintre aceste acte cu regim normativ, în ordonanța de clasare s-au menționat: Hotărârea C.S.A.T. nr. 0061/02.07.2014, O.M.A.I. nr. 00103/31.08.2015 dat în aplicarea Hotărârii C.S.A.T. (anterior amintită), Dispoziția 0032/15.12.2015 a secretarului de stat D.I.P.I., ministrului pentru securitate națională, ministrul afacerilor interne nr. 00171/26.11.2014 și ordinul nr. 005/26.01.2015. La acestea se adaugă Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea C.S.A.T. și Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

- s-a constatat, în acest sens, că actele normative arătate permit efectuarea și altor tipuri de cheltuieli decât cele limitativ prevăzute de aceste acte normative;

- abaterile constatate de comisiile de control sau de organele proprii de control intern privind utilizarea fondurilor pentru cheltuieli operative sunt aduse la cunoștința ordonatorului de credite/delegat, făcându-se propuneri corespunzătoare;

- C.S.A.T. poate hotărî efectuarea de controale asupra modului de cheltuire a fondurilor operative cu experți din cadrul fiecărei instituții prevăzute la art. I, aprobați de acesta;

- analizând acest cadru legal, s-a concluzionat că acesta este unul permisiv, putând introduce în categoria cheltuielilor operative o gamă largă de cheltuieli care pot fi interpretate și apreciate ca fiind efectuate în legătură cu acțiunile informativ-operative. S-a constatat că și în ipoteza (care poate fi acceptată) că ar exista nereguli financiare cu privire la modul de utilizare și justificare a fondurilor operative, acestea pot (ar putea) atrage o eventuală răspundere materială sau contravențională, după caz;

- s-a constatat, conform adresei nr. xxx/24.12.2019 a D.G.I.P.I., că autospeciala L. (…) se află în dotarea Direcției Generale de Protecție Internă, este în stare de funcționare și este echipată cu mijloace tehnice. S-a mai reținut că la dosarul cauzei există documente privind achiziționarea autovehiculului, precum și cu privire la dotarea acestuia, prin intermediul R.A. xxxxxxx și xxxxxxx S.R.L., jud. Bacău.

- achizițiile au fost facturate pe numele unui ofițer, pentru a se asigura conspirativitatea operațiunii.

Conform ordonanței de clasare, din analiza probatoriului administrat în cauză (și din observarea notei nr. 0…../24.07.2015 al D.I.P.I.), s-a constatat că achiziționarea autospecialei L. putea viza inclusiv operațiuni care era posibil a fi subsumate "activităților privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului M.A.I.".

În acest context, nu a rezultat în cauză o pagubă, câtă vreme există documente justificative atât pentru achiziția autoutilitarei, cât și pentru echiparea acesteia. Astfel, din probe a rezultat că autoutilitara există și se află în dotarea D.G.I.P.I. și, în egală măsură, nu a rezultat vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale vreunei persoane pentru a putea reține infracțiunea de abuz în serviciu în modalitatea în care s-a început urmărirea penală.

De asemenea, potrivit ordonanței de clasare, nu au fost identificate încălcări ale legislației primare, în sensul cerut de Decizia nr. 405/15.06.2016 a Curții Constituționale.

În final, s-a menționat că și în situația în care achizițiile au fost efectuate din fonduri operative, aceasta nu poate avea drept consecință reținerea infracțiunii de abuz în serviciu, ci ar putea genera, cel mult, o răspundere administrativă a funcționarului public.

2) infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în atestarea în fals a necesității unor cheltuieli operative, în cuantum de 600.000 RON, cu prilejul întocmirii notei-raport înregistrate ulterior cu nr. 013xxxxxx/24.07.2015 al D.I.P.I.

Prin ordonanța de clasare s-a arătat că nu este realizată tipicitatea infracțiunii de fals intelectual, în condițiile în care, în cuprinsul documentului clasificat exista o solicitare motivată a șefului D.G.I.P.I., privind achiziționarea de către D.G.I.P.I. a unei autospeciale cu dotări specifice, din fonduri operative.

Totodată, a rezultat că persoanele care și-au depus semnăturile pe Nota-raport au considerat că este utilă și justificată achiziționarea unei astfel de autospeciale, acest mod de a acționa fiind consecința propriei viziuni în materie de management.

S-a apreciat că propria viziune privind managementul, obiectivată în achiziția unor bunuri, nu se poate subsuma atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. În acest context, s-a observat că Nota-raport este motivată și nu conține "fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului".

3) infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., constând în aceea că B. a dispus înregistrarea notei-raport la Compartimentul fonduri operative al D.I.P.I, cunoscând că a fost întocmită în fals, în scopul fraudării bugetului de stat cu suma de 600.000 RON, s-a reținut că în raport cu împrejurarea că nu este realizată tipicitatea infracțiunii de fals intelectual, nu este realizată nici tipicitatea infracțiunii uz de fals.

4) infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că B., în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în scopul ascunderii fraudării bugetului de stat, a dispus înregistrarea, cu nr. 013xxxxxx/24.07.2015, a unui înscris care nu conținea nicio informație a cărei divulgare să fie de natură a produce daune securității naționale în evidențele documentelor secrete de stat ale D.I.P.I, nivelul de clasificare "secret", cu încălcarea legislației primare (art. 19 lit. c) rap. la art. 15 lit. g) și art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate), precum și a legislației secundare (Anexa nr. 2 H.G. nr. x/04.06.2008), fiind cauzată o vătămare a interesului legitim al statului român de a asigura transparența utilizării resurselor materiale ale instituțiilor publice.

S-a reținut că nu poate fi încadrată ca abuz în serviciu atribuirea nivelului de clasificare "Secret" și, prin urmare, nu ar putea fi reținute, în acest caz, decât încălcări ale actelor normative care privesc informațiile clasificate, care ar putea atrage răspunderea administrativă, fără ca acestea să fie circumscrise domeniului penal.

Mai mult, s-a observat că înscrierea clasificării "Secret" avea o justificare, prin aceea că actele normative care reglementau domeniul în care s-a acționat erau, la rândul lor, clasificate.

În privința cheltuielilor operative, C.S.A.T. a emis acte administrative clasificate secrete de stat cu privire la modul de aprobare, gestionare și control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuții în domeniu, printre care și D.G.I.P.I.

În baza și aplicarea hotărârii C.S.A.T., atât ministrul de interne, cât și șeful D.G.I.P.I. (secretar de stat) emit ordine care sunt clasificate, fapt care explică regimul clasificat al majorității actelor pe care s-au sprijinit acuzațiile în cauză.

În raport cu cele menționate anterior, procurorul a apreciat că faptele pentru care s-a început urmărirea penală in rem nu realizează tipicitatea niciuneia dintre aceste infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv, complicitate la abuz în serviciu pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C. (în coparticiparea penală precizată în rechizitoriu), instanța de fond a reținut că la momentul presupuselor infracțiuni, inculpații îndeplineau următoarele funcții:

- A. - ministru, Ministerul Administrației și Internelor, vicepremier pe probleme de securitate națională, ordonator principal de credite;

- B. - chestor principal, secretar de stat și ordonator de credite în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă

- C. - șef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I.

Acuzațiile aduse inculpaților A., B. și C. prin rechizitoriu, în sinteză, sunt următoarele:

În data de 13.07.2015, sub pretextul unei necesități rezultate din activitatea Diviziunii Protecție Personal (D.P.P.), secretarul de stat B. a întocmit în nume propriu un înscris compus din două pagini, denumit "Notă-Raport", înregistrată ca document secret de stat, nivelul de clasificare "secret", cu nr. 0130xxxx4/13.07.2015 prin care a solicitat aprobarea suplimentării fondurilor operative cu suma de 410.000 RON ("suplimentarea bugetului la Titlul II Bunuri și servicii art. bug. 20.30.30"), despre care s-a menționat că reprezenta contravaloarea unui autoturism, precum și aprobarea achiziției unui autoturism necesar în activitatea de protecție a demnitarilor. În motivarea solicitării, s-a menționat că D.P.P. este o structură a D.I.P.I. care are nevoie "în regim de urgență" de un "mijloc de transport adecvat specificului misiunilor executate", pentru îndeplinirea principalelor atribuții, legate de protecția fizică a persoanelor și bunurilor. În cuprinsul notei-raport s-a precizat că autoturismul este achiziționat pentru "dotarea" D.P.P., ca o componentă a "operaționalizării" acestei structuri a D.I.P.I. Singurul temei de drept invocat a fost art. 8 lit. a) din O.M.A.I. nr. 0066/2011, care reglementează faptul că pentru cheltuielile operative ale D.I.P.I. situate peste plafonul de 50.000 euro, ordonatorul de credite este ministrul Afacerilor Interne.

C., în calitate de șef al Serviciului juridic din cadrul D.I.P.I. a avizat pentru legalitate nota-raport nr. 0130xxxx/13.07.2015, prin mențiune olografă, urmată de semnătură și dată, efectuate la sfârșitul documentului ("Avizat pentru legalitate, șef serviciu juridic, 13.07.2015").

În continuare, nota-raport nr. 0130xxxxx/13.07.2015 a fost aprobată de către A., în calitate de ministru al Afacerilor Interne, prin rezoluție de aprobare pe prima pagină a documentului, fără a se menționa data ordonanțării la plată, aprobarea fiind posibilă numai în intervalul 13-15 iulie 2015, întrucât pe documentul în cauză s-a mai efectuat o mențiune olografă, sub semnătură, de către șeful Diviziunii Protecție Personal din cadrul D.I.P.I., prin care, la 15.07.2015, a atestat că a primit, în numerar, suma de 410.000 RON din fondurile operative ale instituției.

În baza dispoziției verbale a secretarului de stat B., autoturismul a fost achiziționat pe numele șefului D.P.P., cms. șef ………

În vederea achiziționării autovehiculului, S.C. …… S.R.L. a emis factura proforma nr. ……../14.07.2015, pentru suma de 91.295,73 Euro, respectiv 410.000 RON, către ……... Ulterior, în baza facturii fiscale nr. xxxxx/15.07.2015, …….. a achitat prețul autoturismului, cu ordinul de plată emis la 15.07.2015, prin ….. BANK București …. . În baza cererii din 21.07.2015, autoturismul a fost înmatriculat în circulație cu nr. ……, fiind emis certificatul de înmatriculare nr. ………../21.07.2015 .

În luna august 2015, secretarul de stat B. a luat hotărârea de a se efectua transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză, de la …….. către D.I.P.I., sens în care l-a delegat pe ……., pentru a încheia contract de donație, în numele D.I.P.I. Astfel, în baza delegației nr. ……./20.08.2015, emisă de D.I.P.I., ……., reprezentant al D.I.P.I., în calitate de donatar, a încheiat cu …….., în calitate de donator, contractul de donație autentificat cu nr. xxxx/zzzzzz la Biroul Notarilor Publici Asociați ….

Instanța de fond a apreciat, pe de o parte, că tipul autoturismului și dotările acestuia nu erau exagerate în raport cu scopul achiziției, iar pe de altă parte, că achiziționarea autoturismului pe numele unui ofițer (șeful D.P.P.), pentru asigurarea caracterului "conspirat", necesar și specific structurii și scopului acesteia, nu are semnificația unei achiziții "oculte/ilegale" din perspectiva dreptului penal.

De altfel, așa cum rezultă din ordonanța de clasare anterior menționată, același ofițer, în calitate de șef sector în cadrul D.G.I.P.I., iar mai apoi împuternicit pe funcția de șef Diviziune Protecție Personal din cadrul D.G.I.P.I., ofițer care, în aceste calități, a gestionat operaționalizarea Diviziunii Protecție Personal, s-a ocupat și de achiziționarea autospecialei L..

Un prim aspect al tipicității infracțiunii de abuz în serviciu, în forma participației penale autor-complici, este cel referitor la existența unei "conivențe infracționale" între cei 3 inculpați, adică să existe voința comună a participanților de a săvârși în cooperare aceeași faptă prevăzută de legea penală, această voință de cooperare fiind de esența participației penale, existența unei duble legături psihice între participanți și anume, pe de o parte, voința lor comună de a coopera la săvârșirea aceleiași fapte prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, scopul sau rezultatul comun urmărit de participanți prin săvârșirea faptei.

Condițiile complicității sunt prevăzute de art. 48 din C. pen., iar în raport cu descrierea faptelor în rechizitoriu, în prezenta cauză s-a apreciat a fi incidente dispozițiile art. 48 alin. (1) din C. pen., conform cărora "Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Nicio probă administrată în cauză nu relevă temeinic, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpații B. și C. ar fi avut o "conivență infracțională" cu inculpatul A. pentru achiziționarea autoturismului (prin nerespectarea cadrului legal de achiziționare a bunului).

În consecință, instanța de fond a reținut această primă concluzie privind lipsa tipicității obiective și subiective a complicității la abuz în serviciu cu refe