ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față,

Prin Sentința penală nr. 26/24 aprilie 2020 a Curții de Apel Brașov,

I. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de tentativă la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 raportat la art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 29 iunie 2015.

II. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1), (35) alin. (1) și art. 5 din C. pen.

- spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 29 iunie 2015.

III. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

IV. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

V. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

VI. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

VII. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen. (o infracțiune în forma unității naturale, prin înlăturarea art. 35 alin. (1) din C. pen.).

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

VIII. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata H. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

IX. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata I. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de tentativă la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 raportat la art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

X. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata J. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

XI. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata K. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen.

XII. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile UAT Municipiul Brașov și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (denumire actuală Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației).

S-a constatat că persoanele vătămate M. și N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, O., după cum urmează:

- măsura popririi asiguratorii asupra conturilor bancare aparținând inculpatului B. dispusă prin ordonanța procurorului din data de 29.06.2015;

- măsura sechestrului asupra părților sociale deținute de inculpatului B. la SC P. SRL, asupra sumelor de 5.780 de RON și 1.595 de euro, ridicate la percheziția domiciliară de la același inculpat și respectiv asupra altor bunuri mobile (ceasuri), ridicate de asemenea la percheziție, dispusă prin ordonanțele procurorului din datele de 01.07.2015, 02.07.2015 și 14.07.2015;

- măsura asiguratorie asupra conturilor bancare aparținând inculpatului A., asupra sumelor de 41.400 de RON și 3.000 de euro ridicate la percheziția domiciliară de la acesta și respectiv asupra imobilului situat la adresa din mun. Brașov, str. x, proprietatea inculpatului, dispusă prin ordonanțele procurorului din datele de 29.06.2015, 02.07.2015 și 02.11.2015;

- măsura sechestrului asupra sumelor de 90.830 de RON și 2000 de euro aparținând inculpatei K., ridicate cu ocazia percheziție domiciliare, dispusă prin ordonanța procurorului din data de 10.11.2015;

- măsurii popririi asiguratorii asupra conturilor bancare aparținând inculpatei G., dispusă prin ordonanța procurorului din data de 18.01.2016;

- măsura popririi asiguratorii asupra părților sociale ale SC R. SRL aparținând inculpatei J., dispusă prin ordonanța procurorului din data de 15.01.2015 și măsurii popririi asiguratorii asupra conturilor bancare aparținând acestei inculpate prin ordonanța procurorului din data de 15.01.2015.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în esență, a reținut următoarele considerente:

S-a susținut în actul de acuzare că după înființarea SC S. SRL la data de 12.08.2010 și preluarea de către această societate a activității de distribuție a energiei termice livrată de SC T. SRL, societate controlată de U. și L., reprezentanții celor două societăți au convenit cu inculpatul A. să deruleze un program amplu de modernizare a rețelei de distribuție, prin scurtarea traseelor conductelor și utilizarea de conducte preizolate, în speranța că vor atrage mai mulți beneficiari din rândul populației. Investiția cuprindea realizarea a 3 obiective, cum a rezultat din studiul de fezabilitate întocmit de SC R. SRL, reprezentată de inculpata J., ce lucrase anterior cu reprezentanții CET SA, iar din interceptări a rezultat că era agreată de inculpatul A.

În acest context, Ministerul Public a invocat pasaje din transcrierea unor convorbiri interceptate purtate între U. cu V., prima fiind partenera de viață a inculpatului L., iar ultima având calitatea de martor în prezentul dosar.

În cadrul acestui proiect de investiții, primul obiectiv a beneficiat de fonduri alocate de Ministerul Administrației și Internelor în cadrul Programului "Termoficare 2006 - 2015, căldură și confort", aprobat prin Ordinul MAI nr. 157/2011 și Primăria Brașov a derulat achiziția publică "interconexiune rețea de transport apă fierbinte, zona Nord", din valoarea inițială a obiectivului 1 al investiției, stabilită la 6.136.171,18 RON, suma de 1.600.000 RON fiind asigurată de minister și diferența de primărie.

Pentru acest prim obiectiv, primăria a desfășurat o procedura de achiziții publice - cerere de oferte, potrivit notelor justificative și referatelor întocmite de inculpatele C. și G., valoarea estimată a contractului fiind de 5.327.355 RON fără TVA. Scopul acestei investiții a fost, potrivit documentelor existente la dosarul achiziției, eficientizarea funcționării rețelei de apă fierbinte prin montarea a două conducte de oțel preizolate, potrivit proiectului tehnic nr. 454/2011 întocmit de SC R. SRL.

A mai susținut Ministerul Public că în condițiile în care cunoștea că Primăria Brașov va desfășura această investiție, în vara anului 2011 inculpatul L. l-a prezentat pe inculpatul B. inculpatului A. ca fiind un apropiat al său, insistând - fără a se preciza persoanele la care ar fi insistat - ca lucrarea să îi fie dată acestuia deși, prin prisma relațiilor avute, cunoștea faptul că niciuna dintre societățile administrate de B. nu era specializată în realizarea de rețele de termoficare și nu avea personal calificat. Acest aspect s-a susținut că ar fi fost cunoscut inculpatului L. având în vedere că B. este vărul numitei U., partenera de viață a inculpatului L. și că implicarea inculpatului L. în atribuirea nelegală a acestei lucrări de investiții firmei inculpatului B. a rezultat din mai multe elemente de fapt anterioare și ulterioare încheierii contractului.

Prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpații ar fi încălcat următoarele dispoziții legale:

Cu prilejul dezbaterilor și apoi al formulării concluziilor scrise, Ministerul Public a precizat că acest inculpat a încălcat următoarele dispoziții legale:

- art. 61 alin. (2) și art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală;

- art. 21 alin. (2) raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;

- art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 și 4 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv;

- art. 44 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice;

- art. 2 alin. (2) lit. d) și f) din O.U.G. nr. 34/2006, aprobată prin Legea nr. 337/2006, vizând principiile transparenței și eficientei în utilizarea fondurilor publice, art. 17 din același act normativ, vizând obligația autorității contractante de a respecta principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportate la art. 97 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, art. 20 alin. (1) și (2) raportat la art. 124 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 72 alin. (2) lit. b), f), g), h), art. 78, art. 81, art. 82 din H.G. nr. 925/2006 raportat la art. 36 din H.G. nr. 925/2006 și art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006;

- art. 1, art. 2 alin. (1), (2), (3) lit. e), art. 3, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Prima instanță a constatat că doar Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice și H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 se regăsesc în actul de sesizare, restul dispozițiilor legale pretins a fi fost încălcate având caracter de noutate, unele dintre acestea fiind imputate doar cu prilejul formulării concluziilor scrise.

S-a observat că prin invocarea încălcării unor dispoziții legale, pentru prima dată, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei sau al concluziilor scrise, are loc o modificare a naturii acuzației, cu efecte în ceea ce privește încălcarea dreptului la informare asupra acuzației aduse, dreptul la apărare cu privire la aceste acuzații, ceea ce conduce la afectarea dreptului la un proces echitabil.

Prin rechizitoriu, pentru coinculpați s-au indicat următoarele norme încălcate:

Cu privire la acești inculpați, în concluziile scrise s-a precizat că ar fi încălcat în ceea ce privește infracțiunea prevăzută la punctul I din rechizitoriu:

- art. 44 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice;

- art. 2 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. f), art. 17, art. 20 alin. (1) și (2) raportat la art. 124 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 72 alin. (2) lit. b), f), g) și h), art. 78, art. 81 și art. 82 din H.G. nr. 925/2006 raportat la art. 36 din H.G. nr. 925/2006 și art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006;

- art. 1, art. 2 alin. (1), (2), (3) lit. e), art. 3, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Prima instanță a constat că în afară de O.U.G. nr. 34/2006 și de H.G. nr. 925/2006 pentru acești inculpați și în plus a dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 273/2006 pentru inculpata G., toate celelalte dispoziții legale invocate au fost aduse în discuție doar în dezbateri și în cuprinsul notelor scrise.

Astfel, a considerat că teza conform căreia un document intitulat "note de ședință" sau "note scrise" ar avea aptitudinea de a modifica actul de sesizare al instanței nu poate fi primită din următoarele argumente:

- notele scrise emise de către participanții la procesul penal nu pot modifica actul de sesizare;

- procurorul era dezinvestit la acel moment, pe cale de consecință nu putea efectua acte de dispoziție;

- actele procurorului nu pot modifica încheierile judecătorului de cameră preliminară, care consecutiv constatării legalității actului de sesizare și actelor de urmărire penală a dispus începerea judecății pentru anumite infracțiuni, descrise în partea dispozitivă, dar și în considerentele încheierii respective.

Ca atare, s-a considerat că precizările formulate la dezbateri și ulterior, prin notele de ședință, nu tind, în realitate, să modifice doar structura acuzației din rechizitoriu, ci și dispoziția judecătorului de cameră preliminară din încheierea de cameră preliminară de la fond, care a dispus începerea judecății pentru faptele descrise conform rechizitoriului, ceea ce este nepermis.

Instanța de fond, după analiza trăsăturilor de tipicitate, antijuridicitate și imputabilitate cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, potrivit Deciziei CCR nr. 405/2016, a ajuns la concluzia că singura conduită ce ar putea îmbrăca forma ilicitului penal este aceea prevăzută de art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la principiul utilizării eficiente a fondurilor, concretizat în oportunitatea și necesitatea derulării fiecărei proceduri de achiziție publice, pentru că restul dispozițiilor fie nu au legătură cu activitatea imputată cu caracter penal, fie au fost invocate pentru prima dată în dezbateri sau chiar prin concluziile scrise.

A mai reținut instanța că Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, lege care a aprobat O.U.G. nr. 34/2006, nu mai reglementează printre principiile care stau la baza derulării unei proceduri de achiziție, acest principiu al utilizării eficiente a fondurilor.

Pe cale de consecință, ca urmare a modificării O.U.G. nr. 34/2006, prin aplicarea legii mai favorabile (chiar dacă nu sunt legi penale sau legi nepenale cu dispoziții de drept penal, aceste norme speciale completează norma juridică penală care sancționează abuzul în serviciu), prima instanță a apreciat că o asemenea încălcare nu mai intră în sfera ilicitului penal, astfel că se poate susține că în această variantă, fapta a fost dezincriminată odată cu intrare în vigoare a Legii nr. 98/2016, iar o eventuală încălcare a acestor dispoziții nu mai poate constitui elementul material al tipicității infracțiunii de abuz în serviciu.

În plus, s-a reținut că atunci când analizează acest aspect prin raportare la faptele concrete deduse judecății, instanța trebuie să efectueze referirea expresă la atribuțiile de serviciu cuprinse în legislația primară, și nu la nerespectarea legislației generale existente în domeniu, cum ar fi Legea privind statutul funcționarilor publici, ce nu a fost menționată până la formularea concluziilor scrise și care conține prevederi generale.

De asemenea, s-a reținut că nu se poate aprecia că fișa postului reprezintă o "reglementare secundară" care vine să detalieze legislația primară (pct. 60 din considerentele Deciziei CCR nr. 405/2016), iar o astfel de interpretare nu poate fi primită, fiind menită să lipsească de orice efect juridic Decizia nr. 405/2016 și aflându-se în contradicție flagrantă cu considerentele acesteia și, în consecință, precizările parchetului nu răspund cerințelor deciziei precitate pentru a se putea reține că ar fi încălcat atribuții de serviciu prevăzute de lege.

Prima instanță a subliniat că în concordanță cu prevederile deciziei Curții Constituționale menționate nu orice entitate poate detalia legea prin care se recomandă o conduită a cărei încălcare atrage răspunderea, ci această detaliere se poate face doar de către entitatea desemnată de lege și în limitele în care legea stabilește acest lucru.

În cauză, a concluzionat judecătorul fondului, nu s-au indicat concret atribuțiile prevăzute de lege încălcate în cazul fiecărei fapte, fiind indicate până la dezbateri doar generic, deși Ministerul Public avusese posibilitatea de a le indica înainte de începerea cercetării judecătorești, când decizia menționată fusese deja publicată în Monitorul Oficial, evitând astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv egalitatea armelor.

Făcând abstracție de considerentele anterioare, prima instanță a analizat inclusiv dacă, în concret, acuzațiile aduse inculpaților reprezintă vreo încălcare a normele indicate de către parchet.

Citând legislația primară - O.U.G. nr. 34/2006 (aprobată prin Legea nr. 279/2011, în vigoare la data comiterii presupuselor infracțiuni), respectiv art. 2, 17, 20, 124 și 176 și H.G. nr. 925/2006 - art. 72, 78, 81, 82 și 36, invocate de către parchet în notele scrise prima instanța a observat că niciunul din textele invocate nu a fost încălcat de vreunul dintre inculpați.

Ministerul Public avea obligația de a preciza exact care alineat sau literă ar fi fost încălcate, dar a indicat, generic, principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, fără a preciza care dintre acestea ar fi fost încălcat.

În consecință, nu se poate susține că vreunul dintre inculpați ar fi încălcat vreo dispoziție din legislația primară.

A mai indicat Ministerul Public și H.G. nr. 925/2006, dar aceasta face parte din legislația secundară, iar o eventuală încălcare a vreunei dispoziții din această Hotărâre de Guvern nu poate face obiectul represiunii penale, conform deciziei instanței de contencios constituțional.

Prima instanță a făcut trimitere inclusiv la jurisprudența CEDO potrivit căreia, dacă instanțele de fond dispun, atunci când un asemenea drept le este recunoscut în dreptul intern, de posibilitatea de a reîncadra faptele cu care sunt în mod legal sesizate, ele trebuie să se asigure că acuzații au avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare cu privire la acest aspect într-o manieră concretă și efectivă, fiind informați în timp util cu privire la cauza acuzării, cu alte cuvinte cu privire la faptele materiale care le sunt imputate și pe care se întemeiază acuzarea, și de asemenea cu privire la încadrarea juridică dată acestor fapte, și aceasta în mod detaliat (Curtea EDO, 11 decembrie 2007, Drassich împotriva Italiei, § 34, și Curtea EDO, 22 februarie 2018, Drassich împotriva Italiei, CE:ECHR:2018, § 65).

Ministerul Public a formulat după finalizarea procedurii camerei preliminare și publicarea deciziei pronunțate de Curtea Constituțională în M. Of. doar precizări privind textele din legislația primară deja precizate generic în rechizitoriu, adăugând și alte acte normative. În ce le privește pe inculpatele G. și C.:

- art. 44 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, text ce nu are nicio legătură cu activitatea imputată acestora;

- Legea nr. 31/1990, în baza căreia S. și-a întocmit actul constitutiv, fără a se preciza care anume dispoziție din lege a fost încălcată și din ce motiv;

- Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, fiind reținută încălcarea de către inculpata C. a dispozițiilor art. 10, 36 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. c) - ce reglementează atribuțiile Consiliului Local, prin urmare fără nicio legătură cu activitatea imputată;

- O.U.G. nr. 109/2011 care reglementează guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, fără nici o concretizare la cele 69 de articole ale ordonanței și față de care nu a fost identificată legătura cu faptele imputate.

Pentru inculpații F. și E.:

- s-au adăugat art. 44 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, ce prevede că finanțarea și realizarea investițiilor aferente sistemelor de utilități publice se fac cu respectarea legislației în vigoare privind inițierea, fundamentarea, promovarea și aprobarea investițiilor publice, în temeiul principiului respectării legislației în vigoare privind achizițiile publice, la fel, fără legătură cu activitatea imputată;

- fișa postului de director tehnic în cadrul primăriei, pentru inculpatul F. și fișa postului pentru E.

Cu prilejul dezbaterilor și concluziilor scrise, Ministerul Public a procedat la precizarea acestor modificări, adăugând și altele, așa cum a rezultat din încheierea de ședință și concluziile scrise depuse la dosar, încălcând prin aceasta drepturile deja menționate.

În consecință, prima instanță a concluzionat că singura soluție care se impune pentru această infracțiune este cea a achitării, în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Mai mult, prima instanță în cuprinsul sentinței a analizat detaliat probele de la dosar, ce țin de existența trăsăturilor esențiale ale infracțiunii și care ar putea să dovedească vinovăția inculpaților, pentru a nu se considera de către instanța de control judiciar, în eventualitatea exercitării apelului, că fondul nu a fost soluționat, demers în cadrul căruia prima instanță a concluzionat că faptele nu sunt probate.

Trecând la analiza probelor, prima instanță, în cursul cercetării judecătorești, prin raportare la Decizia nr. 26/2019 pronunțată de Curtea Constituțională, a verificat dacă în cauză au fost efectuate acte în temeiul Protocolului nr. x din 4 februarie 2009 de cooperare între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de către DNA O. și SRI Brașov.

Au fost efectuate adrese către cele două instituții, răspunsurile fiind atașate la dosarul cauzei. În timp ce unitatea de parchet a negat existența unor acte efectuate în cadrul unor echipe comune, unitatea SRI a confirmat existența acestora.

Cum această decizie, general obligatorie, a fost pronunțată și publicată în Monitorul Oficial la finalul cercetării judecătorești, prima instanță a concluzionat că este lipsită de posibilitatea de a constata nulitatea absolută a tuturor actelor, probelor și procedeelor probatorii realizate, fiind depășită procedura camerei preliminare, astfel încât singura posibilitate legală este aceea de a nu avea în vedere aceste procedee probatorii.

Totuși, prima instanță a arătat că a făcut referire și la acestea, chiar dacă nu au fost avute la pronunțarea soluției, doar în ceea ce privește întărirea unei concluzii, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză, aceste procedee probatorii ar fi avut o eficiență extrem de redusă cu referire la aptitudinea lor de dovedire a unor fapte deduse judecății și în lipsa precitatei decizii a instanței de contencios constituțional.

Trecând mai departe la analiza punctuală a probelor, în esență, prima instanță a constatat că aspectele importante ce țin de trăsăturile esențiale ale infracțiunilor nu au fost probate.

Pentru a concluziona astfel, judecătorul fondului a început prin a evoca acuzația din actul de sesizarea instanței:

"Din actele de cercetare efectuate rezultă că la momentul anului 2011 inculpatul B. nu era în anturajul primarului A., astfel că fără intervenția inculpatului L. nu poate fi explicată atribuirea acestei lucrări firmei inculpatului B. în modalitatea în care a fost atribuită, respectiv cu încălcarea flagrantă a O.U.G. nr. 34/2006, amplasamentul fiind predat din dispoziția inculpatului A. și lucrările fiind demarate înainte de desfășurarea oricărei proceduri. Pe de altă parte, s-a subliniat faptul că legătura între inculpații A. și L. era foarte puternică la momentul respectiv, L. fiind interesat de derularea afacerii T., iar primarul A. de susținerea în Consiliul local. Precizăm că este de notorietate faptul că inculpatul L. este un om politic influent în Brașov și deși a făcut și face parte din formațiuni politice în opoziție cu cea a primarului, acesta a beneficiat permanent de sprijinul respectivelor formațiuni și nu a avut vreo opoziție în ce privește modul de cheltuire a banilor publici, nici chiar atunci când presa a semnalat nereguli chiar în legătură cu această lucrare (a se vedea în acest sens procesul-verbal redare imagini puse la dispoziție de presa locală, f. x)."

Apoi, Ministerul Public a dedus, din mai multe elemente de fapt, prezentate în actul de sesizare, că inculpatul A. a acceptat "sugestia" inculpatului L., apropiat al inculpatului B.:

""Sugestia" făcută de inculpatul L. a fost astfel acceptată de inculpatul A., care în luna august 2011 a convenit cu inculpatul B. ca firma acestuia, SC P. SRL, să efectueze lucrarea, independent de procedura de achiziție ce urma a se desfășura, iar din sumele de bani virate de Primăria Brașov pentru lucrări prevăzute, dar care în realitate nu vor trebui executate și care vor putea fi verificate cu dificultate, să se achiziționeze materiale electorale pentru campania pentru alegerile locale din anul 2012.", fiind indicată declarația inculpatului B. dată la urmărire penală.

Faptul că "lucrarea a început înainte de finalizarea procedurii de achiziție publică din dispoziția inculpatului A. rezultă atât din înscrisurile de la dosar, cât și din declarațiile de martori/inculpați date în cauză. (...) Inculpații B. și M. au depus la dosarul penal procesul-verbal de predare amplasament întocmit în data de 01.09.2011, care este semnat inclusiv de reprezentanții proprietarilor de rețele din zonă, diferit de cel întocmit "din birou" și care este atașat la dosarul achiziției. " și "urmare a celor susținute de martori (respectiv că una dintre societățile care intenționa să participe la licitație a constatat că lucrarea era deja "atribuită" și a anunțat presa), s-a solicitat posturilor TV locale furnizarea materialelor întocmite, din reportajele realizate rezultând în mod cert că la jumătatea lunii septembrie SC P. SRL începuse săpăturile pentru lucrarea oferită inculpatului B. de inculpatul A., fapt cunoscut de funcționarii din cadrul primăriei, având în vedere că instituției i s-a solicitat un punct de vedere. ".

S-a mai susținut în rechizitoriu că:

"Înțelegerea prealabilă între inculpați, faptul că nu a fost o problemă a "normativului", rezultă și din aceea că inculpații F., G. și C., membri în comisia de evaluare oferte, sunt ingineri și ar fi observat din primul moment neconcordanța dintre materialele indicate și procedeul de pretensionare (raportat la tipul de conducte folosit), dar și din aceea că inculpatul B. a primit documentația înainte de afișarea în SEAP a fișei de date a achiziției, depunând apoi o ofertă cu aceeași metodă tehnică și aceleași cantități de materiale.

Astfel, din datele comunicate de ANREMAP a rezultat că la data de 26.08.2011 Primăria Brașov a transmis spre publicare pe site-ul e-licitație.ro cererea de oferte pentru această achiziție, împreună cu toată documentația. În urma verificării documentației aceasta a fost publicată în data de 31.08.2011, iar de la acel moment a fost disponibilă pentru oricare ofertant interesat.(f. x).

Cu toate acestea, inculpatul B. a primit documentația în 26.08.2011, iar urmare a îndrumărilor date de inculpata J., în scopul de a obține foloase necuvenite și pentru a putea " sponsoriza" campania pentru alegerile locale din anul 2012, astfel cum se convenise cu inculpatul A., a dat dispoziție martorului W., persoana care a întocmit documentația pentru licitație în numele P., să menționeze în devizul ofertă întocmit art. pretensionare termică în modalitatea nerealizabilă din punct de vedere tehnic. De altfel trebuie subliniat că în realitate după montarea respectivei conducte nici nu s-a realizat o operațiune de pretensionare, prin orice metodă, pretensionarea nefiind necesară raportat la geometria lucrării (traseul efectiv urmat)".

S-a afirmat de către Ministerul Public că persoana vătămată M. a susținut în cursul urmăririi penale că:

"După discuția de pe teren din 01.09.2011 m-am mai întâlnit cu B. la X., discuție la care a participat și domnul L. și doi ingineri de la T.

Doresc să precizez că de la domnul B. am aflat că a fost recomandat de domnul L., în sensul că acesta s-a dus la primar și i-a spus "astă e omul care poate să-ți facă lucrarea". (declarație inculpat M., f. x u.p.).

Înainte de a proceda la analizarea pe fond a declarațiilor persoanelor vătămate M. și N., prima instanță a observat că acestea au avut în cursul urmăririi penale calitatea de inculpat, ulterior dobândind calitatea de persoana vătămată.

S-a constat că atâta timp cât în momentul în care au dat declarații, persoanele aveau calitatea de suspect/inculpat, atunci aveau și dreptul de a nu se autoincrimina, conform art. 83 din C. proc. pen.

Prima instanță a reținut că audierea persoanelor vătămate M. și N. în calitate de inculpat în cursul urmăririi penale, ulterior fiind persoane vătămate nu este de natură a ridica problema nelegalității acestui mijloc de probă, ci doar a fiabilității acestuia, deoarece aceștia aveau dreptul și interesul firesc de a se apăra, inclusiv prin încercarea de a se disculpa prin acuzarea altor persoane, aspect care, de asemenea, este firesc în orice apărare.

Așadar, a constatat că este rolul organului judiciar, în special al judecătorului, de a discerne, evalua, aprecia, orice probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu, doar în măsura în care se coroborează și cu altele, în vederea stabilirii adevărului judiciar, potrivit art. 103 din C. proc. pen.

Nu este de neglijat că prin dispoziția de disjungere și continuare a cercetărilor în dosarul de urmărire penală din care a fost disjuns prezentul dosar, aceste persoane, precum și o parte dintre martori au avut calitatea de suspect/inculpat pe tot parcursul derulării cercetării judecătorești, prima instanță neavând cunoștință dacă în prezent acel dosar a fost finalizat și dacă s-au dispus soluții și care au fost acestea.

În consecință, s-a apreciat că asupra declarațiilor date de aceste persoane planează o prezumție de parțialitate, în sensul stabilit de CEDO.

Prima instanță a aplicat dispoziția înscrisă în art. 118 din C. proc. pen. - conform căreia declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa - în privința persoanelor care au fost audiate inițial în calitate de suspect/inculpat, iar apoi au dobândit calitatea de martor în cauză, și anume Y., Z., precum și în privința martorilor care au avut calitatea de suspect/inculpat și față de care s-a dispus disjungerea cauzei, având calitatea de inculpat pe parcursul derulării prezentei cauze - exemplificativ, V., AA., BB., CC.

În consecință, prima instanță a concluzionat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că cei doi inculpați A. și L. s-ar fi întâlnit, ar fi discutat, s-ar fi înțeles, ca primul să influențeze decizia comisiei de licitații în sensul ca lucrarea sa fie atribuită către SC P. SRL deținută de inculpatul B., iar ulterior acesta să remită primului (A.) materiale electorale.

Cu referire la comisia de licitații, s-a constatat că în componența acesteia s-au aflat, pe lângă inculpații C., G., E., F. și alte persoane: CC., BB., AA. - membrii și J. - expert cooptat; DD. - membru de rezervă, iar în cuprinsul actului de sesizare nu se explică din ce motiv doar o parte dintre membrii comisiei au fost acuzați, din moment ce hotărârea acestora de atribuire a lucrării către SC P. SRL a fost unanimă; același act nu precizează la care dintre acești membri ar fi "insistat" inculpatul A. și nici în ce ar fi constat aceste insistențe.

Această lacună, în opinia primei instanțe, este de natură a genera îndoieli rezonabile cu privire la existența unor "insistențe" din partea inculpatului A., cu atât mai mult cu cât membrii comisiei audiați au afirmat că acesta nu a intervenit în niciun mod în activitatea comisiei, așa cum a rezultat din declarațiile acestora.

În dovedirea acestui element de fapt, Ministerul Public a prezentat fragmente din convorbiri telefonice fără relevanță penală, purtate între persoane care nu au nicio calitate în prezentul dosar, altele decât persoanele presupus implicate.

În aceste condiții prima instanță a apreciat că nu se poate susține că fapta imputată inculpatului L. ar fi existat, în materialitatea ei, câtă vreme nici nu s-a precizat în ce ar fi constat această instigare în mod concret.

Referitor la procedura de licitație, la acuzația că aceasta ar fi fost formală, prima instanță a mai constatat că încheierea contractului de achiziție publică nr. x între UAT Brașov în calitate de beneficiar și asocierea P. - EE. în calitate de prestator, a fost rezultatul unei procedurii de achiziție care a urmat absolut toate etapele prevăzute de lege pentru derularea unei astfel de proceduri.

De altfel, Ministerul Public arătând motivele pentru care apreciază că procedura ar fi fost formală a făcut referire la unele deficiențe ale ofertei tehnice depusă de către antreprenorul lucrării (experiența în domeniu, personal specializat și utilaje), împrejurări care, chiar dacă ar fi fost reale, nu pot anihila întreaga procedură de achiziție.

Mai mult, instanța a considerat că îndeplinirea acestor condiții ar fi trebuit apreciată nu doar prin raportare la societatea P., atâta vreme cât oferta tehnică a fost depusă de către P. SRL în asociere cu societatea EE. SRL, în conformitate cu prevederile art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, iar câștigătorul licitației publice a fost "P. în asociere cu EE.", astfel cum a rezultat din dosarul de achiziție existent la dosarul cauzei.

Din acest dosar s-a constatat că actele ce au stat la baza derulării procedurii au fost întocmite de specialiștii angajați în cadrul primăriei, astfel:

- caietul de sarcini a fost redactat de FF., verificat de G. și aprobat de A.;

- nota justificativă privind determinarea valorii contractului nr. x/18.08.2011 a fost elaborată de GG., verificată de G. și C.;

- referatul pentru demararea procedurii nr. x/18.08.2011 a fost elaborat de GG., verificat de G. și C., avizat HH. și aprobat de A.;

- nota privind alegerea procedurii de "cerere de oferta" nr. x/18.08.2011 a fost elaborată de GG., verificată de G. și C., vizată de II. și aprobată de A.;

- nota justificativă pentru stabilirea cerințelor minime de calificare nr. x/18.08.2011 a fost elaborată de GG., verificată de G. și C.;

- nota justificativă cu privire la stabilirea unui expert cooptat nr. x/24.08.2011 a fost elaborată de GG., verificată de G. și C.;

- nota justificativă pentru stabilirea factorilor de evaluare nr. x/25.08.2011 a fost elaborată de FF., verificată de G. și C.

Prima instanță a considerat că organul de urmărire penală nu a avut reprezentarea procedurii de lucru de la nivelul Municipiului Brașov, ca procedură operațională specifică administrației publice (locale sau centrale) și a atribuit întocmirea respectivelor documente exclusiv inculpatelor C. și G.

Fiind o procedură de lucru colectivă, nu au putut fi stabilite motivele pentru care acuzarea a extras dintre factorii responsabili de întocmirea acestor documente doar pe inculpatele C. și G. și în aceeași modalitate, dintre toți membrii comisiei doar pe inculpații trimiși în judecată, câtă vreme actele au fost întocmite de alte persoane și avizate de inculpatele G. și C.

În plus, obligațiile inculpaților pe linia derulării procedurii de achiziție sunt înscrise în fișele posturilor și nu în O.U.G. nr. 34/2006.

S-a mai imputat funcționarilor din cadrul primăriei (C., G., E. și F.) că au cunoscut că la jumătatea lunii septembrie 2011 P. începuse săpăturile, având în vedere că presa ceruse primăriei un punct de vedere, aspect relatat de martori ce nu sunt nominalizați.

Sursa acestor informații este reprezentată de înscrisurile aflate la pag. 463 - 464 din vol. IX u.p. din care a rezultat că cele furnizate au fost obținute "sub rezerva anonimatului" și că reprezentau lucrări de săpături care au fost astupate și refăcute pe alt amplasament.

Nu se poate reține că inculpatele C. și G. au cunoscut că SC P. începuse lucrarea înainte de atribuirea acesteia, după cum nu se poate reține începerea lucrărilor înainte de atribuire, deoarece "sursele autorizate" care au făcut afirmația "sub rezerva anonimatului" nu pot constitui probe certe și indubitabile și nici nu pot fi luate în considerare în cadrul procesului penal ce urmează reguli stricte în materie de probațiune.

În ipoteza în care martorii ("sursele autorizate") s-ar fi simțit amenințați, era necesar ca Ministerul Public să urmeze procedura prevăzută de art. 125 și urm. din C. proc. pen.

Cu privire la predarea amplasamentului anterior finalizării procedurii de achiziție, prima instanță a constat că nici această împrejurare nu este dovedită.

Procesul-verbal de predare amplasament întocmit de către funcționarii din cadrul Primăriei Brașov cu reprezentanții SC P. SRL, la începutul lunii octombrie a anului 2011, este singurul act de predare amplasament semnat de către reprezentanții Primăriei.

În concret, acest proces-verbal a fost întocmit de către martora GG. (angajată în cadrul primăriei la Serviciul implementare proiecte), persoană care a declarat cu ocazia audierii faptul că a procedat la predarea amplasamentului după ce a intrat în posesia contractului de achiziție publică semnat de către achizitor și beneficiar.

Astfel, a rezultat din probe obiective faptul că predarea amplasamentului s-a realizat în luna octombrie, iar nu în septembrie 2011, probele coroborându-se în acest sens, declarația martorei GG. fiind congruentă cu înscrisul întocmit, care a dobândit dată certă prin întocmirea de către un funcționar și înregistrarea acestuia la o instituție publică, astfel încât prezumția de legalitate de care se bucură acest înscris nu a fost răsturnată.

La data de 1 septembrie 2011 reprezentanții beneficiarului contractului de achiziție x SC S. SRL - s-au deplasat la imobilul teren pe care urmau să se realizeze săpăturile, însă fără concursul vreunui funcționar din cadrul Primăriei Brașov, ci cu concursul persoanei vătămate M., persoană care la acel moment deținea funcția de director general al CET Brașov.

S-a precizat că elementul determinant în reținerea acestei situații a fost procesul-verbal datat 01.09.2011, încheiat de către M. cu ocazia convocării deținătorilor de rețele pentru ca ofertanții să poată cunoaște specificul terenului din acest punct de vedere.

Prima instanță a constatat că acest proces-verbal nu poartă semnătura nici unui funcționar din Primăria Brașov. Scopul convocării a fost acela de a obține avizele necesare eliberării autorizației de construire, operațiune de care se ocupa M. și de a se cunoaște de către viitorii ofertanți traseul lucrării și impedimentele tehnice ce vor fi întâlnite. Prezența P. și EE. la aceasta operațiune s-a susținut că dovedește cooperarea lui M. cu inculpatul B. încă din 01.09.2011, chiar de a doua a zi de la postarea documentelor pe SEAP.

Predare de amplasament s-a produs în 04.10.2011 fiind făcută de martora GG., nefiind dovedit că s-ar fi produs înainte, deoarece nu se poate confunda predarea de amplasament cu alte activități, cum ar fi întâlnirea ce reprezentanți ai furnizorilor de utilități (gaz, energie electrică, rețele de telefonie sau de televiziune).

Nici unul din funcționarii primăriei nu a participat în data de 01.09.2011 la identificarea rețelelor, astfel că susținerile formulate de M., Y. au menirea de a arunca responsabilitatea pentru activitățile desfășurate de el în sarcina altor persoane.

Instanța a observat că nu a existat vreun ordin de începere a lucrărilor înainte de finalizarea procedurii ce ar fi fost dat de către inculpatul A.

Tot cu privire la această infracțiune s-a mai imputat inculpatului A. că a aprobat raportul final al procedurii și a semnat contractul de lucrări nr. x din 03.10.2011 și apoi, că pe parcursul derulării contractului, urmare a înțelegerii prealabile cu inculpatul B., a aprobat decontarea sumelor pretinse de firma acestuia pentru lucrări neexecutate, nejustificate sau supraevaluate.

Prima instanță a reținut că nicio probă nu dovedește faptul că la momentul semnării de către acest inculpat a documentelor menționate, acesta cunoștea că este vorba de sume ce vor fi plătite pentru lucrări neexecutate sau supraevaluate, câtă vreme acestea fuseseră avizate de compartimentele de specialitate.

S-a mai imputat inculpaților C., G., E. și F., că la "insistențele" inculpatului A. au derulat o procedură formala, deoarece firma SC P. SRL nu avea experiență în domeniu, avea datorii la stat, nu avea personal calificat și utilaje și că oferta cuprindea date diferite față din cele din fișa de achiziții și caietul de sarcini.

Din actele ce compun dosarul de achiziție prima instanță a constat că:

Valoarea lucrării a fost stabilită de Serviciul investiții prin nota privind determinarea valorii estimate nr. x/18.08.2011 la suma de 5.327.355 RON, fără TVA, reprezentând 1.250.288,67 euro, la un curs leu/euro stabilit pentru data de 17.08.2011.

Valoarea ofertei asocierii S.C P. S.R.L - SC EE. SA a fost de 4.948.525,14 RON fără TVA, rezultând că oferta financiară s-a încadrat în fondurile alocate pentru această lucrare.

Principiul eficienței utilizării fondurilor, în materia achizițiilor publice a impus realizarea unui raport optim între bunurile/serviciile/lucrările achiziționate, pe de-o parte, și, pe de altă parte, fondurile publice cheltuite.

De fapt, comisia nu avea dreptul să încheie un contract de o valoare mai mare decât oferta financiară adjudecată de comisia de evaluare sau mai mare decât valoarea estimată publicată în SEAP.

Mai mult, oferta financiară s-a încadrat în limitele prevăzute de art. 34 alin. (4) care prevede următoarele:

"Propunerea financiară trebuie să se încadreze în limita fondurilor care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică respectiv".

Oferta financiară depusă de SC P. SRL nu a prezentat vreun preț neobișnuit de scăzut, astfel cum este definit de art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare; în consecință, nu putea fi exclusă ca neconformă, în temeiul art. 36 alin. (2) lit. f), așa cum a afirmat Ministerul Public, iar prețul fără TVA, inclus în propunerea financiară nu a depășit valoarea estimată comunicată în invitația de participare, astfel că nu au existat motive de excludere a ofertei nici ca fiind inacceptabila, în temeiul art. 36 alin. (1) lit. e) și lit. e)1) din același act normativ.

Odată cu publicarea pe SEAP, orice operator economic interesat a putut consulta întreaga documentație de atribuire timp de 14 zile, putând formula solicitări de clarificări, prelungirea termenului de deschidere a ofertelor dacă se considera că termenul stabilit de autoritatea contractantă este prea mic sau chiar contestații privind documentația, criteriile de calificare sau modul de organizare a procedurii, iar astfel de situații nu au existat.

Prima instanță a mai observat că invitația de participare publicată pe SEAP conține toate informațiile specificate de art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

În speță, autoritatea contractantă a publicat în SEAP invitația de participare nr. x/31.08.2018, invitând orice operator economic interesat să depună ofertă.

În concluzie, în etapa premergătoare deschiderii și evaluării ofertei, au fost respectate toate principiile ce guvernează achizițiile publice prevăzute de actul normativ precitat.

În măsura în care autoritatea contractantă impune cerințe de calificare care vizează demonstrarea experienței în executarea unor contracte similare de către ofertanți, noțiunea de contract similar a fost analizată prin raportare la obiectul principal al contractului.

Atât în doctrină, cât și în jurisprudență, de-a lungul timpului, s-a pus problema clarificării înțelesului termenului de "similar", în acest context.

În Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 care vizează acest subiect, în literatura de specialitate precum și în practica oferită de Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor