ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92/F din data de 17 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 309 din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la instigare sub forma participației improprii la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 rap. la art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 309 din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la instigare sub forma participației improprii la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 rap. la art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 309 din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 309 din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (cu sediul în București).

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii luate cu privire la bunurile inculpaților prin încheierea din data de 27.06.2018.

Măsurile asigurătorii s-au încetat de drept dacă partea civilă nu a introdus acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 22.12.2017, sub nr. x/2017, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

- B., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de instigare sub forma participației improprii la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, instigare săvârșită de către coinculpatul A., prev. de art. 48 rap. la art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 C. pen.

- C., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de instigare sub forma participației improprii la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, instigare săvârșită de către coinculpatul A., prev. de art. 48 rap. la art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

- D., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus:

- Clasarea cauzei față de A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

- Clasarea cauzei față de B. și C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

- Clasarea cauzei față de E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 309 din C. pen.

- Clasarea cauzei față de F. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 298 din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.

- Clasarea cauzei față de G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen.

- Disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată și dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată cu prilejul soluționării dosarului de despăgubiri nr. x/31.08.2010;

- Disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de suspecții H. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., I. și J. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen. și instigare la uz de fals prev. de art. 47 rap. la art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, precum și A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-au reținut următoarele:

La data de data de 23.06.2014 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (în continuare A.N.R.P.) a sesizat Direcția Națională Anticorupție cu privire la faptul că dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. x/31.08.2010 întocmit de către Comisia locală de fond funciar Bradu (în continuare K. Bradu) în baza Legii nr. 18/1991 privind pe autorul L. cu moștenitorii B. și C., în care, prin Decizia nr. 14783/FF au fost acordate despăgubiri în sumă de 35.035.510 RON pentru o suprafață de 19,3 ha teren situat în jud. Argeș, a fost întocmit necorespunzător și cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a reieșit că aspectele sesizate se confirmă, iar Sentința civilă nr. 4106 din data de 10.05.2010 a Judecătoriei Pitești în baza căreia K. Bradu a propus includerea autorului L. și a moștenitorilor pe Anexa 23 în vederea obținerii de despăgubiri pentru o suprafață de 19,3 ha teren agricol, constituindu-se, ulterior validării propunerii de către Comisia județeană de fond funciar Argeș (în continuare CJFF Argeș), dosarul de despăgubiri nr. x/31.08.2010, a fost rezultatul unor acțiuni frauduloase.

S-a arătat că în anul 1855, la o dată necunoscută, se naște M. bunicul autorului L. și străbunicul inculpaților B. și C., învățător în com. Bradu de Jos . Se va căsători cu N. și va deceda la data de 02.10.1931, la vârsta de 76 de ani, anterior începerii procesului de colectivizare, astfel încât legile fondului funciar nu i se aplică (adresă, f. x, Registru decese Primăria Bradu). La 27 decembrie 1882 se naște O., tatăl lui P., din părinții M. și N., agricultor în com. Bradu de Jos. Se căsătorește cu Q. și va deceda la data de 12.02.1940, la vârsta de 58 de ani, de asemenea, anterior începerii procesului de colectivizare, astfel încât nu i se aplică legile fondului funciar (adresă). La 30 aprilie 1915 - se naște P., în comuna Bradu, jud. Argeș, din părinți, de asemenea, agricultori, R. și Q. (v. registrul agricol, f. x cerere Arhivele Naționale). La 23 aprilie 1919 se naște un frate al său, S., care a fost data spre adopție unor rude, fam. S. și T. (declarații, f. x). La 21 mai 1944 - se căsătorește cu U., în vârstă atunci de 21 de ani (certificat de căsătorie, f. x, certificat de naștere, fila x). La 14 ianuarie 1945 - i se naște primul copil, B. iar la 11 iunie 1946 - i se naște cel de-al doilea copil, C. La 25 ianuarie 1948 are loc Recensământul populației și agricol în urma căruia, potrivit documentelor existente la Arhivele Naționale L. gospodărea împreună cu soția U., mama, Q. și cei doi copii minori și dețineau suprafața totală de 7 ha și 6.200 mp teren. Registrul agricol pentru anii 1951 - 1955 arată că familia era alcătuită din aceiași 5 membri și locuia într-o casă construită în anul 1954 înconjurată de anexe - bucătărie, grajd - care datau din 1918, însă suprafața de teren deținută variază de la 5,65 ha în 1951-1952, la 4,80- ha în 1954 - 1955 . În perioada 1959 - 1961 a deținut constant suprafața de 4,84 ha teren, potrivit registrului agricol. Din același document reiese că în anii 1959 - 1960 era înscris în tovărășia "V.", iar din 1961 este înscris în colectiv . La 9 ianuarie 1961 - prin cererea înregistrată sub nr. x se înscrie, împreună cu soția, în W., cu toată suprafața de teren înscrisă în registrul agricol, din care își rezervă 0,10 ha teren pentru curte și 0,30 ha pentru grădină (declarație olografă). La 12 iunie 1988 - decedează și lasă drept moștenire o casă de locuit compusă din trei camere, teren în suprafață de 250 mp în com. Bradu, satul Bradu de Jos și cota parte din economiile depuse la C.E.C. (certificat de moștenitor autentificat la BNS X. nr. x/20.10.1988). Întrucât fiul, C., renunță la succesiune, iar fiica este considerată străină de moștenire ca efect al neacceptării în termenul de 6 luni prevăzut de lege, bunurile trec asupra soției supraviețuitoare.

Legea nr. 18/1991 a fondului funciar

Odată cu căderea regimului comunist în urma Revoluției din 1989, în România a început un amplu proces de transformare nu doar în plan politic, ci și în plan economic și social.

În îndeplinirea unuia dintre punctele programului anunțat de Frontul Salvării Naționale în chiar ziua înființării lui, 22 decembrie 1989, - sprijinirea micii producții țărănești, este emis Decretul-lege nr. 42 din data de 29 ianuarie 1990 prin care se permite ca membrilor cooperatori, dar nu numai, să le fie atribuite în folosință loturi de până la 5.000 m.p. în urma cultivării cărora să poată dispune liber de producția obținută în schimbul obligației de a presta în cooperativă volumul de muncă și lucrările mecanizate stabilite. A fost poate o primă recunoaștere a faptului că măsura colectivizării prin preluarea proprietății a fost opresivă, abuzivă. De altfel, 6 luni mai târziu, prin Legea nr. 9 din 31.07.1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii este anticipată promovarea de către Guvern a unei legi a fondului funciar care să remedieze neajunsurile colectivizării, fapt care se și realizează, proiectul viitoarei Legi nr. 18/1991 fiind transmis Senatului prin adresa nr. x din 17.10.1990.

În ziua de 20.02.1991 este publicată în Monitorul Oficial nr. 37 legea prin care sunt desființate C.A.P.-urile, iar proprietatea asupra terenurilor acestor unități se reconstituie ori se constituie, ca drept de proprietate privată, în patrimoniul unor particulari, Legea nr. 18.

În forma inițială, Legea nr. 18/1991 permitea reconstituirea/constituirea parțială a dreptului de proprietate, pentru suprafețe de teren care aparținuseră fostelor C.A.P.-uri, cuprinse între 0,5 ha de persoană și maxim 10 ha de familie, cu posibilitatea diminuării procentuale în cazul în care terenul unității administrativ teritoriale era insuficient (art. 19).

Îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului erau persoanele care au avut teren în proprietate și l-au adus ori acesta le-a fost preluat în orice mod în cadrul C.A.P. (sau G.A.P., cum se numeau anterior), precum și moștenitorii acestora (art. 8 parag. 2 din lege) și numai dacă au făcut cerere în acest sens în care au arătat suprafața de teren la care se socotesc îndreptățiți, însoțită de documente din care să rezulte dreptul de proprietate pentru suprafața solicitată (art. 12 parag. 2 și 3 din Hotărârea de Guvern nr. 131/27.02.1991 - normele metodologice de aplicare a legii inițiale).

Legea prevedea ca dovada întinderii suprafeței aduse în cooperativă să se poată face, atât cu cererile de înscriere în cooperativă, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, acte de proprietate, registre de carte funciară, cât și cu declarații de martori, dar numai în lipsa altor înscrisuri (art. 10 parag. 1).

După intrarea în vigoare a legii fondului funciar legiuitorul a manifestat o preocupare constantă pentru îmbunătățirea ei, dar și pentru eliminarea inechităților create prin restituirea parțială, până la limita maximă de 10 ha teren agricol de familie.

Modificări de substanță au fost aduse prin Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, iar regulamentele de punere în aplicare au fost, de asemenea, schimbate succesiv.

Demersurile înfăptuite în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole aparținând autorului L. în temeiul Legii nr. 18/1991.

În urma încheierii procesului de colectivizare, peste 93% din suprafața agricolă a țării a devenit proprietate cooperatistă, context în care forfota restituirii pământurilor fostelor C.A.P.-uri a cuprins toată țara, incluzând locuitorii comunei Bradu din județul Argeș. În familia răposatului L., soția supraviețuitoare, U., ca unică moștenitoare și astfel singura persoană legal îndreptățită, depune la K. Bradu cererea înregistrată sub nr. x/05.03.1991 (copie document olograf, registru cereri fond funciar), prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului pe care l-ar fi deținut anterior înființării C.A.P. Bradu de Jos în următoarele puncte:

- 5 pogoane în punctul numit "La salcâmi" ~2,506 ha

- 4 pogoane în punctul numit "Y." ~ 2,0048 ha

- 2 pogoane situate în Z. ~1,0024 ha, iar în perimetrul I.A.S. Bradu,

- 6 pogoane în vecinătatea preotului AA. ~ 3,0072 ha

- 1 pogoane în punctul numit "BB." ~ 0,5012 ha

- 7 prăjini în punctul numit "Deal" ~ 0,147 ha

- 3,5 pogoane în punctul numit "Deal", în vecinătatea "CC." ~ 1,7542 ha

- 2 pogoane în punctul numit "DD." ~ 1,0024 ha

- 5 pogoane în punctul numit "EE." ~ 2,506 ha

Însumate, terenurile reprezintă o suprafață de aproximativ 14,43 ha, iar în susținere cererii a anexat ulterior, la data de 17.03.1991, după aproape două săptămâni, declarația numitului S., un frate al defunctului L., dat spre adopție, dovadă permisă, potrivit art. 10 parag. 1 al Legii nr. 18/1991 (preluat în art. 11 în forma actuală a legii), doar în lipsa altor înscrisuri. În declarația sa, S. menționează, însă, o suprafață mai mică în punctul "Deal - Giroc", respectiv 2 pogoane, decât ce solicitase cea care l-a propus ca martor, diferența fiind de 1,5 pogoane (aprox. 0,75 ha) Astfel, însăși U. a putut produce probe doar pentru 13,68 ha. Dovada cu martori era permisă de Legea nr. 18/1991 doar în lipsa altor dovezi.

Suprafața reală la care avea însă dreptul U. după soțul său era cea menționată în Registrul Agricol pe anii 1959 - 1962 și cu care cei doi s-au înscris în cooperativă în data de ..., respectiv 4,48 ha (v. și declarația olografă prin care soții s-au înscris în C.A.P. cu pământul trecut în Registrul Agricol). A fost identificată, de asemenea, cererea nr. x/11.03.1991 prin care C. solicita atribuirea în folosință a 2 ha teren, făcând precizarea că părinții săi, L. și U., au deținut în proprietate cca 15 ha teren arabil (cerere olografă).

Niciodată U. nu a solicitat retrocedarea a 26,75 ha. Această suprafață apare în mod neașteptat și imposibil de corelat cu vreo altă dovadă, în contestația olografă formulată împotriva propunerii de reconstituire a C.L.F.F. Bradu, dar și în Anexa nr. 3 din H.G. nr. 131/27.02.1991 întocmită de K. Bradu care cuprindea tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate precum și suprafața propusă spre a fi reconstituită pentru fiecare în parte (în continuare Anexa 3).

În Anexa 3 U. apare înscrisă alături fiii săi, C. și B. cu următoarele mențiuni: 4,84 ha teren agricol înscris în CAP; 26,75 ha suprafață solicitată (deși nu se solicitaseră decât 14,43 ha); 3,87 ha suprafață agricolă stabilită în proprietate. Reiese din aceasta că C.L.F.F. Bradu a propus reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 după def. L., doar pentru 3,87 ha din cele 4,84 ha cu care se înscrisese în C.A.P., întrucât, conform art. 13 par. 3 din lege, a fost aplicată o reducere procentuală de 20% determinată insuficiența terenului disponibil. Pentru suprafața de 3,87 ha s-a și emis titlul de proprietate nr. x/12.07.1994.

Conform art. 23 din H.G. nr. 131/1991, Anexa 3 a fost afișată la sediul primăriei spre luarea la cunoștință a celor interesați, iar singurele dovezi păstrate că această procedură a fost urmată sunt contestațiile celor nemulțumiți printre care s-a numărat și U. (contestație olografă nr. x/4.09.1991). Însă, deși cererea de reconstituire fusese făcută doar de către aceasta, ca unică moștenitoare și astfel singura persoană legal îndreptățită, contestația este semnată și de către cei doi fii, B. și C., străini de moștenire prin neacceptare, respectiv renunțare, potrivit certificatului de moștenitor întocmit în formă autentică după moartea autorului. Dacă ar fi făcut cerere alături de mama lor, ceea ce nu s-a întâmplat, B. ar fi redobândit calitatea de moștenitor în temeiul art. 12 parag. 2 din lege (art. 13 alin. (2), forma actuală a legii), nu și C. care renunțase la moștenirea după tatăl său.

Prin Hotărârea nr. 90/19.09.1991, CJFF Argeș a validat propunerile K. Bradu cuprinse în Anexa 3 și a respins contestația formulată de U. și fiii (hotărâre, f. x sau, mai lizibilă, f. x, tabel nominal cu persoanele care au formulat contestații și olograf). Nici cu privire la afișarea propunerilor finale sau comunicarea hotărârii prin care s-au respins contestațiile nu s-a păstrat vreo dovadă, (adrese primăria com. Bradu) însă obligativitatea comunicării prin scrisoare recomandată s-a introdus abia prin Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, la momentul anului 1991 hotărârea trebuia comunicată sub semnătură contestatarilor (art. 28 parag. 5 din H.G. nr. 131/1991).

B. și C. au avut cunoștință de Hotărârea nr. 90/19.09.1991 a CJFF Argeș prin care li s-a soluționat contestația la propunerea C.L.F.F. Bradu de reconstituire a dreptului de proprietate

Inițial, art. 10 parag. 5 din Legea nr. 18/1991 a prevăzut un termen de 90 de zile pentru încheierea procesului de stabilire a dreptului de proprietate, iar în scopul respectării acestuia au fost impuse termene de procedură și mai scurte pentru parcurgerea diferitelor etape: 5 zile de la afișarea anexelor conținând propunerile comisiilor locale, pentru depunerea contestațiilor; 3 zile pentru înaintarea acestor contestații la comisiile județene, alte 3 zile în care comisia județeană trebuia să înainteze hotărârea prin care a soluționat contestațiile și a validat sau invalidat propunerile primite, cu obligația pentru comisia locală de a afișa imediat tabelele anexă definitive (art. 28 H.G. nr. 131/1991).

Reflexie a celerității procedurii, contestația familiei . . . . . . . . . .a fost întocmită și înregistrată în data de 04.09.1991, iar două săptămâni mai târziu, la data de 19.09.1991 a fost și soluționată, definitivându-se, totodată Anexa 3 cuprinzând suprafețele pentru care urma să li se reconstituie dreptul de proprietate, anexă care trebuia afișată la sediul primăriei, așa cum am arătat. Or, este puțin probabil ca în acest scurt interval de timp toți membrii familiei să-și fi pierdut interesul față de pământul pe care l-au deținut și de care au fost desproprietăriți, pământul pentru în anii ce au urmat formulând numeroase cereri din care, de altfel, reiese neîndoielnic că au cunoscut modul de soluționare a contestației.

De altfel, la momentul soluționării contestației, U. încă trăia și avea același domiciliu din com. Bradu (certificat de deces). U. trece în neființă în ziua de 19 ianuarie 1992, la vârsta de 69 de ani, (certificat de deces, f. x, certificat de moștenitor nr. x/23.11.1992 autentificat la B.N.S. FF), însă titlul de proprietate, pentru suprafața de 3,87 ha teren agricol aparținând autorului L., pe numele moștenitorilor C., U., B., dar și GG. și HH., cu nr. x/12.07 se emite abia în anul 1994. Titlul a fost rectificat ulterior prin ștergerea ultimilor doi ca neavând calitatea de moștenitori ai autorului, dar și prin majorarea suprafeței, de la 3,87 ha, la 4,0163 ha, deși adresa nr. x/10.07.2001 a Primăriei jud. Argeș, în baza căreia s-a făcut rectificarea, nu menționa nimic cu privire la acest aspect.

Contestația formulată de U. s-a soluționat anterior decesului acesteia. Având domiciliul în com. Bradu, aceasta a luat cunoștință de modul soluționării contestației, întrucât exista potrivit legii obligativitatea afișării la primăriei a hotărârii C.J.F.F. și cum toate celelalte etape au fost respectate întocmai, se naște o puternică prezumție că și aceasta a fost respectată, deși dovezi ale afișării nu s-au pătrat până în zilele noastre, așa cum nu s-a păstrat nici dovada afișării la primăriei a propunerilor C.L.F.F., dar care, fiind contestate, este indubitabil că au fost aduse la cunoștința celor interesați.

Obligativitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu fusese încă introdusă în lege, dar, întrucât U. avea domiciliul în comună, nici n-ar fi fost necesară comunicarea prin scrisoare recomandată, deși se invoca acest fapt de către B. și C. în fața instanței de judecată cu prilejul obținerii Sentinței civile nr. 4106/10.05.2010 a Judecătoriei Pitești. Titlul de proprietate care consfințea dreptul de proprietate doar asupra 3,87 ha teren nu a fost contestat în instanță.

Trei ani mai târziu, în baza Hotărârii nr. 73/16.06.1994 a CJFF Argeș de validare a propunerii K. Bradu se emite titlul de proprietate nr. x/07.03.1997 pentru suprafața de 1 ha pădure aparținând autorului L. cu aceeași cinci moștenitori, titlu, de asemenea rectificat în baza adresei nr. x/10.07.2001 a Primăriei jud. Argeș prin eliminarea numiților GG. și HH. Nici acest titlu nu a fost contestat în instanță.

Împrejurarea că niciunul dintre cele două titluri nu au fost contestate în instanță, potrivit informațiilor puse la dispoziție de către Judecătoria Pitești (adresa nr. x/2015 din data de 29.05.2017) are, neîndoielnic, semnificația acceptării suprafețelor înscrise în titlu și constituie o confirmare a cunoașterii modului în care a fost soluționată contestația nr. x/04.09.1991 (în continuare contestația), cel târziu la momentul emiterii titlului.

Este adevărat că în perioada 06.06.1995 - 13.12.1996 inculpata B. a fost privată de libertate într-o cauză privind săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și fals de monedă, inițial în baza unui mandat de arestare preventivă și ulterior, după condamnare, în baza unui mandat de executare, însă termenul de introducere a plângerii împotriva hotărârii CJFF era și este de 30 de zile de la data la care aceasta a fost cunoscută (cazier judiciar). Și chiar presupunând că în acele timpuri inculpata avea alte preocupări, contestația fusese făcută și de către fratele acesteia, inculpatul C. care domicilia în Curtea de Argeș.

Înaintând pe firul cronologic al actelor întocmite relativ la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra pământului cu care autorul L. s-a înscris în C.A.P., descoperim cererea nr. x/21.01.1998 făcută de către inculpații, frații ..., după apariția Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, care a dat posibilitatea membrilor fostelor C.A.P.-uri sau moștenitorilor acestora să solicite reconstituirea dreptului de proprietate privată și pentru diferența dintre terenul atribuit deja și suprafața pe care au adus-o în C.A.P., respectiv a suprafețelor reprezentând cotele de reducere de peste 5% operate ca urmare a lipsei disponibilului necesar reconstituirii, conform art. 13 parag. 3 din lege.

Mențiunile olografe din cuprinsul acestei cereri privind cunoașterea suprafeței deja reconstituite conform Legii nr. 18/1991, respectiv 1 ha pădure și 3,87 ha teren agricol, aceeași din propunerea K. Bradu, propunere contestată la CJFF Argeș și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. x/12.07.1994 și solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate doar pentru o diferența până la 4,65 ha teren agricol au confirmat cunoașterea și acceptarea soluției de respingere a contestației nr. x/4.09.1991. Cererea nr. x/21.01.1998 și faptul că pentru susținerea ei au fost depuse chiar filele din Registrul Agricol pentru anii 1951-1955, 1959 -1963, dezvăluie reaua- credință cu care s-a acționat pentru obținerea Sentinței civile nr. 4106 din data de 10.05.2010 a Judecătoriei Pitești care le-a recunoscut fraților NNN un drept de proprietate de 26,75 ha teren după autorul L.

Apariția Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 care aducea ca noutate reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dar și posibilitatea acordării de despăgubiri pentru terenurile asupra cărora dreptul de proprietate nu mai putea fi reconstituit (art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (3) forma inițială a Legii), o aduce pe inculpata B. din nou pe meleagurile copilăriei, mânată de aceeași dorință de împroprietărire și, total neașteptat, obține, în mod straniu, titlul de proprietate nr. x/22.11.2002 după autorul M., străbunicul acesteia.

O nouă modificare a legilor fondului funciar s-a realizat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, prilej pentru frații NNN de a formula o nouă cerere de retrocedare, înregistrată la K. Bradu sub nr. x/07.09.2005 pentru suprafața rezultată din diferența terenului deja retrocedat după autorul L. și cea care apare pe o copie a Borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din com. Bradu de Jos, Jud. Argeș, conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, eliberată, în extras de către Arhivele Naționale, conform căruia, în anul 1948 fam. L. și U. dețineau 3,5 ha teren în hotarul satului ... și 3,5620 ha în hotarul altor sate. Cererea formulată în temeiul Legii nr. 147/2005 a fost, în mod firesc, respinsă de către comisie, întrucât recensământul fiind efectuat cu 13 ani înaintea înscrierii soților II. în C.A.P., nu prezenta relevanță în materia retrocedării în temeiul legilor fondului funciar. Mai mult, conform recensământului, în anul 1948 II. aveau în vatra satului Bradu de Jos doar 3,5 ha, restul fiind în vatra altor localități, astfel încât n-ar fi putut fi oricum cerute C.L.F.F. Bradu.

Inculpații au contestat, în termen, propunerea K. Bradu de respingere a cererii. Contestația, înregistrată sub nr. x/08.09.2006, dar și cererea nr. x/07.09.2005, ambele scrise olograf, reprezintă o dovadă peremptorie a relei-credințe cu care s-a acționat în obținerea Sentinței nr. 4106/10.05.2010 a Judecătoriei Pitești. Nici în această cerere în baza Legii nr. 247/2005, la fel cum nici în precedenta cerere formulată în temeiul Legii nr. 169/1997, nu s-a solicitat diferența de până la 26,75 ha și nici chiar până la 14,43 ha, ceea ce reprezintă o recunoaștere fără rezerve și o certificare a faptului că autorul L. și soția acestuia, U., nu au avut niciodată o suprafață de 26 de ha pământ și nici chiar de 14 ha, așa cum s-a cerut inițial, prin cererea nr. x/05.03.1991, diferențele pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate fiind mult mai mic, dar și o dovadă indubitabilă a cunoașterii modului în care a fost soluționată contestația nr. x/4.09.1991 prin Hotărârea nr. 90/19.09.1991 a CJFF Argeș.

Contestația a fost, de asemenea, respinsă prin Hotărârea nr. 148/30.11.2006 a CJFF Argeș, art. 2, cu motivarea că suprafața solicitată a fost reconstituită cu legile anterioare (tabel contestații).

Din mențiunile cuprinse în registrul C.L.F.F. Bradu pe anul 2009 s-a stabilit că în ședința din data de 20.01.2009 s-a discutat o nouă cerere formulată de către B. și C., cererea nr. x/18.09.2008 care nu s-a mai păstrat în materialitatea ei și prin care solicitau doar 0,35 ha pădure. Comisia constată că au fost validați și puși în posesie pentru terenul forestier și că, în baza documentelor invocate de petenți dar nepuse la dispoziția comisiei, ar mai fi îndreptățiți la 0,82 ha, dar pretinde să-i fie puse la dispoziție documentele invocate (filă registru). Martorul JJ., fost membru al C.L.F.F. Bradu, a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o agendă personală în care ținea un soi de ordine de zi a ședințelor comisiei și care se coroborează întocmai cu mențiunile din registrul de evidență al C.L.F.F. Bradu (agendă, declarații).

Cu toate acestea, în anul 2009, prin cererea înregistrată la Primăria Bradu sub nr. x/09.10, inculpații, frații NNN au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar pentru o "diferență de 16 ha" despre care afirmă că "au fost solicitate de autoarea (mama noastră) U. încă de la apariția Legii nr. 18/1991" precum și că, deși au făcut contestație cu privire la această diferență de 16 ha pe care le-ar mai avea de primit, nu au primit niciun răspuns.

În urma unul simplu calcul ar reieși că U. a solicitat la apariția Legii nr. 18/1991 un total de 20,87 ha teren (3,87 + 1 ha pădure + 16 ha diferența solicitată), fapt total neadevărat, nesusținut de niciun document ori declarație de martor și tocmai din această cauză, surprinzător, deși frații NNN au mai cerut de-a lungul anilor reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren la care s-au considerat îndreptățiți, așa cum am arătat mai sus, văzând această nouă solicitare care cuprinde pretenții ce nu au fost niciodată invocate până la acest moment, s-ar putea crede că dorința de înavuțire a tulburat într-atât rațiunea inculpaților încât au uitat de toate celelalte cereri făcute de-a lungul timpului precum și ce au solicitat prin intermediul acestora, au uitat răspunsurile primite de la comisiile de fond funciar. Dar inculpații nu uitaseră, doar că, odată cu alegerile locale din iunie 2008 primar al urbei a fost ales A.. De asemenea, imboldul tuturor cererilor anterioare formulate de către inculpați în temeiul legilor fondului funciar fusese succesiunea Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000 și nr. 247/2005, nu însă și în anul 2009.

Și, deși succesiunea faptelor petrecute până în acest moment ar fi îndreptățit orice individ să anticipeze o respingere a revendicării, se întâmplă contrariul. Inculpatul A. le-a comunicat prin adresa nr. x/27.10.2009 că mama lor, U. a solicitat retrocedarea a 26,75 ha) din care le-a fost atribuit inițial doar 3,87 ha, iar ulterior, în temeiul Legii nr. 169/1997 încă 3,75, astfel încât, nu la 16 ha ar mai avea dreptul după autorii L. și U., ci la 19,13 ha, iar la contestația formulată de ei nu le-a fost transmis niciun răspuns. Inculpatul fusese avertizat, în prealabil, de către martora KK., consilier juridic al Primăriei Bradu din anul 1999 până în prezent, că B. și C. nu mai aveau dreptul la nicio suprafață de pământ după autorul L. (declarații)

B. nu a cerut niciodată mai mult de 14,43, că nu avea dreptul decât la 4,87 ha și că cele 3,75 ha despre care se vorbește în adresa primăriei reprezintă jumătate dintr-o suprafață de 7,7,5 ha pe care B. și S. au obținut-o, în mod discutabil, după un alt autor.

Prin aceasta primarul A. le-a deschis coinculpaților calea obținerii unei hotărâri judecătorești care, pe de o parte să oblige comisia de fond funciar să le satisfacă pretențiile, dar care să constituie, totodată și o justificare, o acoperire pentru sine însuși, deoarece nimic nu i-ar fi îndreptățit pe frații NNN să mai obțină vreun petec de pământ în comună, iar antecesorii săi din fruntea primăriei se exprimaseră în mod oficial în acest sens cu prilejul cererilor formulate anterior. Inculpatul A. avea, deci, nevoie să-și obțină pavăza unui ordin a cărui executare să n-o poată refuza - o hotărâre judecătorească, astfel că, nu doar face posibilă inițierea unei acțiuni în instanță, dar o și susține prin lipsa de apărare, prin achiesarea chiar la pretențiile formulate, prin depunerea în proces a unei selecții de documente care să dea posibilitatea unei sentințe favorabile, chiar ca urmare a unui raționament beteag, profund criticabil.

A fost adevărat că A. nu scrie în mod lămurit în răspunsul trimis că singura cale de urmat este procedura judiciară, însă devine neîndoielnic că aceasta va fi urmată de către orice individ căruia o instituție îi recunoaște, declarativ doar, un drept, dar îi face cunoscut, în același timp, că, din însăși culpa instituției, termenul în care aceasta ar fi putut să-i recunoască efectiv dreptul, a expirat.

Adresa este semnată de inculpatul A. și de martorul LL.. Audiat în legătură cu conținutul adresei x/27.10.2009 martorul declară că, întrucât venea dintr-o altă profesiune, pentru a avea garanția legalității actului, își punea semnătura pe documente după cea a primarului, aceasta fiind și condiția sub care a acceptat funcția. De asemenea, mai declară, la fel ca și martora KK. că cererea nr. x/09.10.2009 a fraților NNN la care s-a formulat acest răspuns avea natura unei solicitări pe legile fondului funciar și trebuia, în mod imperativ, direcționată către comisia de fond funciar care să se pronunțe asupra ei, așa cum se întâmplase și câteva luni mai devreme cu o altă cerere a fraților NNN. Or aceasta nu s-a întâmplat, așa cum reiese și din Registrului de evidență al C.L.F.F. Bradu, iar cel care trebuia să o direcționeze era însuși inculpatul A..

Consultând registrul de intrări-ieșiri corespondență s-a stabilit că cererea a fost repartizată consilierului juridic KK., însă, întrucât aceasta i-a învederat, printr-un referat, inculpatului A. că cei doi frați nu mai au dreptul la nicio altă suprafața de teren, inculpatul l-a însărcinat pe martorul LL. să se ocupe de lucrare (declarații).

Nesupunerea cererii nr. x/09.10.2009 a fraților NNN analizei C.L.F.F. Bradu nu a fost întâmplătoare. C.L.F.F. Bradu ar fi respins o asemenea cerere. Din consultarea Registrului de evidență al C.L.F.F. Bradu reiese însă că, anterior, la începutul anului 2009, în ședința comisiei din data de 20.01.2009 analizându-se o cerere a fraților NNN, s-a apreciat pe baza unor documente doar invocate de petenți că aceștia ar mai fi îndreptățiți doar la 0,82 ha (filă registru, f.161-162, agendă, f. x, declarații martor).

Inculpatul A. s-a apărat încercând să inducă ideea că de lucrare s-a ocupat persoana desemnată, conform mențiunilor din registrul intrări-ieșiri, afirmând că orice adresă emisă de către primărie trebuia în mod obligatoriu semnată de el, în calitate de primar și de către secretarul comunei și că abia începând cu cel de-al doilea mandat a dispus să semneze alături și funcționarul care o întocmește. A mai afirmat că în locul său putea semna doar viceprimarul, niciodată altă persoană. Apărarea a fost înlăturată, întrucât din probele administrate (22 documente) reiese că cel puțin în perioada 14.03.2009 - 23.12.2009, adresele de corespondență ale primăriei erau semnate, atât de către primar, cât și de către persoana ca le-a întocmit . Prin adresa nr. x/14.12.2017 Primăria Bradu a comunicat că nu poate pune la dispoziție mai multe astfel de înscrisuri, întrucât termenul de păstrare prevăzut de lege pentru adresele prin care se răspunde petițiilor este de 5 ani, după care sunt distruse, iar apărarea inculpatului avea în vedere, cel mai probabil, tocmai aceste dispoziții. Nu s-a cunoscut întâmplarea care i-a determinat pe frații B. și C. să-și însușească ideea, părerea că pot pretinde de peste 23 de ori mai mult, de la 0,82 ha la 19,13 ha, decât au cerut în urmă cu doar câteva luni, dar având în vedere toate cererile anterioare precum și timpul foarte scurt dintre acțiunea în instanță întemeiată pe adresa nr. x/27.10.2009 a Primăriei Bradu și cererea anterioară, este evident că au acționat cu rea-credință, în deplin acord cu inculpatul A. și în deplină cunoștință a faptului că nu aveau dreptul nici la 16 ha, cu atât mai mult la 19,13 ha.

La data de 29.10.2009, la două zile de la emiterea adresei nr. x/27.10.2009 a fost înregistrată la Judecătoria Pitești cererea reclamanților B. și C. în contradictoriu cu K. Bradu, prin președinte A. și CJFF Argeș prin prefectul județului, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor ca, în baza Legii nr. 18/1991 să li reconstituie, prin înscriere în Anexa 23, dreptul de proprietate privată asupra a 19.13 ha teren din cele 26,75 la care ar fi avut dreptul după autorii L. și U.. Argumentele folosite în cererea de chemare în judecată sunt preluate din adresa nr. x/27.10.2009 sus-amintită, deși în numeroasele demersuri făcute la K. Bradu în materie de fond funciar nu le-au mai folosit, așa cum s-a arătat.

A amintit că 1 pogon reprezintă 0,5012 ha, dar în practică se echivalează cu 0,5 ha, iar o prăjină se echivalează, în practică, cu 200 m.p., în loc de 210 m.p. În dosarul de instanță suprafețele au fost rotunjite în minus, astfel încât suma suprafețelor din cererea nr. x/05.03.1991 a fost de 14,39 ha (v. concluzii scrise depuse în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Pitești, precum și Sentința civilă nr. 4106/10.05.2010 dată în cauză). Pentru înțelegerea faptelor, acest capitol s-a referit la cererea nr. x/05.03.1991 ca menționând 14,39 ha, la fel ca și consilierul juridic și instanța de judecată.

În dovedire au depus cererea nr. x/05.03.1991 din care a reieșit că U. a solicitat doar 14,43 ha teren, însoțită de declarația martorului S., contestația nr. x/04.11.1991, certificatele de moștenitor ale reclamanților după autorii L. și U. și copii de pe actele de identitate.

În cererea de chemare în judecată, suprafețele solicitate nu au fost indicate ori individualizate decât prin trimitere la cererea formulată de către U., precizare foarte importantă, întrucât, în concluziile scrise depuse de către consilierul juridic, inculpata D., s-a solicitat, în plus, terenul situat în punctul "DD." în suprafață de 4,74 ha, teren care nu apare nici în cererea făcută de U., nici în declarația martorului S., nici în contestația depusă împotriva propunerii C.L.F.F. Bradu.

Și pentru că actele depuse de reclamanți nu ar fi determinat niciun profan în materie de drept să le recunoască pretențiile, prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din data de 12.04.2010, întocmită potrivit indicațiilor primite de la inculpatul A. de către consilierul juridic angajat de primărie, D. și semnată tot de către aceasta din urmă, s-a achiesat la pretențiile reclamanților cu motivarea că din verificările făcute în registrul agricol al comunei Bradu, precum și alte înscrisuri, s-a constatat că autoarea reclamanților, U., era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 26,75 ha. În susținerea întâmpinării nu au fost, însă, atașate documente care să o susțină, ci dimpotrivă, precum și înscrisuri care privesc pe autorul M., străbunicul reclamanților. Toate documentele depuse de către inculpata D. sunt certificate pentru conformitate cu originalul de ea însăși, ceea ce a dovedit că a putut să-și dea seama, în momentul redactării întâmpinării că pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate.

Deși documentele depuse la dosar nu justificau în fond recunoașterea pretențiilor solicitate, prin concluziile scrise întocmite de către inculpata D., primite la dosar în ședința din data de 03.05.2010, s-a menținut poziția procesuală inițială a K. Bradu de achiesare la pretențiile reclamanților și nu doar atât. În concluziile scrise inculpata a menționat că reclamanții au dreptul la 19,13 ha teren după autorii L. (tatăl) și M. (străbunic), deși aceștia formulaseră acțiunea doar în calitate de moștenitori ai autorilor L. și U.. Reclamanții nu și-au modificat cererea și nu au depus acte pentru autorul M., autor care oricum nu se încadra în categoria persoanelor cărora legile fondului funciar să li se aplice, așa cum am arătat.

Totodată, reclamanții solicitau să se recunoască dreptul de proprietate pentru 19,13 ha teren, însă actele pe care solicitările se întemeiau nu justificau nici măcar această cifră ca și calcul al suprafețelor.

Concret, însumată, suprafața terenurilor cerute de către U. în cererea nr. x/05.03.1991 era de 14,39 ha. În aceste împrejurări, inculpata D., în concluziile scrise pe care le-a întocmit și le-a semnat, a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate în plus față de terenurile menționate în actele depuse la dosar și pentru suprafața de 4,74 ha în punctul "DD.", cu consecința ajungerii exact la rezultatul de 19,13 ha și a determinării judecătorului să recunoască pretențiile reclamanților inclusiv pentru această nouă suprafață, nesolicitată de către reclamanți și nedovedită de niciuna dintre părți (14,39 + 4,74 = 19,13). Or, este singura mențiune a acestui teren în toată documentația relativă la drepturile familiei NNN, fie el L., O. ori M.

Fără menționarea suprafeței de 4,74 ha în punctul "DD.", pentru care instanța le și recunoaște dreptul de proprietate în lipsa oricărei dovezi ori început de dovadă, suprafața atribuită de instanță n-ar fi avut cum să depășească 14,39 ha teren agricol, corespunzător terenului solicitat prin cererea x/05.03.1991.

Conduita, acțiunile inculpatei D. nu au fost rezultatul unei culpe, a unei neglijențe. Inculpata avea pregătire juridică și mai reprezentase în instanță C.L.F.F. Bradu și în alte dosare având ca obiect fond funciar (proces-verbal), iar în cauza reclamanților NNN nu a avut însărcinarea de a transporta doar niște documente la instanță, ci, pe baza documentelor depuse, vizualizate fiecare în parte de inculpată, a întocmit, la un interval de 3 săptămâni între ele, întâmpinarea și concluziile scrise care, chiar făcute la indicațiile primarului, nu o dezvinovățesc. Ordinul nelegal al superiorului nu este o cauză justificativă, iar inculpata cunoștea cu prisosință acest fapt, întrucât promovase deja proba scrisă a examenului de admitere în magistratură cu 73 de puncte înainte cu doar câteva zile de a fi împuternicită în cauză (v. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 247/08.04.2010 de validare a concursului de admitere în magistratură susținut în data de 21.03.2010). Inculpata, deși era obligată prin natura meseriei să apere interesele instituției pe care o reprezenta, a acționat contra intereselor C.L.F.F. Bradu.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că A., în calitate de șef al instituției, discuta cu consilierul juridic poziția procesuală pe care urmau să o adoptate în instanță în dosarele în care Primăria ori C.L.F.F. erau parte, nefiind, așadar, străin de mersul proceselor, iar faptul solicitării de către D. a suprafeței de 4,74 ha în plus pentru ca suma terenurilor să fie identică celei pe care I. le-o comunicase reclamanților, respectiv 19,13 ha, demonstrează cu prisosință consensul dintre cei doi.

Atât A., cât și D., prin conduita lor constând în lipsa de apărare a intereselor C.L.F.F., prin poziția de achiesare la pretențiile reclamanților și chiar prin adresa nr. x/27.10.2009 sus-amintită care constituie singura atestare oficială a dreptului de proprietate pentru cele 19,13 ha teren, fiind astfel previzibil că va fi folosită în instanță, au determinat instanța să considere pretențiile deduse judecății ca fiind întemeiate și să încalce, fără vinovăție, dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 18/1991, care prevăd modalitatea de stabilire a existenței dreptului de proprietate, precum și a întinderii acestuia.

În Cap. II al Legii nr. 18/1991 cu denumirea marginală "Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor" se prevede, atât cine sunt beneficiarii legii (art. 8), care este procedura pe care aceștia trebuie să o urmeze pentru recunoașterea drepturilor lor, CÂT și modalitatea de stabilire a existenței ori a întinderii dreptului. Potrivit art. 11 al 1 "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori", iar potrivit al 3 al aceluiași articol dreptului de proprietate se face la cerere. Procesele civile sunt guvernate de principiul disponibilității. Or, achiesând la pretențiile reclamanților și învederând judecătorul, atât prin întâmpinare și concluzii scrise, cât și prin adresa nr. x/27.10.2009 că din verificarea registrului agricol și a documentelor aflate în arhiva primăriei reiese că pretențiile revendicate sunt întemeiate, judecătorul a fost determinat să încalce dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) și să admită acțiunea.

Deși a fost citată, C.J.F.F. Argeș nu s-a prezentat în instanță. Potrivit Ordinului nr. 221/2008 emis de către prefectul jud. Argeș privind repartizarea instanțelor de judecată, com. Bradu, alături de alte 10 localități, incluzând Mun. Pitești, figurau în supravegherea consilierului juridic F.. Audiat, acesta a justificat lipsa de reprezentare prin faptul că nu a cunoscut existența acestui litigiu, toată corespondența venită de la instanță fiind repartizată de către șeful Serviciului Juridic. De asemenea, a arătat că datorită numărului foarte mare de cauze, atât el, cât și ceilalți colegi din Serviciul Juridic aveau în supraveghere un număr mare de localități, cutuma era să nu participe decât în anumite procese în care figura ca parte Statul Român, dând exemplu litigiile în care privind pădurile administrate de stat prin Regia Națională a Pădurilor Romsilva. F. mai arată că, întrucât întreaga documentație care interesa cauza se afla la comisiile locale de fond funciar, acestea erau cele care puteau face o apărare competentă. Având în vedere cele de mai sus, față de F. s-a dispus clasarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 298 din C. pen.

La o săptămână de la depunerea concluziilor scrise (03.05.2010) și la o lună de la primul termen cu procedura îndeplinită (12.04.2010), a fost pronunțată Hotărârea nr. 4106/10.05.2010 a Judecătoriei Pitești în care, analizând prevederile Legii nr. 18/1991 prin prisma apărărilor făcute de către K. Bradu și a actelor depuse la dosar, precum și a poziției procesuale de achiesare la pretențiile deduse judecății, a admis acțiunea reclamanților, a constatat că sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de 19,13 ha teren extravilan arabil prin acordarea de despăgubiri echivalente, pe Anexa 23, în exact punctele indicate în concluziile scrise, fără existența unor dovezi care să ateste dreptul de proprietate al autorilor, în consecință terenurile nici nu au putut fi individualizate topografic nici în considerente și nici în dispozitiv. De altfel, sentința a preluat, întru totul, în motivare apărarea făcută în instanță de către inculpata D., la indicațiile inculpatului A. de K. Bradu.

Hotărârea a fo