ÎCCJ, Decizia nr. 64/2022

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. Judecata în fața instanței de fond

Prin sentința penală nr. 593 din data de 15 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

I. Cu unanimitate, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. i) combinat cu art. 6 (ne bis in idem) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpații A. și B. pentru instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen.

II. Cu majoritate, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 1 6 alin. (1) lit. i) combinat cu art. 6 (ne bis in idem) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen.

III. Cu majoritate, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen.

IV. Cu majoritate, în conformitate cu art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. acțiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea pentru Digitalizarea României a fost lăsată nesoluționată.

În temeiul art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 397 alin. (5) teza ultimă din C. proc. pen. a atras atenția părții civile Autoritatea pentru Digitalizarea României că măsurile asigurătorii încetează de drept, dacă nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

V. Cu unanimitate, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

VI. Cu majoritate, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. au fost achitați inculpații: A. pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, B. pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, și D. pentru infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

VII. Cu majoritate, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență:

La data de 27 septembrie 2017, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2017, rechizitoriul nr. x/2016 din 27 septembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- B., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., spălare a banilor prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- D., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. și de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prin rechizitoriu a fost stabilită următoarea încadrare juridică a faptelor:

Fapta inculpatului C. care, în perioada ianuarie - septembrie 2009, în calitate de Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. a), b) și e) raportat la art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 (actual art. 2 alin. (2) lit. a), b) și e) raportat la art. 172 alin. (3) și (5) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice), și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de Guvern nr. 119/1999, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, la instigarea inculpaților B. și A.:

- a aprobat documentația de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare", deși aceasta conținea condiții restrictive nejustificate de participare la licitația organizată de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009) în cadrul căreia a fost favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L.;

- prin răspunsurile la solicitările de clarificări formulate în cadrul procedurii de licitație, a menținut condițiile restrictive prin care să fie favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în valoare totală de 51.396.344,76 euro repercutat în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar pe de altă parte - un folos patrimonial necuvenit, în același cuantum, în favoarea E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Urmarea imediată: o pagubă în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în sumă de 51.396.344,76 euro, un folos patrimonial în cuantum de 51.396.344,76 euro, în favoarea E.

Fapta inculpatului B. care, în calitate de reprezentant în fapt/drept al E., în perioada ianuarie - iunie 2009,

- împreună cu inculpatul D., s-a implicat în întocmirea de către reprezentanții Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale a documentației de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), în sensul stabilirii unor condiții restrictive nejustificate de participare la licitație de natură să favorizeze E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., prin punerea la dispoziție, sub formă de proiect, a documentației de atribuire (caiet de sarcini, fișă de date a achiziției),

- împreună cu inculpatul A., l-a determinat pe inculpatul C., Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, să aprobe atât documentația de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), deși aceasta conținea condiții restrictive nejustificate de participare la licitație, cât și să mențină, pe tot parcursul desfășurării procedurii de licitație, condițiile restrictive prin care să fie favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în valoare totală de 51.396.344,76 euro repercutat în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar pe de altă parte - un folos patrimonial necuvenit, în același cuantum, în favoarea E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Urmarea imediată: o pagubă în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în sumă de 51.396.344,76 euro. - un folos patrimonial în cuantum de 51.396.344,76 euro, în favoarea E.

După cum rezultă din descrierea faptei de instigare la abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatului B., aceasta cuprinde atât forma principală de participație, respectiv instigarea, cât și forma de participație a complicității constând în implicarea împreună cu inculpatul D., în întocmirea de către reprezentanții Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale a documentației de atribuire aferentă procedurii de licitație, în sensul stabilirii unor condiții restrictive nejustificate de participare la licitație de natură să favorizeze E., prin punerea la dispoziție, sub formă de proiect, a documentației de atribuire (caiet de sarcini, fișă de date a achiziției).

Fapta inculpatului B. care, în perioada septembrie - octombrie 2009, a deținut și folosit în mod direct/indirect suma de 7.820.872,41 RON, cunoscând că aceasta reprezintă o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către societatea E., în urma câștigării licitației organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), sumă transferată în conturile societăților controlate de acesta în mod direct/indirect, respectiv, S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L.,S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., prin subcontractarea în mod fictiv a serviciilor de consultanță și suport de către S.C. P. S.R.L., din dispoziția inculpatului D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului B. care, în perioada 21.10.2009 - 31.10.2009, împreună cu inculpatul A., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de 18.153.058 euro, reprezentând o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către E. în urma câștigării licitației publice organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale privind licențele P., a dispus transferul respectivei sume de bani din contul E. (societate controlată de cei doi inculpați) în contul Q. (societate controlată de inculpatul A.), prin încheierea în mod fictiv a unui contract de prestări servicii între cele două societăți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului A. care, în calitate de reprezentant în fapt/drept al E., în perioada ianuarie - iunie 2009, împreună cu inculpatul B., - l-a determinat pe inculpatul C., Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, să aprobe atât documentația de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), deși aceasta conținea condiții restrictive nejustificate de participare la licitație, cât și să mențină, pe tot parcursul desfășurării procedurii de licitație, condițiile restrictive prin care să fie favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în valoare totală de 51.396.344,76 euro repercutat în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar pe de altă parte - un folos patrimonial necuvenit, în același cuantum, în favoarea E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului A. care, - în perioada 21.10.2009 - 31.10.2009, împreună cu inculpatul B., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de 18.153.058 euro, reprezentând o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către E. în urma câștigării licitației publice organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale privind licențele P., a dispus transferul respectivei sume de bani din contul E. (societate controlată de cei doi inculpați) în contul Q. (societate controlată de inculpatul A.), prin încheierea în mod fictiv a unui contract de prestări servicii între cele două societăți, - în perioada 30.10.2009 - 23.02.2010, din suma transferată în contul Q. de către E., a transferat și deținut în contul personal deschis la R. din Elveția suma de 9.620.000 euro, cunoscând faptul că respectiva sumă de bani reprezenta o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către E., în urma câștigării licitației publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului D. care, în perioada ianuarie - iunie 2009, în calitate de Director General al P. S.R.L., împreună cu inculpatul B., - s-a implicat partinic și netransparent în constituirea și sprijinirea asocierii formată din E. (în calitate de lider al asocierii), E., F., G. și H. S.R.L., în vederea câștigării licitației organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), prin cooptarea în cadrul asocierii a S.C. H. S.R.L., precum și prin refuzul de a pune la dispoziția altor participanți la licitație a unei oferte de preț și a unei scrisori de confirmare din partea producătorului privind acordul acestuia pentru livrarea orelor de consultanță și suport, - s-a implicat partinic și netransparent în întocmirea de către reprezentanții Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale a documentației de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), în sensul stabilirii unor cerințe restrictive de participare la licitație pentru favorizarea E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., prin punerea la dispoziție, sub formă de proiect, a documentației de atribuire (caiet de sarcini, fișă de date a achiziției), modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în valoare totală de 51.396.344,76 euro repercutat în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar pe de altă parte - un folos patrimonial necuvenit, în același cuantum, în favoarea E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Urmarea imediată: o pagubă în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în sumă de 51.396.344,76 euro; un folos patrimonial în cuantum de 51.396.344,76 euro, în favoarea E.

Fapta inculpatului D. care, în perioada septembrie - octombrie 2009, în calitate de Director General al S.C. P. S.R.L., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de 11.930.096,98 RON reprezentând o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către societatea E., în urma câștigării licitației organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), a dispus transferul respectivei sume de bani, prin subcontractarea în mod fictiv a serviciilor de consultanță și suport, de către S.C. P. S.R.L. către societățile controlate de acesta și B., după cum urmează:

- în mod direct, către societatea controlată de acesta, respectiv S.C. S. S.R.L., și indirect către aceeași firmă, prin intermediul S.C. T. S.R.L., S.C. M. S.R.L., suma de 4.109.224,57 RON, - către societățile controlate de inculpatul B. în mod direct/indirect, respectiv, S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., suma de 7.820.872,41 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În cazul infracțiunilor de spălare a banilor reținute în sarcina inculpaților B., A. și D., s-a menționat că aceștia au cunoscut faptul că respectivele sume care au fost deținute sau transferate în scopul disimulării originii ilicite a acestora, reprezintă o parte din folosul patrimonial necuvenit obținut din infracțiunea de abuz în serviciu de către E. în urma câștigării licitației publice organizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale privind licențele P.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au dispus următoarele:

I. S-a constatat competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, legalitatea sesizării instanței și legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală în cauza privind pe inculpații C., D., B. și A. trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

II. Au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații C. și D.

III. Au fost admise, în parte, cererile și excepțiile formulate de inculpații B. și A.

S-a constatat nulitatea ordonanțelor nr. 766/P/2016 din data de 30 martie 2017 și din data de 20 septembrie 2017 emise de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție sub aspectul preluării ca și probă în prezenta cauză a unor înscrisuri, în copie conformă cu originalul, din dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și din dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Au fost excluse din mijloacele de probă înscrisurile constând în declarațiile din dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și din dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, declarații menționate în cele două ordonanțe ale procurorului.

S-a dispus comunicarea încheierii motivate către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție cu solicitarea ca, în 5 zile de la comunicare, să precizeze dacă se menține dispoziția de trimitere în judecată sau se solicită restituirea cauzei.

Având în vedere menținerea dispoziției de trimitere în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 165 din 13 martie 2018 a dispus următoarele:

A menținut dispozițiile încheierii din data de 30 ianuarie 2018, care se atacă odată cu prezenta hotărâre.

În temeiul deciziei Curți Constituționale a României nr. 22 din data de 18 ianuarie 2018 a dispus eliminarea probelor/mijloacelor de probă excluse prin încheierea din data de 30 ianuarie 2018.

A respins cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului motivată prin aceea că au fost înlăturate unele probe.

A dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații C., B., A. și D. trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 27 septembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție.

În conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (5) din C. proc. pen. și ale deciziei Curți Constituționale a României nr. 22 din data de 18 ianuarie 2018, Judecătorul de cameră preliminară a susținut că probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei, astfel că a dispus înlăturarea lor din dosarul cauzei.

Încheierea judecătorului de cameră preliminară a rămas definitivă prin încheierea nr. 25 din 18 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017.11 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care au fost respinse ca nefondate, contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpații C., A., B. și D. și de partea responsabilă civilmente E. împotriva încheierii nr. 165 din data de 13 martie 2018 și a încheierii din data de 30 ianuarie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017.

Procedura judecării cauzei în primă instanță

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2019, când inculpații și avocații aleși au menționat expres că sunt în posesia formatului electronic al dosarului, după prezentarea succintă a actului de sesizare de către magistratul asistent, Înalta Curte, secția penală, a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 374 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-le atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva acestora. Totodată, a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. corelate cu cele ale art. 396 alin. (10) din același cod, potrivit cărora poate solicita ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, cu condiția recunoașterii în totalitate a faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, consecința fiind aceea că, în caz de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii vor fi reduse cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Astfel, după ce li s-au pus în vedere prevederile legale sus-menționate, inculpații, pe rând, au precizat că sunt de acord să dea declarații în fața instanței de fond, însă după audierea tuturor martorilor, și că nu solicită ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, pozițiile procesuale fiind consemnate în cuprinsul declarațiilor care au fost atașate la dosarul cauzei, subsecvent citirii și semnării lor de către inculpați și apărătorii aleși.

La termenul de judecată din 05 februarie 2019 au fost audiați martorii U., V., iar la termenul de judecată din 19 februarie 2019 au fost audiați martorii W., X., Y. și s-a dispus amânarea cauzei la data de 19 martie 2019 în vederea continuării cercetării judecătorești.

La termenul din 19 martie 2019 au fost audiați martorii Z., AA., BB., cauza fiind amânată la data de 16 aprilie 2019, când au fost audiați martorii CC., DD., cauza fiind amânată la data de 28 mai 2019 când au fost audiați martorii EE., FF., GG. și la data de 25 iunie 2019 când au fost audiați martorii HH., II., JJ.

Ulterior, cauza a fost amânată la data de 04 septembrie 2019 când au fost audiați martorii KK., LL., MM., NN., OO., cauza fiind amânată la data de 11 septembrie 2019, încunoștințând părțile că următoarele termene vor fi la datele de 18 septembrie 2019 și 25 septembrie 2019. De asemenea, s-a pus în vedere Ministerului Public să asigure prezența la termenul din 11 septembrie 2019 a martorei PP. - martor cu identitate protejată, sens în care s-a efectuat o adresă către Direcția Națională Anticorupție. Totodată, s-a dispus citarea martorilor QQ. și RR., precum și martorii SS. și TT.

La termenul din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte, urmare a concluziilor formulate în cauză (atât cea referitoare la incidența deciziei nr. 417/2019 a CCR, cât și cea referitoare la noua componență a completului de judecată) a dispus reluarea cercetării judecătorești (readministrarea probelor deja administrate), prin reaudierea martorilor anterior audiați, respectiv U., V., W., DD., Y., X., AA., BB., Z., EE., CC., HH., GG., NN., FF., II., JJ., KK., LL., OO. și MM., fiind amânată cauza la data de 17 februarie 2020 în vederea reaudierii martorilor U., V., W., DD., Y., X., AA., Z., EE., CC. și GG. și, apoi, la data de 18 februarie 2020, în vederea reaudierii martorilor BB., HH., NN., FF., II., JJ., KK., LL., OO. și MM.

La termenul de judecată din 17 februarie 2020, au fost reaudiați martorii EE., Z., X., Y., W., U., filele x, iar la termenul de judecată din 18 februarie 2020 au fost reaudiați martorii V., FF., GG., OO., LL., KK., JJ., II., filele x, iar ulterior, la termenul din 10 martie 2020 au fost reaudiați martorii QQ., CC., NN., BB., AA., DD. filele x, cauza fiind amânată la data de 7 aprilie 2020 în vederea continuării cercetării judecătorești, când s-a respins cererea de suspendare a judecății, atât în temeiul art. 367 din C. proc. pen., cât și în temeiul art. 43 alin. (2) din Decretul nr. 195 din 16.03.2020 al Președintelui României privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, s-a încuviințat cererea formulată de apărare pentru amânarea judecății și de acordare a unui termen de judecată care să fie stabilit după încetarea stării de urgență, s-a acordat termen de judecată la data de 19 mai 2020, pentru când s-a dispus citarea martorilor HH. și MM., cu mențiunea "citare în vederea reaudierii" și martora RR., în vederea audierii. Totodată, s-a adus la cunoștința apărătorilor că s-a dispus încetarea măsurilor de protecție a martorului cu identitate protejată "PP." (în urma finalizării procedurii judiciare de verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 126 din C. proc. pen. cu referire la decizia nr. 248/2019 pronunțată de Curtea Constituțională) și s-a menținut dispoziția privind prorogarea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul ales al inculpatului C. pentru un termen de judecată ulterior.

La termenul de judecată din 19 mai 2020 au fost audiați martorii HH. și MM., filele x, s-a amânat cauza la data de 2 iunie 2020, dată la care au fost audiați martorul TT. filele x și s-a dispus amânarea cauzei la data de 16 iunie 2020, în vederea audierii ultimului martor propus în vederea audierii, SS. La același termen de judecată Înalta Curte a adus la cunoștința apărării numele real al martorului pentru care s-a dispus încetarea măsurilor de protecție, precizând faptul că acesta se numește SS., ulterior cauza fiind amânată datorită imposibilității audierii acestuia la data de 20 octombrie 2020, când s-a dispus amânarea cauzei, succesiv, la datele de 17 noiembrie 2020, 19 ianuarie 2021 și 02 martie 2021 având în vedere imposibilitatea de participare a unui membru titular al completului.

La termenul de judecată din 30 martie 2021 a fost audiat inculpatul D. și s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 12 aprilie 2021, în vederea audierii inculpaților C., B. și A. Totodată, s-a respins cererea formulată de persoana interesată UU. S.R.L. privind sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în localitatea Năvodari, Str. D25, județul Constanța, înscris în CF nr. x a OCPI Constanța - BCPI Constanța.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2021 au fost audiat inculpatul B., iar la termenul de judecată din 19 aprilie 2021 a fost audiat inculpatul A.

La termenul din 10 mai 2021 au fost în discuție probele noi solicitate și având în vedere că, pentru examinarea tuturor chestiunilor puse în discuție de apărare și acuzare legate de probele noi solicitate, Înalta Curte a avut nevoie de un timp de deliberare, s-a acordat termen de judecată la data de 25 mai 2021, pentru deliberare și pronunțare asupra cererilor de probatorii formulate de inculpați. Amânarea cauzei a fost necesară și pentru și pentru audierea martorului SS., prin videoconferință, în baza ordinului european de anchetă cu autoritățile spaniole, precum și pentru audierea inculpatului C., având în vedere poziția procesuală exprimată de acesta, de a da declarații în prezenta cauză numai după audierea martorului SS.

La termenul din 8 iunie 2021, Înalta Curte a procedat, prin videoconferință organizată în colaborare cu autoritățile judiciare din Spania, la audierea martorului SS., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei și s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 22 iunie 2021, în vederea audierii inculpatului C., care a fost audiat la termenul din 22 iunie 2021, continuându-se audierea acestuia și la următorul termen din 5 iulie 2021.

Tot la termenul de judecată din 5 iulie 2021, Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la probele noi solicitate și, în sinteză, a admis probele cu înscrisuri depuse de inculpații A. și B., inclusiv înscrisurile conținând opinii expertale. A admis pentru inculpatul C. proba cu înscrisuri constând în hotărâri de guvern din perioada 2004-2009 aferente contractului x. RO și a pus în vedere depunerea acestora la dosar până la data de 1 septembrie 2021. A respins celelalte probe formulate de inculpații C. și D. și a încuviințat pentru toți inculpații depunerea la dosar a înscrisurilor apreciate ca fiind utile soluționării cauzei.

La termenul din 5 iulie 2021, s-a constatat terminată cercetarea judecătorească și s-a acordat termen pentru dezbateri la data de 13 septembrie 2021, punându-le în vedere inculpaților și reprezentantului Ministerului Public să pregătească concluzii scrise pentru termenul acordat.

La termenul stabilit pentru dezbateri (13 septembrie 2021), având în vedere cererile inculpatului C. și părții civile A.D.R. a fost stabilit un nou termen pentru dezbateri, la data de 24 septembrie 2021.

Instanța, în cursul deliberării, în unanimitate, a apreciat ca neîntemeiată cererea/critica apărării referitoare la nulitatea actelor și măsurilor fazei urmăririi penale întrucât procurorul care a efectuat urmărirea penală și a emis rechizitoriul nu ar fi avut vechimea în magistratură necesară pentru numirea ca procuror în cadrul D.N.A., fiind invocată decizia nr. 514/2021 a Curții Constituționale a României.

Astfel, sub un prim aspect instanța de fond a reținut că aspectele de nelegalitate a actelor și măsurilor din faza urmăririi penale constituie, printre altele, obiectul verificării cauzei în procedura camerei preliminare (art. 342 din C. proc. pen.).

Pe de altă parte s-a reținut că actele și măsurile de urmărire penală se desfășoară potrivit legii existente la data respectivelor acte și măsuri, în cazul normelor procesual-penale nefiind incident principiul aplicării legii penale mai favorabile; numai legea poate stabili expres dispoziții tranzitorii cu referire la normele procesual-penale.

Aceste aspecte implică, inerent, și dispozițiile legale din care rezultă competența unei anumite structuri a Ministerului Public, în sens larg, atât din perspectiva normelor de competență în supravegherea/efectuarea urmăririi penale, cât și din perspectiva desemnării/promovării/numirii procurorilor în cadrul structurilor Ministerului Public.

De altfel, pe de o parte, decizia pronunțată de Curtea Constituțională, invocată de apărare, este ulterioară finalizării urmăririi penale și emiterii rechizitoriului, iar pe de altă parte, a fost pronunțată nu într-o cauză penală concretă ori în această cauză penală, ci a fost pronunțată prin parcurgerea procedurii constituționale a controlului "a priori" a legii, adică controlul de constituționalitate anterior promulgării unei legi.

În sfârșit, instanța a reținut că, la cererea inculpatului C. - cum de altfel a și menționat apărătorul său ales - Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate referitoare chiar la textele legii în vigoare care reglementează condițiile de vechime în magistratură pentru numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Instanța, în cursul deliberării, în unanimitate, a apreciat ca neîntemeiată critica apărării referitoare la lipsa autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunea de spălare de bani (condiție prevăzută de art. 9 alin. (3) din C. pen.).

Instanța a reținut că aspectele de nelegalitate a actelor și măsurilor din faza urmăririi penale constituie, printre altele, obiectul principal în procedura camerei preliminare (art. 342 din C. proc. pen.).

Totodată, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. cu referire la infracțiunile săvârșite pe teritoriul României. Inculpații sunt cetățeni români, iar din perspectiva art. 8 alin. (1) și (4) din C. pen., nu prezintă relevanță faptul că sumele de bani au fost transferate în conturi aflate în bănci din afara teritoriului României ori că, ulterior, au fost efectuate operațiuni din aceste conturi, în alte conturi, indiferent de sediul băncilor respective.

* * *

Inculpații A., B. și C. au solicitat încetarea procesului penal prin aplicarea principiului "ne bis in idem", prev. de art. 6 din C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu (în participația penală menționată în actul de acuzare.

În analiza criticii formulate instanța de fond a reținut că potrivit C. proc. pen., principiul ne bis in idem are în prezent o consfințire legală expresă în dreptul român.

Astfel, art. 6 din C. proc. pen. cu titlul marginal "Ne bis in idem", prevede că "Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică".

Totodată, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori este prevăzut în mod expres de art. 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, această garanție mai este prevăzută de art. 54 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS) precum și de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (cele 3 documente juridice europene fiind ratificate de România).

În legătură cu interpretarea și aplicarea principiului "ne bis in idem", Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată prin procedura reglementată de art. 475 din C. proc. pen. "pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept".

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 8/2016 (dosar nr. x/2016), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 430 din 08/06/2016, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: dacă sintagma "când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică" folosită de legiuitor în cuprinsul art. 6 din C. proc. pen., care consfințește principiul "ne bis in idem", are în vedere doar hotărârile pronunțate în materie penală față de o persoană pentru aceeași faptă - indiferent de încadrarea juridică dată faptei - sau noțiunea de "hotărâre penală" este folosită de legiuitor în sens larg, prin ea înțelegându-se orice fel de hotărâre indiferent de materia în care se pronunță și de procedura după care s-a judecat cauza, dacă aceasta ar putea fi apreciată, prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenției europene a drepturilor omului, că are un caracter penal și reprezintă o hotărâre prin care s-a produs "condamnarea" penală, civilă, fiscală sau contravențională a persoanei, trimisă mai apoi în judecată într-un proces penal pentru aceeași faptă?.

În sinteză, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat, printre altele, că "un alt motiv de respingere ca inadmisibilă a sesizării derivă din practica constantă și clară a celor două instanțe europene, jurisprudență pentru care nu este nevoie de "dezlegarea" ori de "lămurirea" Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Instanța, în cursul deliberării, a reținut următoarele aspecte referitoare la principiul "ne bis in idem" rezultate din jurisprudența C.J.U.E. și C.E.D.O.:

Principiile enunțate de cele 3 instrumente juridice europene au fost examinate, de-a lungul timpului, atât de C.E.D.O., cât și de C.J.U.E., jurisprudența evoluând permanent în sensul celor ce se vor menționa în continuare.

Având în vedere, pe de o parte, notorietatea juridică a acestor hotărâri, iar pe de altă parte, publicarea oficială a acestora, dar - în unele hotărâri - și argumentarea deosebit de amplă a soluțiilor dispuse, Înalta Curte, în principal, a făcut trimitere la paragrafele esențiale, iar în secundar, a redat numai unele dintre aceste paragrafe, argumente și concluzii menționate în aceste hotărâri.

Conform jurisprudenței C.E.D.O. și C.J.U.E., noțiunea de "hotărâre definitivă" are un sens autonom în structura "ne bis in idem", nefiind limitată numai la sentințele și deciziile pronunțate de instanțele de judecată.

C.E.D.O. a statuat că analiza care trebuie efectuată pentru stabilirea incidenței principiului "ne bis in idem" prin raportare la criteriul fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași, trebuie să vizeze acele fapte care constituie un set de împrejurări factuale concrete privind același acuzat și care sunt indisolubil legate în timp și spațiu.

Conform jurisprudenței C.E.D.O. și C.J.U.E., noțiunea de "hotărâre definitivă" are un sens autonom în structura "ne bis in idem", nefiind limitată numai la sentințele și deciziile pronunțate de instanțele de judecată.

Astfel, s-a statuat că principiul "ne bis in idem" se aplică și în privința soluțiilor de netrimitere în judecată prin care Ministerul Public, pronunțându-se asupra fondului cauzei, pune capăt - chiar fără intervenția instanței - procedurii judiciare, astfel că dacă sunt îndeplinite celelalte cerințe, printre care eadem personae și idem factum, se consideră că acțiunea penală a fost stinsă în mod definitiv, iar acest caracter definitiv al stingerii nu este afectat de posibilitatea redeschiderii urmăririi penale ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi ori de posibilitatea anulării ulterioare a acesteia.

- jurisprudența C.E.D.O. (relevante fiind mai ales cauzele Sergey Zolotukhin c. Federația Rusă 10 februarie 2009, A și B. c. Norvegia 15 noiembrie 2016, Mihalache c. România 08 iulie 2019, Tsonyo Tsonev c. Bulgaria 14 ianuarie 2010, Ioan Horhat c. România, 3 martie 2020, Butnaru și Bejan c. România, 23.06.2015, VV. c. Austria, 29 mai 2001).

Printre cele mai importante hotărâri C.E.D.O. - apreciată ca fiind una de referință în această materie, inclusiv prin ampla motivare - pronunțate în cauze contra României, este cea pronunțată în cauza Mihalache c. România, din 8 iulie 2019, cele mai relevante paragrafe fiind III - p. 36 - 37, IV - p. 38 - 39, V - p. 40 - 43, respectiv, paragrafele p. 48 - 50, 53 - 64, 67 - 68, 81 - 116 și 117 - 139.

De asemenea o hotărâre de referință a fost reținută cea pronunțată în cauza Horhat c. România, din 3 martie 2020, cele mai relevante paragrafe fiind 17 - 26 și 27 - 44, cu precizarea că în această ultimă hotărâre CEDO face numeroase trimiteri la argumentele și concluziile hotărârii în cauza Mihalache c. România, din 8 iulie 2019.

Printre cauzele contra României, C.E.D.O. a pronunțat, de asemenea cu relevanță pentru jurisprudența națională în materia aplicării ne bis in idem hotărârea în cauza Butnaru și Bejan c. România, din 23 iunie 2015, edificatoare pentru înțelegerea și aplicarea acestui principiu - paragraf. 31 - 34, 36, 38, 42, 45 - 46 și 49 - 50.

Într-o altă hotărâre de referință, cauza Sergey Zolotukhin c. Rusiei, din 10 februarie 2009, cele mai relevante paragrafe sunt 31 - 38, 52 - 59, 70 - 84, 98 - 100 și 107 - 122.

Hotărârea pronunțată în cauza A. și B. c. Norvegia, din 15 noiembrie 2016, este deosebit de importantă deoarece face o trecere în revistă a jurisprudenței anterioare în materia "ne bis in idem", relevante fiind paragrafele 110 - 154.

În sfârșit, s-a apreciat că prezintă relevanță pentru înțelegerea modului de interpretare și aplicare a art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile în cauzele VV. c. Austria din 29 mai 2001 (paragrafele 22-32) și Tsonyo c. Bulgaria, nr. 2, din 14 ianuarie 2010 (paragrafele 43 - 56).

- jurisprudența C.J.U.E. (în acest sens fiind apreciate ca relevante cauzele C-537/16, 20 martie 2018, C-398/12, 5 iunie 2014, C-367/05, 18 iulie 2007, C-491/07, 22 decembrie 2008).

Înalta Curte a apreciat relevanța acestor hotărâri sub aspectul înțelegerii modului de interpretare și aplicare a principiului "ne bis in idem", elocvente sub acest aspect fiind următoarele paragrafe ale cauzelor: C-537/16, 20 martie 2018 (p. 21 - 68), C-398/12, 5 iunie 2014 (p. 26 - 41), C-367/05, 18 iulie 2007 (p. 23 - 38) și C-491/07, 22 decembrie 2008 (p. 30 - 45).

· Examinarea de către Înalta Curte a incidenței principiului "ne bis in idem" în prezenta cauză penală, cu privire la inculpații A. și B., cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, în participația penală menționată în rechizitoriu (SOLUȚIE CU UNANIMITATE):

Din examinarea sentinței penale nr. 258 din 24 martie 2016, pronunțată de secția penală de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 3 Judecători, precum și din examinarea deciziei penale nr. 162 din 3 octombrie 2016, pronunțată în apel de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că numiții A. și B. au fost "cumpărători de influență" în cauza dedusă judecății prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 martie 2015 emis de secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din Direcția Națională Anticorupție, fiind audiați în calitate de martori.

Această calitate procesuală a fost atrasă de soluția dispusă de procurorul din cadrul D.N.A., în sensul "clasării cauzei" cu privire la A. și B.

Din rechizitoriul nr. x/2013, emis la data de 23 martie 2015 a rezultat că B. și A., considerați "martori-cumpărători de influență", au săvârșit faptele expuse anterior, însă nu poate fi atrasă răspunderea lor penală întrucât au formulat denunțuri atât pentru darea de mită, cât și pentru cumpărarea de influență, legea prevede consecințele juridice ale denunțului (art. 290 alin. (3) și art. 292 alin. (2) din C. pen.).

Înalta Curte a reținut că, în legătură cu faptele săvârșite de numiții B. și A., apreciate de procuror sub încadrarea juridică ca infracțiuni de corupție (dare de mită/cumpărare de influență), a fost dispusă o "decizie"/soluție pe fondul acuzațiilor (după examinarea faptelor, probelor și răspunderii penale), printr-o dispoziție de clasare a cauzei penale, soluție "definitivă" atât din perspectiva dreptului național, cât și din perspectiva jurisprudenței CEDO și CJUE (astfel cum rezultă din cauzele anterior menționate).

Chiar dacă a fost dispusă prin rechizitoriu, soluția de clasare are valoarea unei "ordonanțe de clasare" a cauzei, aceasta fiind motivată atât prin trimitere la textul de lege incident, cât și prin argumentare de fapt și de drept "faptele au fost denunțate de martorii B., A., ...".

Înalta Curte a constatat că această "decizie definitivă" a procurorului constituie "elementul prim" pentru "ne bis in idem", astfel că pronunțarea unei soluții pe fondul acuzațiilor din prezenta cauză penală (prin sesizarea Înaltei Curți cu rechizitoriul nr. x/2017 din 27.09.2017 emis de Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție), nu este posibilă prin efectul principiului "ne bis in idem", indiferent de noua modalitate de expunere a faptelor ori de încadrare juridică a acestora.

Unele dintre soluțiile dispuse în faza urmăririi penale cu privire la persoanele cercetate, mai ales cele dispuse în urma cercetării fondului cauzei penale (examinarea faptelor, probelor și răspunderii penale), dar și soluțiile de disjungere a cauzei penale ori de reunire/conexare a unor cauze penale, sunt de natură a atrage consecințe juridice ulterioare în orice cauză cu care, ulterior, este sesizată instanța de judecată.

Conform rechizitoriului nr. x, inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată pentru următoarele fapte:

- împreună cu inculpatul D., s-a implicat în întocmirea de către reprezentanții Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale a documentației de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), în sensul stabilirii unor condiții restrictive nejustificate de participare la licitație de natură să favorizeze E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., prin punerea la dispoziție, sub formă de proiect, a documentației de atribuire (caiet de sarcini, fișă de date a achiziției),

- împreună cu inculpatul A., l-a determinat pe inculpatul C., Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, să aprobe atât documentația de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), deși aceasta conținea condiții restrictive nejustificate de participare la licitație, cât și să mențină, pe tot parcursul desfășurării procedurii de licitație, condițiile restrictive prin care să fie favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în valoare totală de 51.396.344,76 euro repercutat în patrimoniul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, iar pe de altă parte - un folos patrimonial necuvenit, în același cuantum, în favoarea E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- l-a determinat pe inculpatul C., Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, să aprobe atât documentația de atribuire aferentă procedurii de licitație deschisă, inițiată pentru "Achiziționarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opțiune de cumpărare" (anunțul de participare înregistrat în S.E.A.P. cu numărul x/22.05.2009), deși aceasta conținea condiții restrictive nejustificate de participare la licitație, cât și să mențină, pe tot parcursul desfășurării procedurii de licitație, condițiile restrictive prin care să fie favorizată E., în calitate de lider al asocierii formate din E., F., G. și H. S.R.L., modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte - un prejudiciu în va